Marea sangelui - Dimitrie C. Nanu
Asculta glasul marii: asemeni unei plangeri,
Aici zbucneste-aproape, aici se departeaza...
Se pare, uriasul ei suflet, cand ofteaza,
Elegiaca lira a unei mari infrangeri.
Si vin nelinistite, gemand intunecate,
Noroadele de valuri alunecand pe branci,
Crispata deznadejde se catara pe stanci:
-O ruga ne-nteleasa, de brate sfaramate.
Nu stiu de ce, privindu-ti a ochilor lumine
Si floarea purpurie din fragedu-ti obraz,
Simt marea cea eterna a sangelui din mine,
Zbatandu-se in matca-i talaz dupa talaz...
In fiece bataie, secunda cu secunda,
Te cheama in adancul vietii nesfarsit
Un plus care de veacuri in zborul lui de unda
Te cauta, te cheama, te vrea - si te-a gasit!
Al meu este suspinul de valuri spumegate
Ce insesi din zdrobire se fac si se refac,
Cu setea de a trece de tarm descatusate
Pe brazdele supuse ce-asteapta-n zari si tac.
Asculta glasul marii ce-adanc doreste huma,
E foamea-n veci nestinsa de roditorul lut,
Spre gura ta, prin umba, de m-as tari acuma,
Le-as potoli si zbucium, si doruri cu-n sarut.
A mea-i dezlantuirea de forte patimase
In noaptea bantuita de toti ai mei strigoi,
Printr-insii frumusetea ti-ar re-nflori trufase
-Dar sfidator sta digul vointei intre noi.
Si valuri oarbe mereu sporesc navala
Si pururea de stanca se sfarma-n salt nebun..
...........................................................
Sub apele-ndarjite, insangerand zabala,
Cum sforaie in noapte fugarii lui Neptun!