[bridget jones]

Tu care-ai fost odata, tu, care esti, tu, care
Vei fi – adesea iarna, plecand in taina ochii,
Duioasa-ntravezi-vei, cazuta la picioare,
Umbra-mi licaritoare ca solzii unei rochii.
Va fi tacere-n preajma – si dincolo de geam
Ninsoarea de departe venind ca o padure
Dusa de vant – si-al serii hotar ce-l atingem
De-atatea ori cu-aripa, din nou va sta prin sure
Inchipuiri, in albul pierit si intinat …
Asemeni unui flutur cate-un sarut va trece
Caligrafiind profilul pe care-l vei fi dat
Uitarii. Si-n oglinda netulburata, rece,
Vor tresari petale dintr-un salbatec crin
Ce si-a lasat amprenta pe sanii tai odata –
Iti vei desface parul si vei privi cum vin,
Din negrul lui, rasfrangeri de noapte-ndepartata.
Si cum se-ntorc din ceata cararile-napoi,
Infasurand mumia unei iubiri ucise,
Cum viscolul pe strada, prin arbori-nalti si goi,
Desteapta sensul unor imagini, unor vise …
Si-mi vei ierta pacatul de-a-mi fi uitat un gest
In gandul tau – sau poate in suflet, o durere
Trecuta-n timp. Din toate va ramane acest
Destin al unor vesnic pierdute giuvaiere,
De nu-ti aduci aminte nici tu cand le-ai purtat.
Un ochi imens te-absoarbe incet sub pleoapa-i neagra –
De-abia te vezi tu insati, pe-un orizont uitat,
Plecand diminuata in timp ca o tanagra.
Cine-ti atinge pipetul la care-am stat sa-ascult
Vantul si luna? Cine din nou isi poarta sumbra
Lui salcie? O, poate voi fi plecat demult …
Saruta-ma-n absenta si-n somn – saruta-mi umbra.

A.E.Baconsky - Tu care'ai fost...

[Salvie]

Tu care-ai fost odata, tu, care esti, tu, care
Vei fi – adesea iarna, plecand in taina ochii,......



Saruta-ma-n absenta si-n somn – saruta-mi umbra.


...imi tac cuvintele...si nu sunt primele...

[Salvie]

Tu ai plecat de mult

Iubite spune-mi tu cum e sa cadă peste noi din cer lumina
Şi al fluturilor zbor aroma florilor să o împrăştie-n zenit,
Atunci când peste iele şi dansul lor aşterni uşor hermina
Ce trupul tău acoperă si chipul drag pe care l-am iubit.

Şi te mai rog trimite-mi zorii s-alunge noaptea-ntunecată
Mai bine chipul tău să-l desluşesc printre fuioarele de ceaţă,
Şi-apoi să il adun la pieptul meu iubindu-te din nou infiorată
De frigul nopţii sau chiar pentru iubirea ta frumoasă, de-o viaţă.

Tu ai plecat de mult vâslind îndurerat prin lacrimile mele
Şi n-ai ştiut atunci singurătatea mea s-o ei cu tine,
Mai plâng şi-acum deşi e mult de când tu eşti ascuns în stele
Şi nu mai ştiu de vei veni cândva să-ntâmpini nopţile din mine.

Mai spune-mi tu de poţi sâ chemi încet nemărginirea
Iară catargele să poarte pescăruşii de drumuri obosiţi,
De-acolo din înalturi spre mine să iţi îndrepţi privirea
Să pot uita de lacrimi şi de tristeţea ochilor atâta de iubiţi.

poezie de Florentina Crăciun Fabyola

[bridget jones]

Sunt o carte deschisă
pentru mine
înmoi peniţa de lebădă
în stele
şi mă scriu
mă descriu
mă-nvârt odată cu spirala iubirii
întotdeauna mă spăl pe mâini
înainte de a deschide cartea
uneori mă spăl cu lacrimi
pentru că mi-e drag de mine şi când
mi-e greu
alteori mi le înmoi în suflet
şi e destul...
sunt o carte deschisă
pentru tine
-da, nu lăsa îndoiala să -mi zâmbească
ţie îţi face rău-
pentru că trăirile mele
poate te ajută să nu fii singur cu tristeţea
şi să trimiţi undeva
unde nu-i tocmai frumos să spun
îndoielile
frustrările
apoi
sunt o licoare
magică
din stele albastre
pe care s-o bei când te temi
să fii fericit...

sunt o nebună frumoasă
pentru că miros a poezie
a suflet
a tine

şi zilnic mă scriu

uneori e greu
să miroşi a poezie
te simt vânătorii de la distanţă
şi profită de sufletul tău
dar tot eu zic:
dacă au de cine şi din ce
de ce nu?

Sunt o carte deschisa - Ramona Pencea Irimie

[Ea.]

Poate că Dumnezeu e-un soi
de frig ce bîntuie prin noi,
un soi de nea pe care vrei
s-o presari noaptea pe alei,
un soi de nor, un soi de cînt,
un crin cu-aromele în vînt,
un fel al tau de-a lăcrima,
un fel de-al meu de-a spune da,
un înger mov, cu umeri goi,
ce-apare uneori în noi,
ori, fab, mai ştii, poate că este
un plic ce înveleşte-o veste
pe care-o aşteptăm de-un veac,
ori poate că sunt eu, cînd tac,
ori poate că eşti tu, cînd scrii
dezamăgiri şi poezii
ori poate Dumnezeu e-un soi
de suflet îmbrăcat în ploi.


Fabian Anton

[Aseneth]

O zi
Ziua de ieri s-a ţinut după mine crezând,
ca un câine flămând,
Că e legată cu ceva, cu vreo curea,
Cu vreo frânghie, de viaţa mea -
Şi la o răspântie cu statui
S-a întors, văzând că nu-i.

S-a pierdut neputincioasă şi pribeagă
După ce vremea întreagă
M-a urmat pas cu pas, până azi
La amiazi.

Cine şi-a pierdut o zi cât o viaţă
S-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă
ceaţă.


Tudor Arghezi

[bridget jones]

Mai am o scoica si cîteva pietre,
cum sa cladesc din ele o mare
si-un tarm unde sa stau pe nisip
si cum sa ma conving ca am fost pe un asemenea tarm
urmînd fericit o pasare
care acum nu ma mai lasa sa dorm?
O scoica si cîteva pietre
si un nume ciudat
pe care nu-l întelege nimeni
si speranta mea de-a ajunge
sa nu-l mai înteleg nici eu într-o zi.
Sarbatoarea s-a terminat,
îmi astept pedeapsa lînga tribunele goale,
dar eu am vazut arzînd la amiaza un nor
si-am auzit cîntecul care îngenunchea caii salbateci,
îsi spun, tarmul acela nu-i simpla poveste,
eu am vazut norul si-am ascultat cîntecul
si înainte de a ma învinge
soarele m-a facut fericit.


Jocul - de Octavian Paler

[Ea.]

Dacă ochiul meu petrece, domnişoară poezie,
sângele se culcă-n zece pe o tulbure trezie.
Scot din somn, cu pleoapa stângă, îngerii uscați din rouă
Sunt pe-aproape, sunt pe lânga, lunecoasa doamna nouă.
Mai înnod copilăria unde moartea pupă vinul
Amețindu-mi herghelia orbului din opt, destinul.
Mă iubeşte nebunește, parfumând scrisori de noapte,
Dac-aș şti cum se numeşte aș intra la doamna şapte.
Car boem, făcă-se voia celor rastigniți pe oase
Calule se roagă Troia, îţi dau fân dă-mi șase-șase.
Oul cinci cu o spărtură în tăcerea mea imită
Dulcea, blestemata gură, când mireasă, când cernită.
Ah, angelic pot să latru la un om intrat în câine,
Sub piciorul doamnei patru azvârlind puţină pâine.
Biciul melancolic toarce poeziile sub piele,
Până tandru se întoarce domnul trei să mi le spele.
Don Quijote uite moara, nu-i nici tânără, nici veche,
Îţi întinde subțioara pentru o palidă pereche.
Dacă totuşi mă mai doare nisipul orb p-o icră
Sunt clepsidră călătoare, domnişoară, doamnă, Clipă.

Mircea Dinescu

[bridget jones]

Eu sunt minunea lumii, spunea ieri trandafirul.
Cine-ar avea curajul să-mi facă vreo durere?
Cânta privighetoarea şi repeta zefirul;
O zi de fericire, un an de lacrimi cere....

Catren, de Omar Khayyam

[Ea.]

La Beauté

Je suis belle, ô mortels! comme un rêve de pierre,
Et mon sein, où chacun s'est meurtri tour à tour,
Est fait pour inspirer au poète un amour
Eternel et muet ainsi que la matière.

Je trône dans l'azur comme un sphinx incompris;
J'unis un coeur de neige à la blancheur des cygnes;
Je hais le mouvement qui déplace les lignes,
Et jamais je ne pleure et jamais je ne ris.

Les poètes, devant mes grandes attitudes,
Que j'ai l'air d'emprunter aux plus fiers monuments,
Consumeront leurs jours en d'austères études;
Car j'ai, pour fasciner ces dociles amants,
De purs miroirs qui font toutes choses plus belles:
Mes yeux, mes larges yeux aux clartés éternelles!

— Charles Baudelaire