[giovi]

ultima strofa din poezia ei, seamana cu prima din Adio a lui Eminescu

"De-acuma nu te`oi mai vedea,
Ramai , ramai cu bine!
Ma voi ferii in calea mea,
De tine."
M.Eminescu

[Crystal_C]

giovi, la May 20 2005, 02:09 PM, a spus:

ultima strofa din poezia ei, seamana cu prima din Adio a lui Eminescu

"De-acuma nu te`oi mai vedea,
Ramai , ramai cu bine!
Ma voi ferii in calea mea,
      De tine."   
  M.Eminescu
[snapbacca]43570[/snapbacca]

Pai normal... sa aiba ea ultimul cuvant la despartire? Eu cred ca el sa-a luat dupa ea... la faza asta. "

Celei care pleacă - Ion Minulescu

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut saă fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată...

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte pasări albe - călaătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolca
Şi New Yorca,
Un cântec trist, ce-la cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt-dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!

....cat de insensibil! :pee

[giovi]

defapt veronica micle ii scria poeziile lui eminescu :pee

Mie`mi place Celei care pleacă

daca Minulescu e insensibil, ce zici de Bacovia?

Tot mai tacut si singur,
In lumea mea pustie,
Si tot mai mult m`apasa,
O grea mizantopie.

Din tot ce scriu iubito,
Reise atat de bine
Aceiasi nepasare,
De lume si de tine. Ego

[Crystal_C]

giovi, la May 20 2005, 04:08 PM, a spus:

defapt veronica micle ii scria poeziile lui eminescu  :pee
[snapbacca]43621[/snapbacca]

Bine spus! Chiar ca.

Citeaza

daca Minulescu e insensibil, ce zici de Bacovia?
[snapbacca]43621[/snapbacca]

Poezia aia e atinsa de morga bacoviana ::
Minulescu ramane unul dintre poetii mei preferati. :oca:

Romanţa răspunsului mut - Ion Minulescu

Ce văde!...
E-adevărat?...
Tu eşti?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăieşti?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum saă mergi în sens invers?...

Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce ştii...
saă-mi spui chiar şi minciuni,
saă-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morţi,
Nici celor vii ...

Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit saă-ţi pună inima la loc?...
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit saă te-ntâlneşti cu mine iar?...

De ce zâmbeşti?
E-adevărat?...
Te-ai răzgândit?...
Ne-am împăcat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?...
Dar tu mai ştii după câţi ani?...

Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Răspunde-mi "Da"...
Răspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!...
Ştii tu de ce -
La tine "Nu" şi "Da" nu sunt
Decâte aceleaşi vorbe-n vânt!...

De ce te temi?...
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii teăi rotunzi?...
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii teăi de porţelan
Şi inima de Caliban?...

Răspunde-mi!...
Vreau saă ştiu şi eu,
De ce-ai venit?...
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decâte
saă-mi torni, ca şi-n trecut, pe gâte
Un peăhărel de coniac,
Ca eu saă tac,
Iar tu saă ţipi
Şi saă dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...

Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?...
Ce nou secret îmi mai ascunzi?...
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?...
Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând saă faci?
Deschide-ţi gura - mii de draci! -
Şi lasă-mă saă-ţi mai saărut...
Nu gura...
Ci răspunsul mut!...

[giovi]

super ! recunosc ca nu prea am citit Minulescu, dar o sa mai citesc , imi place

[Dj Hestia]

Nu am crezut ca voi gasi vreo poezie semnata Vasile Voiculescu care sa-mi placa cu adevarat, dar asta e chiar faina, daca stii cum sa o citesti!

Despartire

Cand falfaisi naframa in albul steag al mainii
Se oglindea amurgul in apele fantanii;
Alaturi, sagetata in inima de frica,
In clipa despartirii gemu o turturica,
O rodie necoapta cazu, de vierme roasa,
Crapand, inabusita de iarba somnoroasa
Si, trist, pe poarta serii spre spre umbrele pieirii
Iesea, palit si rece, luceafarul iubirii,
Trecand ca peste-o rana, pe-un vanat cer ca fierea.
Plecat peste fantana, vedeam in fund durerea
Cum turbura adancul venind sa se adape
Si prefacea in sange clestarul scump de ape,
Cum se stingea amurgul si vestedul luceafar
Si cum porneai departe si singura tu, cea far’
De mila, luand cu tine in albul steag al mainii,
Ca-n zari sa mi le fluturi, naframele luminii,
Lasandu-ma, din golul fantanii cu balaur,
Sa ma priveasca noaptea cu ochii ei de aur,
Pe cand, cerand si dandu-si c-un bun ramas iertarea,
Se-mbratisau in umbra iubirea si uitarea.

[Crystal_C]

giovi, la May 20 2005, 05:51 PM, a spus:

super !  recunosc ca nu prea am citit Minulescu, dar o sa mai citesc  , imi place
[snapbacca]43656[/snapbacca]

Daca-ti place Minulescu, iti recomand "Romantele", din volumul "Nu sunt ce par a fi"... si dintre ele - "Romanta meschina". Daca nu o gasesti o pot posta aici mai tarziu... dar am zis sa mai diversific...

De unde vii?... - Mihai Codreanu

De unde vii sa-mi tulburi pacea, spune...
Si somnul noptilor de ce mi-la furi?
Tu ai in ochi adancuri de paduri;
Iar in priviri, tristete de lagune.

Crezand-o floare, miere vin sa-adune
Albinele, din sucul dulcii guri;
Iar parul tau ca graul poti sa juri
Ca e-mpletit din raza blondei lune.

Vreun demon esti in calea mea trimis,
Ca-n haina ta de ideal si vis
Sa-mi fii osanda-n Valea cea de plangeri?

Sau poate ca din Cer vei fi venit,
Dar ti-ai uitat aripile-ntre ingeri
Si-acuma versul meu ti le-a gasit...

[monique]

Morgenstimmung (de Tudor Arghezi)

Tu ti-ai strecurat cantecul in mine
Intr-o dup-amiaza, cand
Fereastra sufletului zavorata bine
Se deschisese-n vant,
Fara sa stiu ca te aud cantand.

Cantecul tau a umplut cladirea toata,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavanda sonora. Iata,
Au sarit zavoarele
Si manastirea mi-a ramas descuiata.

Si poate ca nu ar fi fost nimic
Daca nu intra sa sape,
Cu cantecul, si degetul tau cel mic,
Care pipaia mierlele pe clape -
Si-ntreaga ta faptura, aproape.

Cu tunetul se prabusira si norii
In incaperea universului inchis.
Vijelia aduse cocorii,
Albinele, frunzele... Mi-sa
Subrede barnele, ca foile florii.

De ce-ai cantat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos -
Nedespartit - in bolti.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieti, eu veneam din morti.

Nu are nevoie de nici o prezentare... orice cuvant i-ar putea stirbi frumusetea... asa ca va las sa-o "savurati"... in liniste si fara nici o vorba/soapta...

[giovi]

-Ca Lazar la auzul duioaselor porunci
Oricand si ori de unde ma vei striga pe nume,
Chiar de-as zacea cu lespedea pe mine
Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine' (V. Voiculescu)

[giovi]

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, si mor si-n mine --
sa-au fost atâte de viată pline,
Si azi se sting asa usor.

În tot, se simte un fior,
O jale e în orisicine.
E vremea rozelor ce mor --
Mor în grădini, si mor si-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăsaguri de suspine,
Si-n marea noapte care vine,
Duioase-si pleacă fruntea lor... --
E vremea rozelor ce mor.

Rondelul rozelor ce mor Alexandru Macedonscai