Ea. 8993 Raportează post Postat August 28, 2013 XXV Există, evident, locuri – locuri lăuntrice unde, uimiţi, descoperim într-o zi urme, foarte stranii urme de paşi, străbătând un ţinut despre care-am crezut că era numai al nostru. A trecut deci pe acolo cineva, în timpul acesta, în lipsa noastră, - a mers venind din afară, până-ntr-unul din locurile pe unde mai trec mulţi, acolo i se pierd urmele printre ale celorlalţi. A trecut pe aici, prin ţinutul nostru cel mai ascuns. S-a oprit poate chiar aici, sau acolo, să privească în jur. Acum m-am întors eu însumi aici – şi privesc eu în jur, să văd ce a văzut fiinţa aceea nevăzută când a privit în mine – şi a lăsat urmele acelea plecând. Şi plec şi eu mai departe – în ţinuturile lăuntrice Se face seară devreme – zilele sunt scurte iarna. (Amintiri, 1973) 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ea. 8993 Raportează post Postat August 28, 2013 ” Ce-i astăzi, marţi? Aşteaptă. Că mâine-n zori, poetulpătrunde iar sub coaja bătrânului stejar,descuie şapte cercuri de lemn cu ţigaretulşi-ajunge-ntr-un imperiu de dans şi de poiarîn care molecule-n elipsoid cutreierscot sunete de sfere cereşti, şi fluvii curg,şi-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greieraşază zimţi pe iarba ce tremură-n amurg. Iar joi poetul iese şi cautând spre soarese-ntreabă-ncet: Acuma, în ce copac sunt oare? “ Ștefan Augustin Doinaș 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ea. 8993 Raportează post Postat Septembrie 3, 2013 (editat) Iubirea e privilegiul oamenilor maturi întinși pe cel mai strâmt pat, dar care se transformă în cea mai moale și verde pajiște și atinge, pe fiece por, cerul trupului. Iată ce e iubirea: câștigul neprevăzut, un dar subteran și strălucitor, lectura unui fulger misterios care, odată descifrat, încetează să mai existe și valorează doar cât prețurile terestre cu excepția minutei de aur din orologiul minuscul, vibrând în acest crepuscul. Iubirea e ceea ce se deprinde la limită, după ce a fost arhivată toată știința moștenită sau dobândită. Iubirea începe târziu. Carlos Drummond de Andrade Editat Septembrie 3, 2013 de Ea. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ea. 8993 Raportează post Postat Septembrie 13, 2013 Dacă s-ar putea vreodată/Să măsori nemăsuratul,/Să cuprinzi nemărginirea,/Să stai, străbătând neantul,/Să fii nici unul, nici altul./Dacă s-ar putea vreodată/Neiubind să fii iubirea,/Nesperând să fii speranţa,/Nevorbind să fii vorbirea,/Negândind sa fii gândirea./Dacă s-ar putea vreodată/Să auzi neauzitul,/Să priveşti în nevăzut/Şi să afli neştiutul,Ar urma iar începutul? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
ousor 187 Raportează post Postat Septembrie 15, 2013 Glossa de Mihai Eminescu Vreme trece, vreme vine,Toate-s vechi si noua toate;Ce e rau si ce e bineTu te-ntreaba si socoate;Nu spera si nu ai teama,Ce e val ca valul trece;De te-ndeamna, de te cheama,Tu ramâi la toate rece. Multe trec pe dinainte,In auz ne suna multe,Cine tine toate minteSi ar sta sa le asculte?...Tu asaza-te deoparte,Regasindu-te pe tine,Când cu zgomote desarteVreme trece, vreme vine. Nici încline a ei limbaRecea cumpana-a gândiriiInspre clipa ce se schimbaPurtând masca fericirii,Ce din moartea ei se nasteSi o clipa tine poate;Pentru cine o cunoasteToate-s vechi si noua toate. Privitor ca la teatruTu în lume sa te-nchipui:Joace unul si pe patru,Totusi tu ghici-vei chipu-i,Si de plânge, de se cearta,Tu în colt petreci în tineSi-ntelegi din a lor artaCe e rau si ce e bine. Viitorul si trecutulSunt a filei doua fete,Vede-n capat începutulCine stie sa le-nvete;Tot ce-a fost ori o sa fieIn prezent le-avem pe toate,Dar de-a lor zadarnicieTe întreaba si socoate Caci acelorasi mijloaceSe supun câte exista,Si de mii de ani încoaceLumea-i vesela si trista;Alte masti, aceeasi piesa,Alte guri, aceeasi gama,Amagit atât de-adeseNu spera si nu ai teama. Nu spera când vezi miseiiLa izbânda facând punte,Te-or întrece nataraii,De ai fi cu stea în frunte;Teama n-ai, cata-vor iarasiIntre dânsii sa se plece,Nu te prinde lor tovaras:Ce e val, ca valul trece. Cu un cântec de sirena,Lumea-ntinde lucii mreje;Ca sa schimbe-actorii-n scena,Te momeste în vârteje;Tu pe-alaturi te strecoara,Nu baga nici chiar de seama,Din cararea ta afaraDe te-ndeamna, de te cheama. De te-ating, sa feri în laturi,De hulesc, sa taci din gura;Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,Daca stii a lor masura;Zica toti ce vor sa zica,Treaca-n lume cine-o trece;Ca sa nu-ndragesti nimica,Tu ramâi la toate rece. Tu ramâi la toate rece,De te-ndeamna, de te cheama:Ce e val, ca valul trece,Nu spera si nu ai teama;Te întreaba si socoateCe e rau si ce e bine;Toate-s vechi si noua toate:Vreme trece, vreme vine. Atata adevar sta in versurile astea... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Salvie 11567 Raportează post Postat Septembrie 23, 2013 Buchet de mine, de Daniel Aurelian Radulescu June 17, 2013 Mă rupe în ”da” sau ”nu” petale Până nu voi mai fi nici miez; Doar elixir, miros de floare Pe-un portativ în sol diez! Pot să-ți dau zile ce-ți lipsesc, Pân-ar rămâne nopți de vise… Cearceaf mă fă să te-nvelesc Și dimineți ce vrei promise! Și flacără veșnic de-ai fi Poți să mă arzi până la scrum Și din cenușa-mi să reînvii… Cu sângele-mi trasează-ți drum! Iar dacă nu-ți ajung la toate Mă-mprumut vieți nelimitat… Din tot ce am posteritate Te-aștept… Pe-o bancă înfiripat! 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Crismonimold 69 Raportează post Postat Septembrie 25, 2013 Cad frunzele, cad ca din depărtare,de parcă veştejesc grădini în ceruri,cu gesturi de negare cad, de-a rândul.Iar nopţile, cum cade greu pamântuldin toate stelele, într-o însingurare.Noi toţi cădem. Si mâna asta, iată.Căderea, vezi, e-n toţi şi în oricine,Şi totuşi, este Unul care ţinenespus de blând, pe mâini, căderea toată. (Rainer Maria Rilke - Toamna) 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Salvie 11567 Raportează post Postat Octombrie 14, 2013 De ce? I.L.Caragiale De ce, când o furtunăS-abate pe pământCu furie nebună… Cânt? De ce, când luna plinăRevarsă peste crângDivina ei lumină… Plâng? De ce, când treci semeaţăŞi nu-mi zici un cuvânt,Nici nu-mi priveşti în faţă… Cânt? De ce, când braţe goaleLa piept cu dor mă strâng…In de matase poale Plâng? De ce? Că ştiu: părereE tot pân’la mormânt!Plăcere — plâng… Durere… Cânt 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
*elle 2848 Raportează post Postat Noiembrie 1, 2013 Eu voi muri definitiv, o datanu-mi fac iluzii, stiu ca voi murifaptura mea va fi decapitatade ghilotina clipei intr-o ziiar trupul meu ca o statuie greacaturnat in bronz si stele din inaltprin pietre mari de moara o sa treacastrivit intre un veac si celalaltiar peste locul meu de-ngropaciunevor rasari civilizatii noizvon de ospete dulci o sa rasunesi cand le-o fi orgia mai in toile voi striga, de dincolo de lume:veti fi ca mine, eu am fost ca voi!Corneliu Vadim Tudor 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
*elle 2848 Raportează post Postat Noiembrie 2, 2013 Iar cand iubesc ma zbat in patimi greleincinerat de-un aspru foc bengalurcand golgota geloziei melesub crucea ca o lama de pumnalsi-o vipera imi da tarcoale, muta,ma musca-n somn si n-o pot alungafantasme mov imi picura cucutaiar frica toarna pui in mintea mea.Nedrept destin, oh, Doamne, pana undeam sa-mi ingrop iubirile de viice atavism in sange mi se-ascunde?prea vanitos si grav, nu pot iubi...pentru un rai de cateva secundeplatesc c-un iad intreg de grozavii! Corneliu Vadim Tudor 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
