Contact
Facebook
Twitter
RSS
Fara ca macar sa se uite la el,batranul ii spuse:
-Imi pare rau baiete,nu te pot ajuta acum,am de rezolvat o chestiune personala.Poate dupa aceea..
Apoi,dupa o mica pauza adauga:
-Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine,atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
-Aaa..incantat sa va ajut-rosti tanarul cam cu jumatate de gura,simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
-Bine-incuviinta batranul.Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baiatului adaugand:
-Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ.Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie.E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani,dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur.Pleca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul,incaleca si pleca.Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si in dreapta,doar-doar va gasi cumparatorul potrivit.Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie,pana cand le spunea cat cere pe ea.Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau,altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele.Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemena pret pe inel.Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani,unul de argint si unul de cupru,dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur,asa ca refuza oferta.Dupa ce batu targul in lung si in lat,rapus nu atat de oboseala,cat mai ales de nereusita,lua calul si se intoarse la batran.
Tanarul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului,ca sa-l poata scapa de batran de griji si astfel,acesta sa se poata ocupa si de el.Intra cu capul plecat.
-Imi pare rau-incepu el-dar nu am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut.De abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel,dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
-Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale tinere prieten!Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului.Incaleca si alearga la bijutier.Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face.Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba cat ti-ar da pentru el.Dar,oricat ti-ar oferi,nu-l vinde.Intoarce-te cu inelul!
Baiatul incaleca si pleca in goana..Bijutierul examina atent micul inel,il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul,il rasuci si apoi zise:
-Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum,nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pe acest inel.
-Cuuuum?58 de bani de aur?!?-exclama naucit tanarul
-Da,raspunse bijutierul.Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70,dar daca vrea sa-l vanda degraba,nu-i pot oferi decat 58.
Tanrul multumi si se intoarse degraba intelept,povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
-Ia loc,te rog-ii spuse acesta dupa ce-l asculta.Tu esti asemenea acestui inel,o bijuterie valoroasa si unica.Si,ca in cazul lui,doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea lua inelul si-l puse din nou pe degetul mic.
-Cun totii suntem asemena lui,valorosi si unici,perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze..
Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie,lustruind cu migala,sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoare pe care o au.Amintiti-va mereu cat de mare este valoare voastra,chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi...
Ca lumea. Spune-le pilda asta celor de pe sectiunea cu sinuciderea desi...probabil ca nu i-ai ajuta cu nimic. Nu ca nu ar intelege pilda ci ca si-ar gasi scuze nesfarsite ca sa nu o aplice.
