[Nebuloasa]

I know, trust and almost love is back. Poate era nevoie doar de un moment de sinceritate faţă de mine, în care să-mi reevaluez perspectivele.
Să-mi desfiinţez aşteptările. Să privesc adevărul în faţă, să-mi accept nebuniile de-o clipă ca simple extravaganţe permise.
Suferinţa, ca o aventură interioară prea bogată în indicii.
Derutantă.
Să mă redescopăr.
Să vorbesc cu mine, despre mine, despre cea care aş vrea să fiu şi, ştiu de-acum, chiar pot fi!


Imaginea mea din oglindă nu-mi mai pare atât de străină, învăţ să-mi reaparţin.
În fiecare dimineaţă, îmi mai decojesc un strat de iluzii de pe gene.
Ca şi cum visele şi urmele lor s-ar spăla prea uşor, cu apă rece din izvoare de raţiune.
Cu lumina unei dimineţi singuratice. Încă nu am perdele… şi primele raze mă lovesc ca şi cum ar fi gata-gata să pătrundă prin mine, să ajungă la uşa camerei, aflată în partea opusă, să inunde toată casa cu sinceritatea lor dezarmantă de particule reflectorizante.
Şi eu încerc să nu mă pierd în indicii. Să mă recapăt fără a mă reinventa. Să-mi ridic ziduri fără a mă pietrifica pe dinăuntru.
Să stau faţă în faţă cu lumea, cu lacrimile şi cu zâmbetele unor zile de nebunie urbană, să fiu pregătită pentru orice, să simt că mi-am achitat datoriile faţă de noapte. Că am stors suficientă sevă din gânduri. Poate.


Aud uşa liftului închizându-se în urma mea, ca prin vis.
Luciditatea care mă revigorează, on the inside, nu se aplică lumii reale.
Filosofie la micul-dejun, literatură la prânz, cină cu singurătăţi frugale… m-am săturat.
Aceleaşi probleme umane de care mă împiedic, oamenii din jur bătând disperaţi la uşi deja închise, aruncând cu pietre în zidurile mele, să vadă, poate-poate va curge sânge.
Nici măcar nu clipesc.
Şi totuşi nu, azi nu mă simt de piatră. Întotdeauna m-am văzut puţin mai frumoasă în oglinzi frumoase.
Îmi plac ramele vechi – şi imaginile iluzorii. Măcar pentru o clipă!
La fel de frumoasă mă simt oglindindu-mă în oameni – şi sunt momente atât de scurte, de preţioase, încât mi-ar plăcea să pot scrie numai despre ele.
Poate nu vreau să-mi transform viaţa în pseudo-literatură, de-aceea n-o fac.
Poate îmi păstrez oamenii speciali doar pentru mine.
Dar nu într-un insectar!
Am o poftă nebună zilele astea, de-a smulge aripi, petale, orice… de-a arunca pietre în ziduri… dar n-o fac… lumea clipeşte prea des.


Păşesc cu o siguranţă care aproape mă sperie.
Gesturile-mi sunt din nou studiate, cuvintele şi frazele - nesfârşite întinderi de măşti, poate doar de dragul de-a fascina. Sunt din nou vânătoare de clipe, înconjurată totuşi de ziduri, de oceane de îndoieli, de paradoxuri, dar îmi place.
Îmi place prea mult să fiu cine sunt, în zile ca astea.
Încă mai pot fi uimită, încă-mi permit să fiu zăpăcită, încă mă împiedic pe stradă când un străin îmi zâmbeşte, încă îmi uit geanta în metrou şi mă întorc după ea în ultimul moment, încă mi se spune că privirea mea oglindeşte alte şi alte lumini, încă mă îmbăt cu tăcere… şi ştiu, de-acum ştiu, nimic nu e final, nimic nu e irepetabil, principiile materiei se aplică şi gândurilor, de-acum ştiu că pot strânge în mână cioburi de univers pierdut, fără să mă tai… şi fără să mă oglindesc în ce-a fost.
De-acum ştiu, e posibil să nu mă schimb niciodată. Pietrele continuă să se izbească de ziduri, lumea clipeşte prea des. Zâmbesc aproape maliţios…
I know, trust and almost love is back.

[stupid_me]

Odata, mi-a ajuns la ureche : ' In lumea asta nebuna, nebuna de tot, cand nu mai stii sa faci diferenta dintre angelic si demonic..apropie-te de un copil si gandeste-te la acel lucru. Daca iti va zambi, te gandesti la ceva frumos..daca va plange, te gandesti la ceva rau.'
Daca stau si ma gandesc bine, cred ca si teoria bazata pe energiile pozitive si negative, ar da mana cu cea exprimata mai sus.Unde mai pui, ca un copil e ferit de prejudecati, deci lipsit de bariere..

[Nebuloasa]

stupid_me, la Sep 19 2007, 12:24 AM, a spus:

Odata, mi-a ajuns la ureche : ' In lumea asta nebuna, nebuna de tot, cand nu mai stii sa faci diferenta dintre angelic si demonic..apropie-te de un copil si gandeste-te la acel lucru. Daca iti va zambi, te gandesti la ceva frumos..daca va plange, te gandesti la ceva rau.'

De ce nu te poti gandi la ceva frumos chiar daca rade sau plange?

[stupid_me]

angeldust..., la Sep 19 2007, 12:27 AM, a spus:

De ce nu te poti gandi la ceva frumos chiar daca rade sau plange?

nu eu am introdus teoria asta..era mai demult..
Poate pentru ca ei gandesc mai putin, simt mai mult..si in marea lor de energie pozitiva, orice mic val de energie negativa venita din afara, s-ar observa..

[Nebuloasa]

stupid_me, la Sep 19 2007, 12:34 AM, a spus:

nu eu am introdus teoria asta..era mai demult..
Poate pentru ca ei gandesc mai putin, simt mai mult..si in marea lor de energie pozitiva, orice mic val de energie negativa venita din afara, s-ar observa..

Da, asa e, doar simtul guverneaza...

[ellla]

[Nebuloasa]

Sentimente,cuvinte şi fapte.

La începuturi, te-ai gândit vreodata la ele?
Când te-ai născut, ai avut primul contact cu oamenii, primul sentiment trăit a fost afecţiunea, pe urma ai învăţat să vorbeşti, să mergi, să te joci cu copii de vârsta ta, să râzi, să plângi, să vrei,să dai, să primeşti sau nu, ai mers la şcoală unde ai devenit mai disciplinat, de acum ştii să scrii, să citesti, să te comporti adecvat in societate, cerinţele tale au crescut odată cu vârsta, şcoală ti-a dat multe bătăi de cap, lucrari, ieşit la tablă, recitat o poezie in faţa clasei, examene peste examene dar, toate astea au trecut, te-au maturizat într-un fel, te-au pregatit pt. ceea ce va urma.

Adolescent fiind simti ce inseamnă să iubesti un om în afară de familie, apropiaţi, să fii conştient de faptele tale, să ţi le asumi, tot ce ai învatat pâna acum e secretul la cum vei fii de-acum încolo, nu te poţi schimba pt. societatea în care nevoit te aflii, tu mergi pe calea ta, te acomodezi cu noile cerinţe dar ramâi drept, începi o facultate fiindcă trebuie, eşti om si nimeni nu va veni sa te întrebe dacă ai ce mânca, dacă ai unde sta, dacă eşti fericit, fiecare cu viata sa, trebuie sa ne obişnuit cu asta, să ţinem ceea ce preţuim langa noi şi sa luam ce-i mai bun din ceea ce vine pe parcurs, nu ne lăsam “loviti” şi suntem un model pt. multi, învătăm mai mult din fapte şi nu din cuvinte.

Trecem multe obstacole, de multe ori prea mari, dar le trecem fiindcă de mici am ştiut ca orice s-ar intampla trebuie sa fim mai puternici, să nu ne lasam.
Viata mea pana aici a ajuns, mai am mult de mers, de învaţat, a ta pană unde a ajuns?
Cu ce te poti mandri?
Eu, nu cu multe, însă stiu sigur ce vreau sa fac mai departe!
Tu stii?

Iţi întemeiezi o familie, specializarea pe care ai urmat-o te va ajuta sa o şi menţii (financiar) atât cât poti si sentimentul de iubire te va ajuta sa nu dai greş.

Poate ca viaţa nu e pt. orişicine, dar cu totii cei ce trăim avem dreptul la ea, avem dreptul sa facem ceea ce ne place, ceea ce ne face pe noi fericiţi, să nu uitam de unde am plecat şi ceea ce am învăţat atunci, sa o pretuim asa cum e, sa nu mai dam vina pe soartă, pe timp, pe oameni, să emanam optimism şi sa fim noi!

[Nebuloasa]

Dumnezeu raspunde la rugaciuni

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi îndeparteze obişnuinţa. Dumnezeu a spus NU. Nu Eu trebuie să ţi-o îndepărtez ci Tu trebuie să renunţi la ea.

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea fericire. Dumnezeu a spus NU. Eu îţi dau binecuvântare; fericirea este în tine.

I-am cerut lui Dumnezeu să mă scape de durere. Dumnezeu a spus NU. Suferinţa te face să laşi la o parte grijile lumeşti şi te aduce aproape de mine.

I-am cerut lui Dumnezeu toate lucrurile care ar putea să-mi încante viaţa.
Dumnezeu a spus NU. Eu ţi-am dat viaţă, aşa că te poţi bucura de toate lucrurile.

I-am cerut lui Dumnezeu să crească spiritul meu. Dumnezeu a spus NU. Tu trebuie să te creşti pe tine insuţi,dar mă voi ingriji ca să fii roditor.

I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să-i IUBESC pe alţii aşa de mult cat mă iubeste El pe mine. Dumnezeu a spus ......ahhhhh, în sfărşit ţi-a venit idea ce buna.

Aceasta este ziua ta , NU o risipi.


Acum câteva zile, când mă plimbam pe Strada Vieţii am observat un magazin pe care era scris:
“ Magazinul Raiului ”

Când am ajuns lângă ea, uşa s-a deschis... Şi până să-mi dau seama am şi intrat. Peste tot erau grupuri de ÎNGERI!

Unul din ei mi-a dat un coş şi mi-a spus: ”Fiule, cumpără-ţi tot ce vrei, magazinul are tot ce poate fi de folos unui creştin...
... Şi tot ce nu vei putea lua azi, vei lua fără grijă mâine”.
Primul lucru pe care l-am luat a fost RĂBDAREA şi după asta IUBIREA, deoarece se găseau pe acelaşi raft.
Puţin mai încolo era ÎNŢELEGEREA, Aşa că am luat şi din ea; Oricând pot avea nevoie de ea...
Am mai cumpărat două cutii de ÎNŢELEPCIUNE. Şi două pachete de CREDINŢĂ. Nu am putut lăsa pe raft nici DUHUL SFÂNT, deoarece era peste tot...
M-am oprit un pic ca să iau TĂRIE şi CURAJ, ştiind că mă vor ajuta din plin pe calea vieţii.
Când coşul meu era aproape plin, mi-am dat seama că mai lipseşte IERTAREA şi BINECUVÂNTAREA...
Şi că nu trebuie să uit nici o clipă de MANTUIRE. Era gratis!!! Aşa că am luat-o cu credinta.
Mă plibam către casă, ca să-mi plătesc cumpărăturile, crezând că am luat de toate pentru a împlini porunca DOMNULUI …

Şi atunci am văzut RUGĂCIUNEA . Şi am pus-o şi pe ea în coşul meu plin. Ştiam că o voi folosi, de cum voi ieşi de aici...

PACEA şi FERICIREA erau pe nişte rafturi mici şi am folosit ocazia ca să iau şi din ele; BUCURIA atârna din tavan, am luat un şi un pachet de bucurie.

Când am ajuns la casier am întrebat cât mă costă toate astea? El mi-a răspuns zâmbind: “Du liniştit coşul oriunde duce drumul tău...”

Am zâmbit şi eu la rândul meu şi am întrebat din nou: “Dar chiar, cât datorez?" El a zâmbit din nou şi îmi spuse: ”Fiule, nu-ţi face griji! ISUS a plătit pentru tot, cu foarte multă vreme înainte".

Aceasta postare a fost editata de angeldust...: 21 September 2007 - 07:07 PM

[ea_adita]

mi se intampla des lucruri frumoase...sunt si in jurul meu si le observ...dar tin atat de putin...

[delia delia]

Viata este frumoasa doar daca ochii nostri vor sa o vada asa!