[GiiieeMan]

Este adevarat !
Tocmai de aceea mie frica...

[red2shoes]

nu ar trebui ....ia tot ce-ti ofera acum ...maine ....e si maine o zi si vei vedea maine ce va fi ...

[GiiieeMan]

O melodie care imi place muult.

[GiiieeMan]

Ma simt fericit cand termin examenele si ma bucur de note.

[stupid_me]

Bunicul spunea :cand vad atata inteligenta, eleganta, forta si spirit intr-un cal, stiu ca Dumnezeu exista !!

Atat de complex, atat de puternic, atat de liber...sa luam aminte la el si sa ne traim viata ca si cand ar fi ultima clipa a nostra..sa ne eliberam de fraiele subjugarii si sa ne hranim sufletul cu libertate..caci, pentru a fi in echilibru cu exteriorul, trebuie mai intai sa fii in echilibru cu tine insuti.

De asemenea, daca un calaret este aruncat de un cal, acesta din urma nu sare pe el,ci doar necheaza in toata splendoarea lui, galopand spre departari.

Esti liber sa faci ce vrei, atata timp cand nu incalci libertatea celorlalti !

[stupid_me]

Istoria in anecdote (I)


Nevasta lui Socrate, Xantipa, a devenit prototipul femeii cicalitoare. Se spune ca odata aceasta vazandu-se neglijata ed Socrate care avea o discutie cu alti filozofi a inceput sa tune si sa fulgere impotriva sotului rau. Cum acesta o ignora in continuare, Xantipa a luat galeata cu apa pe care a turnat-o sotului sau in cap. Impasibil acesta le-a spus confratilor sai:
- V-am spus eu ca dupa tunete urmeaza ploaia !



Regele Ptolomeu I al Egiptului (305-283 i.H) l-a intrebat odata pe Euclid:
-Exista vreo cale mai scurta intre doua puncte decat cea indicata in <Elementele> sale?
-Nu, majestate. nici chiar pentru regi.



Denis, tiranul Siracuzei fu invitat de un spartan sa guste din mancarea nationala spartana.
- Nu are nici un gust ..zise tiranul dupa primele imbucaturi
-Fireste ca nu are - raspunse gazda , lipseste ganitura!
- Ce garnitura?
- Oboseala dupa munca si foame

[stupid_me]

Istoria in anecdote (II)

Un pirat a fost adus in fata lui Alexandru Macedon pentru a fi judecat.
- De ce esti pirat? l-a intrebat Alexandru
-Fiindca nu am decat o singura corabie.
-Si daca ai avea mai multe n-ai mai fi pirat?
-Fireste. Cu o flota intreaga as fi .. un cuceritor!



Scipio Africanul. om politic si general roman (235-183 i.h) care isi pierduse un ochi intr-o batalie navala impotriva cartaginezilor, s-a dus in vizita la poetul Ernius. Acesta a trimis servitoarea sa-i spuna ca nu e acasa. Desi si-a dat seama ca minte, Scipio a plecat. Dupa o vreme l-a cautat Ernius pe Scipio. Auzindu-se strigat, Scipio a raspuns:
- Nu sunt acasa.
- Cum poti spune asa ceva? A intrebat poetul...doar te vad!
- Cand am fost zilele trecute la tine eu am crezut-o pe servitoarea ta care mi-a spus ca nu esti acasa. Tu nu ma crezi, chiar daca iti spun eu insumi ca nu sunt acasa??


Voltairea fost intrebat in ce fel de relatii se afla cu Dumnezeu. Filozoful a raspuns
- Ne salutam, dar nu stam de vorba.

Aceasta postare a fost editata de stupid_me: 16 September 2007 - 12:53 PM

[Nebuloasa]

Multi spun ca n-am trairi , ca ma avant in niste foi ce formeaza tocuri incerte , in van.
Reprosuri interminabile se pierd in urechile ce mi-au ajuns doar forme estetice.
De mult nu le-am mai folosit.
Aberatiile imi erau indiferente.
Nu am incercat sa dau vreo explicatie alegerii mele … n-ar fi meritat.
Nu am incercat nici sa intorc spatele reprosului … ar fi fost un efort zadarnic.
Incep sa scriu … niste cuvinte ce la inceput mi se par straine – nu stiu de unde vin.
Incep sa scriu … un inceput prielnic.
Inceputul l-am stiut tot timpul , mi-a fost strain si l-am stiut !
Dar finalul mi-a fost necunoscut!
Aceleasi ganduri , in tainele mele.
Cu fiecare cuvant simt o nalucire noua a existentei mele … cine ma citeste , e parte din mine , caci nimeni nu poate fi o parte din el , nimeni nu poate fi el insusi – masca-i pretutindeni.
In scrieri , in cuvinte , in poze iluzorii , pastrez ziua in care am trait ceva.
Mi-as dori sa-mi amintesc ce , dar mi-e teama ca n-as putea intelege.
Imi e greu sa inteleg cum un cuvant poate avea atatea sensuri … atunci mai multe cuvinte , cate sensuri ar avea?
Nu , nu e greu de inteles , e chiar mai usor decat pare , dar mie asa imi place … sa cred ca totul e greu.
Daca ar fi usor , atunci nimic nu m-ar mai fascina.
Si scriu din nou … cuvinte ce se repeta , cuvinte ce sunt la fel , dar au un alt sens de fiecare data. Pot sa scriu ce vreau , ca-i foaia mea … fiecare cuvant e o traire noua si e asa cum vreau eu … sau asa cum subconstientul meu decide.
Multi spun ca n-am trairi … eu spun ca nu ei decid asta.
Eu spun ca intr-un definitoriu , ei sunt cei ce nu au trairi – o avântare intr-o actiune aroganta , iar apoi o simpla limfatie uitata.
Totul se uita!
Eu nu pot uita , caci intr-un simplu cuvant , pastrez ziua de ieri , de maine.
Continui sa scriu , concentrata pe cuvinte mari … si de ce incerc sa exprim ceva maret cu un cuvant mare , iar ceva-urile simple le simplific cu cuvinte mici?
Gresesc … dar imi place sa gresesc!
Am simtit nevoia de epurare si am incercat sa ma pierd in cuvinte purificatorii!
Ciudat , dar am ajuns sa ma regasesc in ele – o concluzie evidenta… nu exista epurare , exista iluzie.
M-as putea iluziona pe mine insami , spunandu-mi ca mi-am purificat interiorul …
Un termen ce nu ar trebui sa aiba loc in vocabularul meu.
Nici nu-mi place , nici nu are sens , nici adevar.
Un interior purificat , e cel mort , care nu poate gandi.
Asa ca nu vreau purificare , inca nu am nevoie.
Imi place nelinistea ce-o am.
In sfarsit, un termen ce ma fascineaza … neliniste.
O avem cu totii , dar putini o percepem asa cum este ea – un mijloc de transport virtual.
Neliniste , indiferenta de tine insati , individuala … poate ca nu are vreo treaba cu tine ,dar are treaba cu mintea ta , cu nalucirea ta.
Si e frumos!
O filozofie pe care poate ca n-am s-o inteleg niciodata , dar nici nu mi-ar placea s-o stiu. Intotdeauna mi-a fost teama sa aflu o taina , caci nelinistea nu ma lasa.
Pierd nopti , pierd zile , in nalucirea nelinistii.
Si e frumos!
Pierd ganduri , pierd taine , in descoperirea unora noi.
Si e frumos!
Cuvinte nelinistite , agitate , se astern pe foaie , in subconstient , in suflet , in tot …
Si e frumos!

[Nebuloasa]

M-am gandit să-mi enumăr mirosurile preferate… şi, cum sunt obsedată de parfumuri dragi ce mă-nconjoară, mai ales în perioada asta, mi-a fost greu să aleg numai patru…

1. Mirosul „de dragoste” e bineînţeles primul pe listă. Voi v-aţi imaginat vreodată cum miroase iubirea? Cum ar fi să plutească în aer ca într-un clişeu muzical de genul „love is in the air”?… Eu am făcut-o, poate involuntar: ştiu că mergeam înspre sifonăria din cartier, alene, gândindu-mă la el, băiatul care îmi plăcea. Şi am simţit, trecând ca un fior prin aerul din jurul meu, încolăcindu-se în jurul particulelor de oxigen, invizibil şi bizar, o combinaţie dulceagă între mirosul cămăşii lui albe apretate, al apei de colonie şi al pielii lui. Mirosul pielii îl ştiam doar pentru că mă ţinuse de mână, o primă şi singură dată, într-o plimbare nevinovată prin parc. Şi mai era ceva, un parfum amestecat printre toate acestea, pe care cuvintele nu l-ar putea descrie. Inconştient, caut fragmente din puzzle-ul acelei miresme aproape ireale în fiecare secundă pe care o dedic iubirii.

2. Aroma cafelei, dimineaţa foarte devreme, când am simţurile încă înnebunite de somn şi de dor de vise. ... sau doar gânduri despre toate acestea, cum se întâmplă în ultima vreme…

3. Mirosul acrişor al mansardei, prima oară când am păşit în camera mea – când ghemotoace de praf stăteau nemişcate de luni de zile prin colţurile încăperii şi pâcla de mizerie de pe geamuri putea face cu uşurinţă greaţă privirii. Şi totuşi, mirosea a vechi şi a nou, a vis şi a lemn uscat, a aşteptare şi timp încremenit în oglinzi. Oricând aş închide ochii, mirosul ar fi la fel de real.

4. Vanilia! Dacă aş fi lipsită pentru totdeauna de simţul olfactiv, aceasta este mireasma minunată pe care aş regreta-o, poate, cel mai mult. Îmi place să o simt în jurul meu, pe piele, în păr, pe haine – drept pentru care majoritatea produselor cosmetice pe care le folosesc (nu c-ar fi multe!) miros a … vanilie.


Edit: Continuare...

Pare-se ca asta a devenit mai mult topicu' meu ca nimeni nu mai are curaj sa scrie aici.
Mwahahaha!


Let’s say it:

Vorba preferată: “A fost legendar de…” frumos, whatever.

Vorba nesuferită: Ete na

Drogul favorit: Sunt trei: dragostea, muzica, cafeaua!

Sunetul preferat: Vocea lui Celine Dion în “La Religieuse” (1988), versul “Et prier cet homme sur la croix”… exact ultima notă, când spune “croix”. Sunt obsedată. Ştiu.
Nu m-am lăsat până nu mi-a ieşit şi mie nota aia la fel, de-o perfecţiune subtilă.

Sunetul nesuferit: Picuratul apei (oare nu-i evident de ce?)

Înjurătura: Băga-mi-aş ce nu am

Pe cine punem pe viitoarea bancnotă: Mircea Eliade, daca nu e deja pe vreuna.
Dar şi Corneliu Zelea-Codreanu ar merita o şansă.

Meseria pe care n-aţi fi vrut s-o faceţi: Stomatolog. Prietenii ştiu de ce.

Planta, arborele sau dihania în care v-aţi reîncarna: Găină. Iubesc găinile (şi nu, nu aveţi prejudecăţi legate de inteligenţa lor!).
Sau m-aş reîncarna în pisică, să fiu caldă şi moale şi adorabilă.

Presupunând că Dumnezeu ar exista, ce v-ar spune dupa moarte: Ai greşit locaţia, mai jos cu un etaj

Aceasta postare a fost editata de angeldust...: 18 September 2007 - 09:47 PM

[stupid_me]

foarte frumos!