E o poveste.
O poveste trista despre vise si idealuri.
Are un inceput oarecum vag, intins pe un fir al timpului atat de lung incat memoria oricat de buna ar fi nu ar putea ajuta cu nimic in a-l descoase.
E povestea unui copil ce avea sufletul curat si constiinta nepatata.
Un suflet naiv ce nu stia ce-l asteapta cand va pasi in lumina.
Ce mult isi dorea independenta sufletului dar nu a inteles pretul care va trebui sa il plateasca.
Nu intelegea de pretul responsabilitatii deciziilor si cat o vor costa pe ea si pe cei din jur.
Si anii au trecut, ploi au cazut si s-au scurs printre frunze si dale de beton, copaci au infrunzit si flori au murit, calduri si furtuni in zile si nopti pierdute pe drumuri si printre oameni.
Dar astazi reflexia din oglinda a intrebat-o.. “Cine esti tu straine?”
Dupa atatia ani tot naiva a ramas.
Cred ca e tot ce a ramas din ce a fost odata.
A ramas blocata in fata oglinzii.
Si-a dat seama ca nu poate da timpul inapoi, ca nu poate lua din nou alte decizii, ca nu se poate intoarce si sa aleaga alta poteca.
O poveste fara sfarsit?
Ohh nu. Nu exista asa ceva.
E doar sfarsitul unui capitol.
Viata ne va arata daca va fi o nuvela sau daca va fi un roman..
Aceasta postare a fost editata de angeldust...: 13 September 2007 - 10:46 PM