[Lion79]

de acum incolo stau aici.Dap , in tunelurile subterane ale Parisului cica este fantoma unei femei care sta cu bebelusul mort in brate si ataca(impinge,pune piedica,ciupeste) vizitatoarele gravide .Mai e cazul fetitei care vorbea cu fantoma unui mosneag mort si mama ei credea ca este doar un prieten imaginar pana a aflat ca mosul era primul proprietar al casei .
cetatea fagaras?
cine cunoaste? noaptea cica se aud urlete si strigate..

Misterul de pe Strada ParfumuluiIn vremea lui Ceausescu, pe strada Parfumului nr. 20, intr-o casa modesta, cu o curte mica, in care latra intruna un caine slab si nefericit, o casa neingrijita, cu tencuiala cazuta, lasand sa se intrevada caramida veche, trandafiriu-galbuie, o casa cu fatada vopsita in verde spalacit, cu ferestrele zabrelite de teama tiganilor din zona, locuia o pereche ciudata. O femeie vesnic indoliata si un barbat mereu ocupat cu repararea unei motociclete cu atas, clasicul Zundap, ramasa, probabil, ca amintire de pe urma vreunui Hans ce trecuse, prizonier, pe undeva pe-aici, venind, cu vehicul cu tot, de pe frontul sovietic... N-am stiut niciodata cum ii cheama. Se fereau de toata lumea - se fereau si de mine. Li se parea probabil ciudat ca ma interesam de soarta cainelui lor, vesnic legat si, mai presus de orice, ii nelinistea faptul ca ma interesa casa. Femeia in doliu era incredintata de faptul ca asasinii surorii ei o urmaresc fara incetare. Biata femeie murise intr-un groaznic accident de masina, petrecut pe soseaua Bucuresti-Snagov. Un bolid negru spulberase, pur si simplu, viata celei ce traversa, pasnica, soseaua, purtand o sacosa cu rosii proaspete. Asasinii pareau sa fie persoane sus-puse. Din cand in cand, niste civili o vizitau pe sora femeii moarte, sfatuind-o sa nu sufle o vorba, ca altfel va avea si ea acelasi sfarsit. Era, desigur, un mare gest de incredere al femeii in doliu, care-mi spunea toate astea in fata casei cu numarul 20, terorizata de microfoanele pe care le-ar putea avea inauntru. Si o mai teroriza ceva: o fantoma care bantuia, aproape noapte de noapte, prin pod, fasaind hartii... Prin anii 30 - 40, in casa de pe Parfumului 20, traise un poet: Ilarie Voronca. El era, desigur, proprietarul foilor ce fosneau noapte de noapte in podul pustiu. Numai ca Ilarie Voronca nu murise in casa din Strada Parfumului, ci, asa cum ne incredinteaza George Calinescu, ...la Paris, unde s-a sinucis in zorii zilei de 5 aprilie 1948.... Britanicii stiu ei ce stiu, Scotia are 2000 de castele, si toate - ori aproape toate - sunt bantuite de stafii - adica de spiritul celor ce au locuit intre acele ziduri, s-au plimbat prin poienile si padurile ce imprejmuiesc si azi castelele, au iubit, au plans, au suferit, au fost bolnavi si au murit striviti de pietrele ce alcatuiesc acele ziduri... Asa ca, desigur, femeia avea, si ea, dreptatea ei. Dupa moarte, autorul Micului manual de fericire perfecta, dar si al volumului Plante si animale (ilustrat de insusi Brancusi), Edy Mercus - adica Ilarie Voronca, se va fi intors de multe ori pe locurile unde a fost fericit alaturi de iubita lui sotie, Colomba, in Bucurestiul pitoresc, rafinat, tandru si crud al tineretii lui, ocrotite de prietenia - pe-atunci a tanarului Geo Bogza. Acum, cand perechea ciudata a disparut, cand imobilul de la nr. 20 - lipsit, si azi, de placa memoriala - va fi, se pare, refacut de niste oameni cu bani care au luat tot coltul strazii intru valorificare, spiritul lui Edy Mercus va fi ratacind si mai nelinistit pe strada tineretii lui. Noaptea mai ales, in podul casei lui, cauta vreun vers uitat.


Harta fantomelor
Marcel conduce un mic grup de amatori de senzatii tari care cerceteaza fenomene paranormale ce pot fi observate pe strazile nocturne ale Capitalei.
- Ne intereseaza, in special, strazile. De lucrurile neobisnuite care se intampla in case, in subsoluri, prin podurile caselor se ocupa alte grupuri. Parohia noastra sunt strazile Bucurestiului dupa miezul noptii. In decurs de aproape doi ani, Marcel si prietenii lui, doi studenti politehnisti, un fizician, un sofer de taxi si chiar un sergent de politie, inregistreaza scrupulos, verifica si analizeaza fenomene sonore si optice misterioase, care au fost semnalate de zeci de martori.
- Evident, multe lucruri, la verificare, se dovedesc a fi simple zvonuri sau niste minciuni banale, se destainuie Marcel. De exemplu, cuiva care se intorcea de la o sprituiala serioasa i s-a parut ceva straniu si ciudat: a doua zi prin cartier incep sa se amplifice fel de fel de zvonuri. De regula, noi inregistram in fisierul nostru numai acele fenomene paranormale care au fost fixate, observate personal de membrii grupului, de cel putin doua ori in acelasi loc. Am continuat discutia noastra in garsoniera tanarului arhitect, situata in Piata Amzei, la o ceasca de cafea turceasca, dupa ce ne-am incalzit cu o dusca zdravana de palinca. Marcel a desfasurat pe masa o harta obisnuita a Bucurestiului, pe care, cu cativa ani in urma, puteai sa o cumperi de la orice chiosc de ziare. Numai ca aceasta harta este acoperita cu tot felul de semne si cifre.
- In fata ta se afla o schema a aparitiilor unor fenomene sonore si optice a caror natura nu am reusit sa o explicam rational. Forma semnului arata modul de manifestare a fenomenului semnalat, iar cifra alaturata vorbeste despre frecventa si durata vizitelor nocturne. - Aceasta, de pilda, ce arata? il intreb, indicandu-i la intamplare o cruciulita cu cerculete, situata undeva langa Piata Matache. Pret de cateva clipe, Marcel se concentreaza asupra locului aratat.
- Da, aici este vorba de o uriasa umbra neagra. Este un musafir destul de rar. Locul aparitiei fantomei este situat in strada Stefan Furtuna, in curtea interioara a trei blocuri vechi, semanand mai mult cu un put de piatra. Imagineaza-ti o silueta imensa a unui barbat cu palarie, ce se proiecteaza perfect pe calcanul unui bloc. Umbra nemiscata poate fi vazuta numai in noptile inabusitoare de vara, pana la trei noaptea: este o priveliste lugubra, dar umbra este inofensiva.
- Aici, de exemplu, stii ce este? Marcel muta degetul aratator spre intersectia strazilor Berzei cu Stirbei Voda. In acest loc pot fi vazute niste pisicute tare nostime. Ele traverseaza strada, iesind dintr-un perete absolut orb al unei case si intrand intr-un alt perete, fara nici o fereastra sau vreo crapatura a altei case. La inceput, te umfla rasul. Dar daca te gasesti, intamplator, in drumul lor intr-o noapte cu luna plina, poti s-o iei razna. Potrivit afirmatiilor lui Marcel, toate fenomenele paranormale nocturne intalnite in Bucuresti pot fi impartite in patru mari grupe. Prima: aici intra doar sunete si zgomote neobisnuite. Aceste fenomene acustice sunt cele mai inofensive pentru om. In cele de-a doua si a treia, intra fantomele mobile si fixe, dar silentioase. Intalnirea cu asemenea fenomene nu reprezinta un pericol deosebit pentru un trecator nocturn. Cel mult, acesta poate lesina de spaima. Cele mai periculoase par a fi fantomele ce emit sunete, din cea de-a patra categorie.
- Sunt convins, continua Marcel, ca unele dintre aceste fenomene sunt periculoase pentru om. Cred ca este vorba de o manifestare a unei lumi total necunoscute si ostile omului, iar intalnirea intamplatoare cu aceste forte, care in timpul noptii ies la iveala, trebuie sa fie evitata. In ultima vreme, banuiala mea, ca cel putin o parte a disparitiilor misterioase a unor persoane se datoreaza acestor monstri necunoscuti, a devenit aproape o certitudine. Pe harta Bucurestiului, fenomenele paranormale sunt distribuite neuniform. Cele mai dese cazuri se intalnesc in cartierele situate la est de Piata Romana, in special pe stradutele care traverseaza strazile Dacia si Eminescu; destul de rar se semnaleaza asemenea aparitii pe Calea Mosilor si in Piata Unirii; foarte putine cazuri au fost observate in cartierele rezidentiale din Cotroceni si spre Arcul de Triumf. Locuitorii noilor cartiere sunt aproape cu desavarsire scutiti de intalnirile cu aceste fenomene bizare.
- Nu cred ca trebuie sa ne lansam in explicatii care de care mai fanteziste si pseudostiintifice ale unor asemenea fenomene, afirma Marcel Apostolesei, refuzand politicos rugamintile mele de a explica, intr-un fel, natura acestor aparitii care se manifesta sub clar de luna, in Bucurestiul nostru iubit. Dupa parerea mea, este greseala cea mai raspandita a multor specialisti care studiaza diferite fenomene paranormale. Cred ca trebuie sa acumulam un material statistic suficient, sa efectuam o serie de experiente relevante, si numai dupa aceea, sper ca ne vom putea apropia de eventualele concluzii. Pana atunci, raspunsul clar si lamuritor privind aceste fenomene misterioase nu exista.

Aceasta postare a fost editata de Leu79: 01 September 2007 - 03:01 PM

[ChrisTinA_WhisperWind]

funny

[Lion79]

Clujul paranormal

Cel mai paranormal loc din Cluj este, după unii, pădurea Baciu, unde numeroşi oameni au semnalat, de-a lungul timpului prezenţe bizare. Adrian Pătruţ, preşedintele Societăţii Române de Parapsihologie afirmă în volumul "Fenomenele de la pădurea Hoia-Baciu" că în aceasta pădure apar "structuri/forme zburătoare la nivelul solului, vizibile sau invizibile cu ochiul liber, lumini nocturne simple sau colorate, zburătoare sau staţionare".O altă legendă care face faimă Clujului este cea legată de "monştrii" din lacul Tarniţa. Legenda s-a născut în urmă cu peste 30 de ani. Se spunea că în lac există o varietate de peşti, lostriţele, care au peste 3 metri lungime şi care se ridică uneori de pe fundul apei atacând înotătorii şi chiar ambarcaţiunile. Un episod care a întărit legenda monştrilor din Tarniţa s-a petrecut în urmă cu 14 ani. Atunci, după ce un camion a căzut în lac, a fost adusă o echipă de scafandri pentru a recupera utilajul şi cadavrul şoferului. Când au ieşit la suprafaţă, unii dintre ei au refuzat să mai coboare fără cuşti metalice de protecţie, susţinând că ar fi văzut monştri pe fundul lacului. Cei mai sceptici au explicat că "monştrii'' erau o iluzie optică, cauzată de casca de scufundare, care supradimensiona imaginea reală. --> Dupa ce-am citit fragmentul asta cu lostritele, ma intreb daca nuvelele lui Vasile Voiculescu - Lostrita, Pescarul Amin si altele, au avut ca izvor de inspiratie ceva povesti legate de lacul Tarnita?!

asta e pentru bucuresteni:

În cimitirul Eternitatea din Capitală se afla un monument funerar din marmură neagră, care de-a lungul vremii a dat naştere la multe mituri urbane. Monumentul reprezenta o femeie ce ţinea mâinile întinse pe genunchi ca şi cum i-ar invita pe cei ce trec pe acolo să se aşeze pentru o clipă în poala ei pentru a se odihni. Însă…cine ar fi dorit să facă acest lucru, mai ales într-un cimitir? Se spune că acea statuie era a unei tinere femei care, părăsită fiind de cel pe care îl iubea, s-a sinucis, aruncându-se în apele Dâmboviţei. Multe persoane, mai ales tineri, care au auzit de legenda precum că dacă te aşezi noaptea în braţele acelei statui vei muri au făcut acest lucru şi, din fericire pentru ei, nu s-a întâmplat nimic. Însă, ultima oară când cineva a dorit să verifice legenda şi s-a aşezat în braţele acelea de piatră a fost o adevarată tragedie: a doua zi dimineaţă îngrijitorul cimitirului a găsit trupul neînsufleţit al unei adolescente chiar în braţele statuii. Se zice că statuia femeii se răzbunase, adolescenta decedată fiind o descendentă a fostului ei logodnic. La scurtă vreme după aceea, statuia a fost mutată din cimitir şi nici în ziua de azi nu se ştie unde a fost dusă.

Aceasta postare a fost editata de Leu79: 01 September 2007 - 03:06 PM

[mihaela1]

Entităţile spirituale dominate de pasiuni umane rămân totdeauna legate de mediul unde au trăit, un timp mai scurt sau mai lung, după intensitatea pasiunii lor. In general, moartea fizică nu le produce nici o schimbare în înţelegere, de aceea ele se cred tot pământeni, cred că trăiesc tot printre oameni trupeşti. Dintre aceste spirite sunt şi cele ce bântuie anumite locuinţe;

O anumită categorie de entităţi spirituale rămân legate de mediul unde au trăit, devenind adesea spirite turbulente sau fantome. Multe spirite nou venite, în lumea spirituală, nu rezistă comoţiei mentale provocată de schimbarea produsă. Ca urmare, printr-un efect al ignoranţei lor, al fricii, al resentimentului avut - deoarece au fost smulse din lumea materiei, lumea plăcerii pe care atât de mult o iubeau - vor petrece mult timp jos, la suprafaţa pământului, vizitând locurile pe unde au trăit. Prin urmare - din cauza concepţiilor false, a ataşamentului faţă de materie şi a pasiunilor lor terestre - ele se găsesc în pătura roşie, cea mai joasă a atmosferei fluidice a pământului, în afara lumii fizice şi totuşi prin lume. Aceşti nenorociţi sunt cei cărora li s-au dat numele de spirite rătăcitoare, despre care se vorbeşte atât de mult în experienţele mediumice inferioare. Unele din aceste spirite rătăcitoare sunt atât de neclintite în încăpăţânarea şi felul lor de a gândi pământean, încât sunt adevăraţi orbi, care în acest răstimp nu au posibilitatea avansării spirituale. Ceea ce e mai rău este faptul că aceste nefericite spirite rămân alipite lumii pământene timp de mulţi ani, şi uneori timp de secole.

autor: Scarlat Demetrescu - "Din tainele vietii si ale universului"