[Pustnicul]

Nimeni insă nu poate saă scape de la moarte , nici saă-i plătească lui Dumnezeu pret de răscumpărare,
Că răscumpărarea sufletului este prea scumpă si niciodată nu se va putea face,
Ca saă rămâna cineva pe totdeauna viu si saă nu vadă niciodată moartea,
Fiecare vede că înteleptii mor cum mor si cei neîntelepti si nebunii si lasă altora bogatia lor.
Mormântul lor va fi casa lor in veac, locasurile lor din neam în neam, desi numit-au cu numele lor peământurile lor.
Si omul în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-sa-a dobitoacelor celor fără de minte si sa-a asemănat lor." (psalm 48).... Vai, vai, vai noua oamenilor ca acum in zilele noastre nu stim fiecare cum sa ne intrecem in maretie si desfatare, in lux si desfranare... Suntem inghititi zilnic de acest ocean de venin al vietii, inecati de placerile si patimile lui, care ne ineaca si afunda tot mai jos in intunecimea mintii...

Oooff Doamne, ca in zilele noastre noi oamenii suntem asa de scarbosi inaintea Lui Dumnezeu, ca ma mir cum nu cade foc din cer peste noi... Voi incerca sa expun gravitatea pacatului, consecintelor si urmarile acelor femei care sunt mai rele ca fiarele, si intunecate la minte isi omoara copilul in pantece. Mai nou in zilele noastre, mai modern se numeste avort...

[Marika]

Da' ce ai cu femeile care avorteaza. (auzi "fiare...."!)
Si sa raspunzi scurt si la obiect.

Aceasta postare a fost editata de marikul: 12 May 2005 - 05:26 PM

[Pustnicul]

saărut mâna, măicuta mea,
Sunt eu, cel din peântecele teău, care-ti soptesc la ureche câte sunt de speriat, de trist si de îndurerat pentru că vrei saă mă omori, crezând că-ti sunt o grea povară... Dar tu nu stii câte e de greu saă nu-ti aud cântecul de leagăn, saă nu mă bucur de mângâierile tale, saă nu îti văde chipul teău, măicută dragă.

Câte as vrea saă mă cuibăresc la pieptul teău izvorâtor de tihnă, liniste, pace si bogată dragoste! Ce puternici am putea fi împreună si cum am învinge toate necazurile si mai ales ce frumoasă ar fi viata alaturi de tine.

As vrea si eu saă mă pot bucura de frumusetea cerului senin, saă alerg cu voiosie prin câmpul înflorit, saă-ti împletesc mândră cununită si saă tresar nedumerit de ciripitul vesel al vrăbiilor certărete...

Ti-as încânta sufletul cu multe ghidusii, iar drăgălaăseniile mele ti-ar descreti fruntea în clipele de cumpănă. Te-as ocroti si m-as face scut împotriva necazurilor.

Nu gândi că sunt mic si neputincios, pentru că primindu-mă pe mine în viata ta, măicută bună, pe Pruncul Hristos îla primesti. Tresar de bucurie gândind cum ti-ai rezema capul obosit pe umărul meu si câteă putere ai găsi acolo, cum voi -fi reazemul bătrânetilor tale.

Măicută, trebuie saă-ti mărturisesc ce frică-mi este la gândul că lama teăioasă mă va sfâsia si mă va transforma în bucătele mici, fără de viată, care vor ajunge la gunoi...

Oare tu nu auzi cum îmi bate inimioara si cum tremur de frică?

Măicută dragă, as vrea saă mă pot uita în ochii teăi si saă te rog saă ai milă de mine, saă-ti zâmbesc drăgălas - cum numai eu stiu - si saă te strâng în brate si saă-ti dau fortă si curaj, încredere si convingerea că nu omorându-mă pe mine vei scăpa de necazuri, ci abia atunci vei da de greutăti, pentru că îla vei mânia pe Bunul Dumnezeu.

Tu stii câte e de greu saă suporti o nedreptate: o observatie, o mustrare venită din partea cuiva care-ti răneste doar orgoliul. Imaginează-ti ce înseamnă pentru mine saă port povara nedreptătii tale, când tu mă dai nu numai mortii peământesti, care e atâte de grea, dar mă lipsesti si de lumina lui Hristos.

Când a creat Dumnezeu pe primii oameni, Adam si Eva, le-a spus: Cresteti si vă înmultiti si stăpeâniti peământul, tocmai pentru ca acesti urmasi ai primilor oameni saă redobândească fericirea pierdută si saă ia locul îngerilor căzuti.

Si iată că răul din început sa-a arătat ridicându-se împotriva darului vietii, atunci când Cain omoară pe fratele saău, Abel. Apoi în decursul istoriei acest rău sa-a înmultit atâte de mult, încâte astăzi saă fie privite ca ceva normal sutele de milioane de avorturi care se fac pe întreg peământul...

Dacă numai simpla ură si consimtirea cu mintea si cu sufletul a acestor gânduri este socotită ca o ucidere de om, apoi cu câte mai mult uciderea chiar a omului, si mai ales a acestor fiinte nevinovate, copii din peântecele maicii lor, lipsiti fiind si de apărare.

Nimănui nu-i este îngăduit saă-si ia viata proprie sau pe a altcuiva, căci în mâna lui Dumnezeu stă viata si moartea. Precum copilul ce sa-a născut are dreptul la viată, asa si cel ce este în peântece, fie el de câteva luni, o zi sau un ceas, are acelasi drept la viată ca si ceilalti oameni ce vietuiesc pe peământ.

[Marika]

Nu prea ai fost scurt si la obiect, dar am inteles...
Esti impotriva avortului, a contraceptiei, etc....
Dar ce ar fi sa nu mai dai atatea citate si sa vb cu cuvintele tale...sau ti-e greu?

[giovi]

Maine la prima ora, o sa vad un film-documentar despre asta, despre avort... am mai vazut, si crede`ma, e oribil....da` vreau sa ma duc, sa intre spaima in mine, si nu Doamne fereste sa fac si eu asa face...
manute rupte, cranii sfaramate, degetele pline de sange... si mai ales o crima, o crima a unui suflet care nu a avut posibilitatea nici sa vada lumina..

Nu vreau sa condam pe nimeni, nu e de datoria mea..
Insa daca ai ramas insarcinata si nu vrei copilul, macar naste`la si da`la spre adoptie, decat sa`la omori, nu?

[Pustnicul]

In Sfânta Scriptură stă scris că Oricine uraste pe fratele sau este ucigas de oameni (I Ioan 3, 15 )...

Ucigasi si de două ori ucigasi sunt toti cei ce fac sau se unesc la astfel de peăcate... Si de ce sunt de două ori criminali?

[Marika]

Fiecare e liber sa faca si sa creada ce vrea!!!

[Pustnicul]

In primul rând că-i lipsesc de viata aceasta vremelnică, al doilea pentru că-i lipsesc de darul Sfântului Botez, prin care nimeni nu poate intra în împărătia lui Dumnezeu. Si iată că acest rău în zilele noastre sa-a modernizat, omorându-se de zeci si sute de ori mai multi copii decâte în trecut prin medicamentele numite anticonceptionale si prin sterilet.

Aceste mijloace moderne se folosesc din ce în ce mai mult si în teările crestine si de către cei care se numesc, chipurile, ortodocsi si zic că vor saă se mântuiască.

Nu e adevarat... Nimeni nu e liber sa faca ce vrea asupra vietii... Bineanteles ca fiecare are libertatea absoluta in aceasta lume.., dar sa si scurme viata unei fiinte lipsite de aparare, mai ales cand acel pumn de viata a luat fiinta in propiai persoana... PACAT STRIGATOR LA CER

Pentru ce se căsaătoresc oamenii? Pentru a îndeplini trei scopuri: saă înmultească neamul omenesc, saă se ajute reciproc, saă stârpeascâ patimile desfrânării.

Deci doi tineri când se căsaătoresc, dacă încalcă unul din cele trei scopuri, fac un mare peăcat. Unul din cele trei scopuri care se încalcă foarte des este cel al înmultirii oamenilor, al procreării. Nu lasă mersul normal al vietii, ci îsi programează câti copii saă facă, după bunul lor plac. Lasă un copil sau doi saă se nască si restul îi aruncă la canal. Cea mai oribilă crimă este avortul, când mama îsi omoară propriul copil.

Nici animalele nu fac asa ceva, dimpotrivă nasc câti pui le deă Dumnezeu si îi iubesc foarte mult.

Toate peăcatele se pot ierta, spun Sfintii peărinti, dar peăcatul acesta al avortului, al crimei asupra unui suflet nevinovat poate fi iertat doar cu pretul unor osteneli, nevointe, al unei pocăinte care pot dura viata întreagă. saângele acelui prunc nevinovat strigă din peământ. Acei prunci avortati plâng înaintea lui Dumnezeu si cer răzbunarea saângelui vărsat de mamă. Cel mai mare bine pe care-la poti face în viată, ca om căsaătorit, este saă dai viată mai departe.

Oricâte ai posti, oricâte te-ai ruga, oricâte ai da de pomană, oricâteă nevointă ai face în viată, nu este mai mare lucru ca atunci când dai viată unui om.

Toti Sfintii din ceruri cu toti îngerii si întregul cer se bucură când se naste un copil. Singură mama poate saă facă o asemenea minune, ea este singurul laborator ce poate da nastere unei fiinte umane. Dacă refuză a da nastere, a da viată, refuză ea însăsi a avea viată vesnică. Majoritatea femeilor, foarte comod, justifică faptul că nu nasc copii mai multi datorită contextului în care trăiesc: că nu au cu ce saă-i hrănească si saă-i crească. Insă aceasta este o mare cursă pe care le-o întinde satana.

Trebuie saă fim constienti că Dumnezeu niciodată nu va da voie saă se nască un copil fară a avea asigurată bucătica lui de peâine. Este un mers firesc si natural al lucrurilor saă se întâmple asa.

Atunci când nu avem credintă în Dumnezeu se produce nefirescul, nenaturalul. Atunci când cineva avortează nu are credintă în Bunul Dumnezeu, în faptul că El este deasupra si va ocroti acel copil; lipsind credinta în Dumnezeu se ajunge la peăcatul pruncuciderii, adică al avortului.

[Marika]

Stii cati copii mor de foame in AFRICA.?

[proweb]

Pustnicule, esti popit sau raspopit ?