[9lives1left]

noi toti suntem niste fiinte deosebite: nu mintim, ne comportam corect cu cei din jur, tratam cu respect pe orice persoana cu care intram in contact, in ce priveste dragostea iubim neconditionat, liber si fara sa ajungem in momente in care sa tradam sentimentele celui alaturi de care traim...bun, acuma revenind la realitate, tot ce am spus mai sus -si probabil multe altele-sunt lucruri pe care, desigur, ne dorim din tot sufletul sa le credem despre noi... atat de mult incat de cele mai multe ori ne punem singuri in brate cea mai mare vrajeala posibila: ne mintim e noi insine. si anume: am mintit pentru ca nu are rost sa il frec la cap pe cutare cu crudul adevar-oricum ii este mai bine daca stie varianta usor imbunatatita a adevarului-pe naiba, nu vrem decat ca acelui cutare sa nu ii treaca prin cap cumva vreo chestie care ne-ar manji oarecum imagine deosebita pe care i-o servim cu candoare-.ne comportam corect cu cei din jur...adevarat, dar doar cand ne convine si asta in cazul in care nu dam doar impresia ca ne-am comportat asa pentru cei din jur-da mai, am gresit fata de saracu om, DAR uite ca si el a facut nustiuce...vezi, nu eu sunt de vina de fapt-.respectul...asta e o chestie mult prea ampla ca sa imi mai bat macar capul...iar despre dragoste...incep sa cred ca fie este un concept mult prea avansat pentru noi ca specie, fie este doar o bazaconie aparuta din nevoia noastra de a nu mai fi singuri la un moment dat si a continua sa ne reproducem in progresie geometrica fara a ne mai bate capul cu aspecte de genul"...hmmm, oare la anul gasesc un partener/a potrivit pentru monta?" desigur, exagerez, dar cred ca ati inteles imaginea de ansamblu...
revenind la nevoia de a minti...e clar...mintim cu toti de rupem locul...din sute de mii de motive...si in sute de mii de feluri...si cel mai tare ne mintim oe noi insine atat de rau incat uneori nici nu ne mai dam seama care este de fapt imaginea de ansamblu...
de fapt gresesc generalizand...sunt sigur ca exista printre noi persoane echilibrate, cinstite si corecte care niciodata nu fac au facut sau vor face asa ceva...ii felicit din tot sufletul - fericiti cei saraci cu duhul -
totusi ce ma irita cel mai mult este nevoia asta stupida de cele mai multe ori a oamenilor -si in special a celor apropiati noua- de a minti.
cel putin in cazul meu am facut o ciudata alergie le minciuna...stiti cred situatiile in care cineva iti servste pe tava o simpatica brasoava-si tu stii treaba asta- dar e atat de marunta, neinsemnata si lipsita de importanta incat nici nu iti mai bati capul...?uite ca eu am ajuns la un nivel mai inalt in cazul asta ...nu stiu daca este vorba de dezamagire, sau iritare sau pur si simplu sila fata de gestul facut, dar efectiv ceva se schimba atat de profund in relatia mea cu persoana respectiva incat totul se schimba intr-un mic dezgust.
si vine intrebarea mea:cat este de normal sa accepti o minciuna cat de mica cand vine vorba de viata de cuplu?
am ajuns oare cu totii atat de dependenti de "a minti" incat am ajuns sa facem acest lucru involuntar si a devenit incet incet un apanaj al vietii noastre de zi cu zi?
eu personal am inceput sa fac un exercitiu: sa nu mint deloc si sa numar de cate ori am fost tentat pe parcursul unei ile sa bag o brasoava cat de mica...seara mi-am pus mainile in cap
mentionez ca nu sunt mitoman din fire...dar: suna telefonul: " salut, ce faci? / bine, tu? / bine si eu. mai, hai la o bere/aaa, mai nu pot, am avut cam multa activitate azi si sunt cam rupt, hai sa lasam pe maine, te rog/ etc" (ar fi fost oarecum aiurea sa ii spun omului ca m-am saturat sa iesim in oras si sa vorbim despre telefoane, masini si ce manea minunata a lansat stiu eu ce pitic colorat)...cate de astea facem pe parcursul unei zile? si mai ales...sunt toate necesare? si mai ales...chiar este cazul atunci cand interlocutorul este persoana alaturi de care traim si eventual o iubim si eventual ne iubeste? va suna cunoscut? eu unul nu reusesc sa gasesc o motivatie la toate nimicurile de genul... dar probabil ca minciuna a devenit un semn de mare inteligenta si o modalitate extraordinara de a mentine o viata de cuplu sanatoasa si linistita in care fiecare isi vede de propriile dorinte aspiratii si idei, fara a-ti bate prea tare capul ca probabil toate acestea nu coincid cu "viziunea" partenrului/erei.
situatie: lui nu ii place plimbatul de aiurea prin magazine. ei da -surpiza - el se duce la o cafea in timp ce ea o ia voiniceste la cloindat. intre timp apare o invitatie undeva. el o suna, ii face cunoscuta problema, ea este deacord sa mearga, stabilesc un moment de plecare...care se lungeste, si se lungeste si se lungesteeeeeee. apare si ea intr-un tarziu"era aglomerat acolo, am probat nustiu ce dincolo" ma rog nu-i mare branza. mai pe seara se rezolva misterul: ea s-a intalnit cu o colega au stat in mall ca fetele la o cafea vreo 20 de minute-nici o problema, lui oricum nu i-ar fi facut o bucurie deosebita sa asculte o discutie intreaga despre nustiuce minune din nustiu ce magazin- dar...este chiar atat de absrd ca lui sa i se comunice: draga, m-am intalnit cu o colega, mai stam la o cafea, mai intarzii putin? cat de exagerata este chestia asta?
ps:im not a control freak

[J0']

Ideea este simpla : Adevarul te poate "omora" sau te poate "face liber"

Nu toti pot fi in stare sa accepte adevarul ! Poti cateodata sa expui oamenilor adevarul gol golut si sa nu te creada , sau sa te creada cu juma de "incredere" sau mai grav sa te creada si sa uite in secunda 2
In situatii ( precum cea cu telefonul) daca ii zici motivul adevarat omului o ia ca pe o jignire ( mintim vb aia ca sa nu ranim ) pt ca daca ii zici adevarul ii va pica cu tronc ; va zice unui prieten nu ii faci asta ( chiar daca asta e parerea ta adevarata)

[Inger Sedat]

9lives1left, la Aug 27 2007, 11:20 PM, a spus:

ps:im not a control freak

Chiar nu esti.
Ma gandeam azi la problema asta, in urma discutiei de pe un alt topic. Mi'ai luat'o inainte
Ma rog...acolo se facuse o confuzie intre a avea secrete sau a nu zice lucruri personale si a minti. Cu totii mintim, uneori doar pentru a nu'i rani pe cei din jur. Mai bine caut un oricare alt motiv decat sa zic in fata ce gandesc. Pentru ca nu'mi place sa'i fac pe ceilalti sa se simta prost. Asta m'ar face si pe mine sa ma simt aiurea. Uneori mintim inconstient. Din dorinta de a fi altceva decat suntem, cream o iluzie, si la un moment dat, ajungem sa credem cu tarie in ea. Alteori... doar pentru a scapa nepedepsiti cand facem o greseala...si tot asa. Exact cum ai zis si tu, sunt mii si mii de situatii.

Aceasta postare a fost editata de Vampiriţa: 28 August 2007 - 12:19 AM

[9lives1left]

J0', la Aug 28 2007, 01:16 AM, a spus:

Ideea este simpla : Adevarul te poate "omora" sau te poate "face liber" Nu toti pot fi in stare sa accepte adevarul ! Poti cateodata sa expui oamenilor adevarul gol golut si sa nu te creada , sau sa te creada cu juma de "incredere" sau mai grav sa te creada si sa uite in secunda 2 In situatii ( precum cea cu telefonul) daca ii zici motivul adevarat omului o ia ca pe o jignire ( mintim vb aia ca sa nu ranim ) pt ca daca ii zici adevarul ii va pica cu tronc ; va zice unui prieten nu ii faci asta ( chiar daca asta e parerea ta adevarata)

ideea este si mai simpla, cred eu: minciuna intotdeauna te omoara...personal nu consider o jignire faptul ca partenera de viata simte nevoia sa stea la o cafea cu o colega in timp ce eu stau si ma uit pe pereti pentru ca discuta un subiect fata de care manifest un interesc nul...sau, fie...unui prieten nu ii faci asta...dar este de preferat sa il minti?

Vampiriţa, la Aug 28 2007, 01:18 AM, a spus:

Chiar nu esti. :friends:Ma gandeam azi la problema asta, in urma discutiei de pe un alt topic. Mi'ai luat'o inainte :PMa rog...acolo se facuse o confuzie intre a avea secrete sau a nu zice lucruri personale si a minti. Cu totii mintim, uneori doar pentru a nu'i rani pe cei din jur. Mai bine caut un oricare alt motiv decat sa zic in fata ce gandesc. Pentru ca nu'mi place sa'i fac pe ceilalti sa se simta prost. Asta m'ar face si pe mine sa ma simt aiurea. Uneori mintim inconstient. Din dorinta de a fi altceva decat suntem, cream o iluzie, si la un moment dat, ajungem sa credem cu tarie in ea. Alteori... doar pentru a scapa nepedepsiti cand facem o greseala...si tot asa. Exact cum ai zis si tu, sunt mii si mii de situatii.

faza cu mintitul pt a nu rani mi se pare o aiureala...de ce sa stau alaturi de un om caruia nu ii dau voie sa ma cunoasca asa cum sunt eu doar pentru ca ar putea sa nu ii cada bine ce afla despre mine...cat depre greseala, mi se pare si mai aiurea...in nici un caz nu poti repara o greseala prin una noua. si ce e mai aiurea este ca de obicei minciunile se descopera mai devreme sau mai tarziu, iar cel care sufera este taman ala pe care din prea mare "grija" am vrut sa-l ocrotim :Pproblema ce mai faina este cred ca urmatoarea: ne obisnuim sa mintim sa ne acoperim de atatea fatade incat uitam noi insine ce si cum suntem de fapt...cred ca asta sucks cel mai tare

[J0']

9 lifes si daca maine te suna pretenu ce faci ? ii zici " auzi ma! lasa-ma frate ca ma plictisesc discutiile tale ! Nu am chef de ele azi !" sau o dai iar cotita cu minciuna ?


sau ideea cu care ai inceput subiectul e una strict in caz de cuplu si io am luat discutia pe aratura?

Aceasta postare a fost editata de J0': 28 August 2007 - 01:01 AM

[9lives1left]

J0', la Aug 28 2007, 02:01 AM, a spus:

9 lifes si daca maine te suna pretenu ce faci ? ii zici " auzi ma! lasa-ma frate ca ma plictisesc discutiile tale ! Nu am chef de ele azi !" sau o dai iar cotita cu minciuna ?
sau ideea cu care ai inceput subiectul e una strict in caz de cuplu si io am luat discutia pe aratura?

nu ma refer si nu spun ca imi doresc lume minunata roz bombon si cu panglici roz in care iei bataie la fund daca scapi o minciuna. exemplul pe care l-am dat este unu clasic de minciuna pe care o spui tocmai pentru ca esti un animal social si mai vrei ca sa iti mai calce pragul pesterii cineva din cand in cand, si sa mai ai cu cine discuta cateodata si subiecte de doi lei numai ca sa mai faci timpul sa treaca:P
pe de alta parte nici nu pot spune ca am facut un exercitiu de vointa din a nu minti, dar mi s-a parut bizar cat de des trebuie sa apelezi la chestia asta intr-o zi si cat de usor facem lucrul acesta.devine o a doua natura si incet incet incepe sa procedam la fel si in viata de cuplu spre exemplu...mintim cu o naturalete si o candoare desavarsite...ori ASTA mi se pare oarecum aiurea... este in parte o discutie legata de viata de cuplu, si nu ai luat-o pe aratura
ps: prietenului i-am spus la un moment dat ca ma dispera manelele si nu ma prea pasioneaza telefoanele. a inteles, am facut un compromis sa vorbim despre masini si inca alte cateva maruntisuri si ne iubim ca-n prima zi :PPP
tocmai asta este chestia...unde duci o problema daca o rezolvi prin minciuna? sunt mii de feluri de a pune o problema, mii de feluri de te face inteles, in cazul interlocutorul este o persoana dornica de a intelege problema...faza este alta: minciuna este prima care rezolva problema, pentru ca este comoda, simpla si foarte la indemana, iar chestia asta pe mine cel putin incepe sa ma dispere...cu atat mai mult cu cat vad lucrul asta la din ce in ce mai multe persoane...
iar ce e cel mai culmea este ca ea vazandu-l pe el bosumflat dupa ceva timp de la consumarea "tragediei" scapa o chestie de genul:"hai nu fi copil, inca mai esti suparat de la faza cu cafeaua?" FEMEIE,

Aceasta postare a fost editata de 9lives1left: 28 August 2007 - 01:30 AM

[Inger Sedat]

Faza aia cu a nu rani, nu e o prostie. Poate tu cu prietenul tau ati rezolvat'o da' ce te faci cand dai de altu care te enerveaza numai cu simpla sa prezenta? Ii zici verde'n fata tot? Nu cred, doar sa fii sadic.

[dana70]

Vampiriţa, la Aug 28 2007, 01:45 PM, a spus:

Faza aia cu a nu rani, nu e o prostie. Poate tu cu prietenul tau ati rezolvat'o da' ce te faci cand dai de altu care te enerveaza numai cu simpla sa prezenta? Ii zici verde'n fata tot? Nu cred, doar sa fii sadic.

despre mine, numai sadica nu se poate spune c-as fi....dar, am trecut prin faze in care pur si simplu am spus exact ce-am crezut...nu cu diplomatie, sau pe ocolite, ci verde-n fatza...
pt ca, sunt anumite persoane care doar asa pot fi tratate....ca altfel, incearca sa ti se "urce-n cap."

[Inger Sedat]

dana70, la Aug 28 2007, 01:54 PM, a spus:

despre mine, numai sadica nu se poate spune c-as fi....dar, am trecut prin faze in care pur si simplu am spus exact ce-am crezut...nu cu diplomatie, sau pe ocolite, ci verde-n fatza...
pt ca, sunt anumite persoane care doar asa pot fi tratate....ca altfel, incearca sa ti se "urce-n cap."

Da...ca pe tine te tine. Pe mine nu Prefer sa evit persoana respectiva decat sa o fac sa se simta prost

[dana70]

Vampiriţa, la Aug 28 2007, 01:58 PM, a spus:

Da...ca pe tine te tine. Pe mine nu Prefer sa evit persoana respectiva decat sa o fac sa se simta prost

pai, decat sa ma simt eu prost....prefer sa "atac"