[Ovidiu Bufnila]

Sfaramarea liniaritatii, fie ea si LITERARA, e abia la inceput. In multe dintre TEXTELE construite în REAL sunt dovezi clare de FICTIUNE. A fi Constructor de fictiuni inseamna a-ti asuma riscuri inimaginabile? Literatura e o croaziera nevinovata si un artificiu pe cand Constructia Fictiunii e insurgenta, e zbatere nebuna, sansa, haos si semantica perversa si nu numai atat...e viata? Si daca Literatura nu si-a spus ultimul cuvant? Noile Forte de Crestere ale Literaturii inainteaza in lumina reflectoarelor drept in Era Complexitatii. Era Complexitatii este un concept valurit si nonliniar care se valureste inspre stiinta si fictiune, spre euforia burselor si fondurilor de investitii, inspre utopia de pe strada ta virtuala, e cyberpunk in lupta cu dinozaurii science fiction sau dinozaurii politicii prafuite, e fantasy in fratia inelului sau in actele intelectualilor, sunt artele imaginarului teleportate si perversitatea imaginarului folosit in razboaiele de nisa, cluburi, forumuri si reviste virtuale, e corporalitatea valurita si centrul de greutate narativa, e creierul valurit si noua gandire science fiction non-liniara, e utopia asimetrica si razboiul imaginilor nebune din marketing, sunt scriitorul sau omul de afaceri valuriti fara sa stie si valul de navigatori care sunt valuriti de house, rap, techno, jazz, free, horror, cyberpunk, new wave, fantasy, black fantasy, funky SF, techno, free fantasy, pop SF, samba, horror, fiction tango, heroic fantasy, advertising, leadership, public relations, outdoor, publicity? Fortele de Crestere trebuie sa lupte! Dar Vechii Potentati Literari construiesc paternalismul in mod pervers. Cine va castiga?! Cantecele de sirena, perverse si inselatoare, ideologiile prafuite si tamaierea ar putea fi oare pericole pentru Fortele de Crestere? Fervoarea Cruciadei le va arde caci organizarea superioara a enciclopediilor se face prin fracturi si bifurcatii in timp ce sentimentalismul si dulceata criticului desuet sunt ale evolutiei si ale desertaciunii care duc sublimul si spiritul critic in pustiu.

[Ovidiu Bufnila]

Tinerii, scriitorul sau omul politic sau pur şi simplu, tânărul oricare ar fi el, trebuie să facă orice numai să încapă în meschinele canoane şi regulamente instituite de Augusta Oficială, oricare ar fi ea, sau în molatecele sau vulgarele texte chipurile critice, se spune de către desueţii unor elite prăfuite, fie ele culturale sau politice. Este tânărul sau ar trebui sa fie o trompetă inspirată a vremurilor ce vin, este Salvatorul şi Învăţătorul? Care ar fi sarcina lui? Malagambiştii literari şi politici consideră chiar că noua generaţie e cumva un conductor de tren gata, gata să tragă semnalul de alarmă spre vestirea apocalipticelor evenimente dar care trebuie să aştepte la rând, să aştepte lipsirea de vigoare a îmborţoşaţilor politici, utopici sau desueţi. Gurmandul arogant se hrăneşte din vechile canoane critice împărţind cu mânie sau dispreţ bonuri valorice de glorie sau de prosperitate literară, politică, economică.

[atrofiata]

n-am putea spune ca deocamdata este doar autodidactul,care mai apoi urmeaza sa devina Invatator si Salvator?sau..n-au fost oare restul Invatatori care au impus canoane,considerate salvatoare,iar acum ar fi necesara o "epoca" a eliberarii de jug,una in care fiecare isi impune propriile canoane,prin caracterul propriu,pe care il imprima invataturii?