[irinuca76]

nu m-am uitat sa vad daca mai etse vreo tema de genul acesta pe forum ...dar sper sa gasesc rezolvare .... de ceva timp in weekenduri ma trezesc speriata cu frica in mine ...motivul ...in weekenduri nu ies din casa decat foarte rar ....m-am mutat din orasul natal si de atunci tot am aceastsa problema ... poate ma credeti nebuna dar constietizez ca ceva nu este in regula cu mine ...in timpul saptamanii nu am probleme pentru ca intu in contact cu suficienti oameni ca sa nu am probleme dar in weekeduri cand stau acasa ...singura ...am aceasta problema ..si mi se mai intampla cand raman singura acasa pe o perioada mai lunga ...

[LikeThisPoppy]

e normal pana la un anumit punct.
mi s-a intamplat si mie cand am stat singura aproape un an de zile, sa am groaza sa ma intorc acasa. evitam asta si toata ziua imi gaseam ocupatie in afara casei, dar seara trebuia sa ma intorc si ma apuca disperarea.
la tine e si noutatea situatiei, daca spui ca te-ai mutat. in timp o sa te obisnuiesti...

[LikeThisPoppy]

mi-a placut tare asta :

Poate că orice altă salvare care nu vine de acolo, de acolo unde există pericol [implicit frica], se află încă în nemîntuire.
HEIDEGGER, La ce bun poeţi?

[Broscuta_Fermecata]

corsykanitza, la Aug 11 2007, 10:55 PM, a spus:

nu m-am uitat sa vad daca mai etse vreo tema de genul acesta pe forum ...dar sper sa gasesc rezolvare .... de ceva timp in weekenduri ma trezesc speriata cu frica in mine ...motivul ...in weekenduri nu ies din casa decat foarte rar ....m-am mutat din orasul natal si de atunci tot am aceastsa problema ... poate ma credeti nebuna dar constietizez ca ceva nu este in regula cu mine ...in timpul saptamanii nu am probleme pentru ca intu in contact cu suficienti oameni ca sa nu am probleme dar in weekeduri cand stau acasa ...singura ...am aceasta problema ..si mi se mai intampla cand raman singura acasa pe o perioada mai lunga ...

pentru ca nu te cunosti suficient si nu ai o relatie armonioasa cu tine. Practic, nu ai ce sa faci tu cu tine, te plictiseste propria persoana.

[irinuca76]

nu stiu daca este asta ...chiar incerc sa fac multe lucruri in acele momente sa ma calmez sa uit de toate ... si reusesc sa le fac si nu e vb de plictiseala ...pur si simplu e o senmzatie ciudata si aiurea pe care nu o mai suport ....si imi vin ganduri negre pentru ca in mom in care incerc sa vb cu cineva special din viata mea despre aceasta tema imi spune sa ma calmez si ca trece si apoi imi spune ca vb mai tarziu ... poate si ca simt nevoia sa am in permanenta pe cineva langa mine am nevoie de prieteni de persoane cu care pot vorvbi cu care sa ma pot distra ...dar avand in vedere k sunt intr-un loc nou sa zicem asa desi cunt de vreo 2 ani aici nu am reusit sa imi fac prieteni pe care sa ma pot baza

[Anya2007]

corsykanitza, la Aug 14 2007, 11:31 AM, a spus:

nu am reusit sa imi fac prieteni pe care sa ma pot baza

Nu trebuie sa te bazezi pe nimeni in nimic. Doar pe tine. Daca te cunosti pe tine, ai incredere in ceea ce faci, nu iti trebuie nici o alta baza. Rolul prietenilor este sa petreci un timp placut alaturi de ei, atat. Nu reprezinta nici o baza in nimic.

[atlass]

corsykanitza, la Aug 11 2007, 10:55 PM, a spus:

nu m-am uitat sa vad daca mai etse vreo tema de genul acesta pe forum ...dar sper sa gasesc rezolvare .... de ceva timp in weekenduri ma trezesc speriata cu frica in mine ...motivul ...in weekenduri nu ies din casa decat foarte rar ....m-am mutat din orasul natal si de atunci tot am aceastsa problema ... poate ma credeti nebuna dar constietizez ca ceva nu este in regula cu mine ...in timpul saptamanii nu am probleme pentru ca intu in contact cu suficienti oameni ca sa nu am probleme dar in weekeduri cand stau acasa ...singura ...am aceasta problema ..si mi se mai intampla cand raman singura acasa pe o perioada mai lunga ...

Se numeste pb de adaptare..e mai nasol sa pleci din oasul natal si sa te trezesti pe propriile picioare, fara nimic si mai ales fara nimeni alaturi...
Cu prietenii povestea e lunga, si nu am avea cand sa o descifram chiar daca am intoarce-o pe toate partile..
Parerea mea este sa incerci in week-end sa nu stai inchisa in casa...uita-te printre vecini..poate e o doamna mai dragutza..intra in vorba..poate aveti pasiuni asemanatoare..observa.."baga-te in seama"
Sau fa o activitate in aer liber, inot sau sport ..asa o sa intalnesti oameni noi..iar sportul remonteaza si te pune pe picioare..De asemenea iti recomand sa eviti colegii de servici..de altfel putini dintre noi mai avem chef sa ii vedem si in week-end..dar sunt colegi si colegi..
Ce pot sa iti mai zic..daca ai un prieten..incearca sa petreci timpul cu el..si la un interval de cateva saptamani pleaca din nou acasa, ca sa faci "departarea" mai usor de acceptat..
Succes!

Aceasta postare a fost editata de anmarr: 14 August 2007 - 10:19 PM

[irinuca76]

ideea este ca am o parte din familie cu mine ...dar cu care nu pot vorbi despre tema aceastapentru ca ma iau in ras si incep sa ma faca nebuna... am un prieten dar a ramas in orasul natal si ne vedem destul de rar fata de cum ne vedeam inainte zi de zi 12 ore/zi ...acum dc ne vedem o data pe saptamana e bine ..vb la tel des de mai multe ori pe zi dar nu ma ajuta cu nimik ...ma calmez pe moment si apoi....o iau de la capat...vecinii..sunt numai mosuleti daia zapaciti si sport ma apucasem intr-un tp dar singura nu imi vine sa ma duc sa fac si in plus pr meu este si gelos si incepe cu diverse comentarii daca ies si cu cine ....ms pt sfaturi

[Karusko]

eu traiesc in frica.. dar nu frica de cineva. ci frica imposibilitatii de a ajuta pe cieva sa-si depaseasca frica… este vorba de o “ea”..si avem o poveste cat de cat lunga dar totusi destul de simpla… am cunoscut-o cam acum 8 luni.. am vorbit foarte mult.. am ajuns sa o iubesc foarte repede si ea la fel…dar pana acum totul pare perfect din spusele mele..dar nu este asa.. frica ei este sa ma intalneasca fata in fata.. nu stiu ce sa fac si cum sa o iau .. ne-am dat intalnire. m-am dus am asteptat-o, a venit, dar nu la mine, a stat retrasa si m-a privit dintr-un unghi in care eu sa nu o observ, sa nu pot veni la ea.. apoi ma suna seara plangand si ma in treaba cat am sa mai rezist sa imi faca asa ceva, o doare mai mult de cat pe mine, ma iubeste dar nu-si poate depasi teama de a ma intalni fata in fata.. stiti voi frica duce la evitare si evitarea la si mai multa frica… asa in 8 luni a ajunsa sa ii fie practic frica de fiinta ce o iubeste, ne zarim doar din mers, ma refer la mijloacele de transport in comun, nu pot sa ma duc pur si simplu la ea. ar avea un atac, i s-a mai intamplat cu alta persoana din-naintea mea, nu vreau sa repet aceeasi poveste, vreau sa o ajut sa isi depaseasca teama.. iar teamna mea este ca nu voi reusi sa o ajut din moment ce eu sunt cauza fricii ei.. mi-e teama ca am sa o pierd, ca totul se va sfarsi asa cum a inceput fara ca eu sa fi facut ceva spre ajutorul ei… o iubesc.. poate cineva de pe acest forum sa ma ajute macar cu vreun sfat, caci nu a da in’napoi este solutia cea mai buna, desi e cea mai simpla si cea mai usoara.. sunt un luptator, nu aleg drumul cel scurt.. lupat pana la capat… va rog daca ati putea sa ma ajutati macar cu un sfat.. poate mai sunt si altii ca mine poate facem schimb de sfaturi sau de experienta.. sper ca acest topic sa ajute pe cineva cu ceva.. totusi psihologia umana mi-se pare interesanta modul gand, actiune, reactie, frica si depasirea ei... sper sa ne putem ajuta in vreun fel

[puiu.t]

surprinde-o, ia-o pe nepregatite
mergi direct la usa ei cu o floare