Scris 09 August 2007 - 10:35 AM
"In vremea lui Ceausescu,pe strada Parfumului nr.20,intr-o casa modesta,cu o curte mica,in care latra intruna un caine slab si nefericit,o casa neingrijita,cu tencuiala cazuta,lasand sa se intrevada caramida veche,trandafiriu-galbuie,o casa cu fatada vopsita in verde spalacit,cu ferestrele zabrelite de teama tiganilor din zona,locuia o pereche ciudata.O femeie vesnic indoliata si un barbat mereu ocupat cu repararea unei motociclete cu atas,clasicul Zundap,ramasa probabil ca amintire de pe urma vreunui Hans ce trecuse,prizonier,pe undeva pe aici,venind cu vehicul cu tot de pe frontul sovietic..Femeia in doliu era incredintata de faptul ca asasinii surorii ei o urmaresc fara incetare.Biata femeie murise intr-un groaznic accident de masina,petrecut pe soseaua Bucuresti-Snagov.Un bolid negru,spulberase,pur si simplu,viata celei ce traversa,pasnica,soseaua,purtand o sacosa cu rosii proaspete.Asasinii pareau sa fie persoane sus-puse.Din cand in cand,niste civili o vizitau pe sora femeii moarte,sfatuind-o sa nu sufle o vorba,ca astfel va avea si ea acelasi sfarsit.
Era,desigur,un mare gest de incredere al femeii in doliu,care-mi spunea toate astea in fata casei cu numarul 20,terorizata de microfoanele pe care le-ar putea avea inauntru.Si o mai teroriza ceva:o fantoma care bantuia,aproape noapte de noapte,prin pod,fasaind hartii..
Prin anii 1930-1940,in casa de pe strada Parfumului 20,traise un poet:Ilarie Voronca.El era,desigur,proprietarul foilor ce "fosneau noapte de noapte"in podul pustiu..Numai ca Ilarie Voronca nu murise in casa din strada Parfumului,ci,asa cum ne incredinteaza George Calinescu,"...la Paris,unde s-a sinucis in zorii zilei de 5 aprilie 1948..".
Britanicii stiu ei ce stiu,Scotia are 2000 de castele,si toate-ori aproape toate-sunt bantuite de stafii-adica de spiritul celor ce au locuit intre acele ziduri,s-au plimbat prin poienile si padurile ce imprejmuiesc si azi castelele,au iubit,au plans,au suferit,au fost bolnavi si au murit striviti de pietrele ce alcatuiesc acele ziduri..Asa ca, desigur,femeia avea,si ea,dreptatea ei.Dupa moarte,autorul "Micului manual de fericire perfecta",dar si al volumului"Plante si animale"(ilustrat de insusi Brancusi),Edy Mercus adica Ilarie Voronca,se va fi intors de multe ori pe locurile unde a fost fericit alaturi de iubita lor sotie,Colomba,in Bucurestiul pitoresc,rafinat,tandru si crud al tineretii lui,ocrotite de prietenia-pe atunci a tanarului Geo Bogza.
Acum,cand perechea ciudata a disparut,cand imobilul de la nr.20-lipsit,si azi,de "placa memoriala"-va fi,se pare,refacut de niste oameni cu bani care au luat tot"coltul"strazii intru"valorificare",spiritul lui Edy Mercus va rataci si mai nelinistit pe strada tineretii lui.Noaptea mai ales,in podul casei lui,cauta vreun vers uitat.",Silvia Kerim