Parintii impostori - parintii proprietari de copii

[Cleric Prest 41]

Parintii impostori - parintii proprietari de copii

 

Exemple

 

1. Daca li se sinucide copilul, in loc sa il planga, sunt preocupati sa dea vina unul pe celalalt pentru ca li s-a sinucis copilul (mama pe tata si invers).

 

2. Daca fiica fuge de acasa sa concubineze cu un "salvator de ocazie", mama e preocupata de himenul ei dupa ce e recuperata de politie, daca mai e intact.

 

3. Daca copilul nu mai vrea sa revina in familie, "parintii" recurg la santaj sentimental "nu ti-e mila de noi, cat ne-am chinuit cu tine sa te crestem?!"

 

4. Daca baietelul vrea sa mearga la rau sa se scalde, mama il opreste "nu te duce sa te ineci, vrei sa raman fara tine?"

Ea se gandeste la sine, daca baietelul se ineaca, ea ramane singura, nu se gandeste ca e bine pentru baietei sa se scalde la rau.

 

5. Parintii merg la supermarket, copilul de 5-6 ani vrea la raionul de jucarii, tatal ii spune "mai intai mergem sa cumparam mancare si daca ne mai raman bani iti luam si tie ceva"

 

6. Ora mesei, copilului nu-i place mancarea, dar mama "rabdatoare" ii indeasa pe gat lingura dupa lingura copilului.

 

Cand intr-o familie exista sentiment autentic intre parinti, exista dragoste neconditionata si pentru copil.

 

Parintii care se iubesc neconditionat stiu din instinct (dirijat de sentiment) cum trebuie sa se comporte cu copilul.

Nu au nevoie de psiholog.

 

Instinctul matern cu care se spune ca sunt binecuvantate femeile e doar un comportament orb, care nu poate inlocui sentimentul autentic. Mama biologica care a procreat din sex (nu din dragoste pentru sot) se comporta ca si o closca care isi aseaza automat din cand in cand sub aripi niste oua imaginare. Copilul nu are nevoie de mama biologica, nevrotica, care si-a mintit sotul ca il iubeste pentru a procrea cu el. Copilul are nevoie de o mama care e iubita de sotul ei si care isi iubeste sotul. Atunci, copilul nu e folosit ca o compensatie sentimentala de catre mama nevrotica.

 

Cum apar parintii proprietari de copii (sau parintii impostori)

 

Doi indivizi (nevrotici, slabi de inger) de sex opus, incheie o relatie (concubinaj, casatorie) printr-o minciuna (contract mincinos). El minte ca o iubeste ca sa aibe acceptul ei de a se culca cu ea (numai o nevrotica are nevoie sa fie mintita pentru a se culca cu un barbat). Ea il minte ca il iubeste ca sa aibe cu cine sa isi satisfaca instinctul de a procrea. Il minte cu gandul ca mai tarziu lipsa de iubire fata de sot o va compensa prin copil (se va hrani cu afectiunea primita de la copil, care o va suplini pe cea care nu o primeste de la sot). Asa apar mamele posesive, care fac un copil din sex pe care il vor iubi posesiv sau deloc.

Cand asemenea indivizi procreaza, copilul pentru ei e o posesie. O marioneta.

Ei se ingrijesc de copil ca de o investitie. Nu sunt preocupati de nevoile sufletesti ale copilului ci de roadele care trebuie sa le aduca copilul in calitate de investitie. Le pare rau nu de copil, ci de banii investiti in copil in cazul in care acesta are esecuri pe directia trasata de parintii "proprietari".

 

Copilul marionata nu-si apartine siesi. Viata lui apartine "proprietarilor".

 

Parintii proprietari neavand viata de cuplu (fara sentiment, viata lor de cuplu e goala) vor incerca sa traiasca viata copilului lor in locul lui. Fenomenul e cunoscut in psihologie ca PARAZITARE.

 

Parintii proprietari de copii, devin parazitii psihicului propriilor lor copii.

 

Ei impun ce sa studieze copilul (impun cariera), ei ii aleg partenerul de viata (traseaza criteriile), daca copilul ramane fara job, ei se preocupa sa-i caute job in ziare, pe internet.

Daca copilul reuseste sa nu urmeze cariera aleasa de copil, parintii "parazit psihic" se muleaza imediat pe noua alegere a copilului lor manifestand un mai mare interes decat el. Acest comportament il demotiveaza pe "copilul" devenit adult determinandu-l ori sa paraseasca cuibul ori sa isi aleaga alta directie in cariera. Dar parintii vor fi mereu pe urma lui.

 

Parintii "proprietari" de copii, se adreseaza progeniturilor lor desi acestea au sa zicem 30-40 de ani cu "ala micu` al meu" sau "copilul meu". Ei nu folosesc expresiile "fiul meu" sau "fiica mea" (ca anglofonii, "my son","my dother").

Indeosebi mamele posesive folosesc expresia de "ala micu` a` meu" desi ala micu` poate avea 27 de ani si 2 metri.

Mama posesiva are nevoie sa il mentina pe "ala micu" intr-o stare de pseododebilitate psihica pentru ca ea sa detina controlul vietii lui (ea e viitoarea "soacra acra" atat de greu de inghitit de nora). Ala micu chiar se simte in prezenta parintilor ca un copil de 10 ani care nu se poate descurca fara parinti.

 

Parintii impostori, sunt parintii care fac copii din sex nu din dragoste.

Parintii impostori fac copii de profesie impostori (ciclul se reia).

Parintii impostori sunt mari admiratori ai impostorilor profesionali care castiga bine (magistrati corupti, medicii-"daca nu curge pica" etc).

Parintii impostori sunt cei care formeaza familiile materialiste.

Parintii impostorii sunt cei care s-au saturat de "masturbarea in doi" si continua sa se "masturbeze" prin copiii lor.

 

O relatie bazata pe minciuna, pe lipsa de sentiment, e o relatie in care sexul e de fapt dupa 1-2 ani o masturbare in doi.

Masturbarea pe termen scurt-mediu nu mai produce placere.

Cei doi nevrotici-impostori in relatie nemaiavand nici o sursa de placere vor incepe sa caute bucuria/placerea folosindu-se de copil.

 

Mama posesiva daca e agresata de sot, isi face prostul obicei de a se duce tot mai des la copil sa caute bucurie.

Copilul practic e facut total dependent afectiv de mama care se hraneste din dragostea lui pentru ea.

Dar dragostea ei pentru el nu e una curata. Pentru ca copilul cand va creste mate, in calitate de marioneta e ei, trebuie sa o despagubeasca pe ea in plan moral, sa-i ofere ce nu i-a oferit sotul ei.

Mama posesiva nu iubeste copilul pentru el, il iubeste pentru ea. Asta se cheama canibalism sentimental, sau troc cu sentimentele. "Fa asta sa-i arati la mamica cat de mult o iubesti tu pe ea" - aud copiii, dezgustator.

 

Parintii "proprietari" de copii nu fac copii pentru ei, pentru copii, sa-si traiasca copiii viata lor.

Parintii impostori fac copii pentru ei, pentru parinti. "Sa avem si noi un sprijin la batranete, sa ne dea un pahar cu apa, sa ne ingroape" - sa-i slugareasca pentru a mosteni casa parinteaca (obiceiul din satele romanesti).

 

Atitudinea parintilor impostori fata de odraslele lor e aceea de proxenet-codoasa.

Mama posesiva in cazurile extreme se comporta cu fiul ei ca si o tarfa care nu si-a primit onorariul asteptat.

Tatal posesiv se comporta cu fiica sa ca un proxenet inselat la procente.

 

Fiica este vazuta de tatal posesiv ca un potential partener de sex opus care trebuie sa-l despagubeasca pentru tot ce nu a primit de la sotia lui (care de mult nu-l mai satisface...).

 

Fiul este vazut de mama posesiva ca un potential partener de sex opus care trebuie sa-i ofere tot ce nu i-a oferit sotul egoist (ea nu e egoista, doar sotul...).

 

Copiii nu au nici o DATORIE fata de parintii impostori.

 

Singura datorie care o au acesti copii abuzati moral, emotional, psihic si de multe ori fizic e aceea de a deveni independenti material si emotional fata de parinti, cat mai repede, printr-o meserie pentru care au aptitudini si sa reduca contactul cu parintii impostori la minimum. Daca se poate deloc in cazurile grave de abuz.

 

La emisiunea "Supernanny" vedem cum un psiholog impune metode de dresura prin care parinti fara sentiment isi pot ...totusi...stapani copiii. Copilul nu poate fi mintit. El simte ca nu e iubit. Simte minciuna, nevroza parintilor. Si atunci devine Goe. Dar vina apartine 100% parintilor.

Editat Iulie 31, 2007 de iosafat

[Amarena 13811]

Si daca parintii fac in asa fel incat sa-i indatoreze pe copii tot timpul, chiar si dupa ce devin independenti?

Daca le reamintesc incontinuu "te-am crescut, te-am ingrijit.. etc... imi esti dator.." Cand ia sfarsit datoria asta, ca acel copil sa se simta liber ?

Editat Iulie 31, 2007 de Amarena

[Cleric Prest 41]

Si daca parintii fac in asa fel incat sa-i indatoreze pe copii tot timpul, chiar si dupa ce devin independenti?

Daca le reamintesc incontinuu "te-am crescut, te-am ingrijit.. etc... imi esti dator.." Cand ia sfarsit datoria asta, ca acel copil sa se simta liber ?

 

Nu exista datoria asta, e un santaj al unor parinti care iubesc conditionat.

Copiii nu au nici datorie fata de parinti. Dupa 18 ani.

[Broscuta_Fermecata 1]

Recunosc multe cupluri in descrierea ta. Insa, pentru mine personal, altceva e de neinteles. Prin ce mecanism copilul ajunge dependent afectiv de parinti, ajunge nevrotic cum il numesti tu, in ciuda faptului ca parintii nu au absolut nimic in comun cu ce descrii tu. Adica parintii se iubesc mult unul pe altul, iubesc copilul neconditionat, dau mereu libertate de alegere copilului, practic au eliminat din comportamentul lor tot ceea ce era defect in comportamentul parintilor lor. Asta ma nedumereste tare mult si de aceea nu cred in teorii de genul asta.

Am cunoscut oameni minunati din toate punctele de vedere, oameni liberi, care proveneau din familii de ratati, alcoolici, cu mame victime. Ei nu au rupt niciodata relatia cu acesti oameni, ci i-au acceptat asa cum sunt, delimitandu-se de ei prin ceea ce au devenit. Se pare ca iertarea, acceptarea e un bun leac pentru bolile sufletului :cheer:

[Ma 48]

Este cutremurator tot ce spune Iosafat aici . Nu te poti folosi de un copil ca de un lucru .

[treispe 7]

Este cutremurator tot ce spune Iosafat aici . Nu te poti folosi de un copil ca de un lucru .

 

Devoalate, asa stau lucrurile in multe cazuri. Din pacate, valul este cel al "grijii".

[elandi 4]

"te-am crescut, te-am ingrijit.. etc... imi esti dator.."

Sau "eu te-am facut, eu te omor!"

 

Recunosc multe cupluri in descrierea ta. Insa, pentru mine personal, altceva e de neinteles. Prin ce mecanism copilul ajunge dependent afectiv de parinti, ajunge nevrotic cum il numesti tu, in ciuda faptului ca parintii nu au absolut nimic in comun cu ce descrii tu. Adica parintii se iubesc mult unul pe altul, iubesc copilul neconditionat, dau mereu libertate de alegere copilului, practic au eliminat din comportamentul lor tot ceea ce era defect in comportamentul parintilor lor. Asta ma nedumereste tare mult si de aceea nu cred in teorii de genul asta.

Am cunoscut oameni minunati din toate punctele de vedere, oameni liberi, care proveneau din familii de ratati, alcoolici, cu mame victime. Ei nu au rupt niciodata relatia cu acesti oameni, ci i-au acceptat asa cum sunt, delimitandu-se de ei prin ceea ce au devenit. Se pare ca iertarea, acceptarea e un bun leac pentru bolile sufletului :band:

E posibil ca situatia sa stea asa doar din unghiul din care privesti tu. Poate ca daca ai stii mai mult sau ai "asculta altfel", ai intelege diferit.

Unii nu sunt din aceeasi stofa ca si parintii. Este meritul lor, ca si al celor care reusesc sa se vindece apeland la ajutor.

Iertare? Acceptare? Vrei sa detaliezi...?

 

Este cutremurator tot ce spune Iosafat aici . Nu te poti folosi de un copil ca de un lucru .

Gary S. Becker a primit Premiul Nobel pentru economie. A facut o teorie care abordeaza economic comportamentul uman. In teoria asta copiii sunt asimilati "bunurilor de folosinta indelungata". Nu stiu daca teoria lui are o legatura cu discutia asta, dar exprimarea lui imi pare suspecta...

 

Devoalate, asa stau lucrurile in multe cazuri. Din pacate, valul este cel al "grijii".

Grija pentru integritatea copilului-lucru detinut: "nu te duce cu bicicleta ca am emotii, zice mama" :cheer:

[Ma 48]

Sau "eu te-am facut, eu te omor!"

E posibil ca situatia sa stea asa doar din unghiul din care privesti tu. Poate ca daca ai stii mai mult sau ai "asculta altfel", ai intelege diferit.

Unii nu sunt din aceeasi stofa ca si parintii. Este meritul lor, ca si al celor care reusesc sa se vindece apeland la ajutor.

Iertare? Acceptare? Vrei sa detaliezi...?

Gary S. Becker a primit Premiul Nobel pentru economie. A facut o teorie care abordeaza economic comportamentul uman. In teoria asta copiii sunt asimilati "bunurilor de folosinta indelungata". Nu stiu daca teoria lui are o legatura cu discutia asta, dar exprimarea lui imi pare suspecta...

Grija pentru integritatea copilului-lucru detinut: "nu te duce cu bicicleta ca am emotii, zice mama" :cheer:

 

Si eu am avut emotii cand a facut primii pasi , cand am mers la strand , cand a mers prima data cu bicicleta , cand l-am lasat prima data singur afara . Dar imi pastram emotiile pentru mine , simteam ca-mi explodeaza stomacul , dar niciodata nu i-am spus , nu te duce acolo ca mama moare de grija .

 

Fiecare copil are dreptul la propriile experiente .

[Anya2007 2]

Copiii nu au nici datorie fata de parinti. Dupa 18 ani.

 

 

Dar pana la varsta de 18 ani a copiilor cum este cu datoria? Care/a cui este? Este numai a parintilor sa ii creasca corect, si sa nu ii conditioneze, sau si a copiilor sa se dezvolte astfel incat sa fie OK? Totusi, gandirea logica incepe sa se dezvolte la o persoana incepand cu varsta de 13-14 ani. Asa ca pana atunci nu are cum sa judece pe principii logice situatiile aparute. De aici as deduce ca, datoria este numai a parintilor pana la varsta de 18 ani a copilului lor, sa il ghideze corect si neconditionat spre o viata normala.

[Ravl 171]

Este cutremurator tot ce spune Iosafat aici . Nu te poti folosi de un copil ca de un lucru .

ba da, asa cum spunea si Elandi copii intra in categoria "bunuri de folosinta indelungata" ... iar asteptarile parintilor cresc proportional cu impotenta lor sociala, intelectuala , etc .

 

Problema e ca multi nici nu constientizeaza acest aspect sau refuza pur si simplu sa'l gandeasca !

Editat August 1, 2007 de Ravl