[*elle]

Domnul Leonte, citesc si aici asa cum am citit si pe alte meleaguri(virtuale), foarte multe versuri, biografia chiar, ganduri ale altora fata de creatia d-voastra...faine toate, nu? Eu nu vreau sa fiu rea insa cel putin 80% dintre poeziile citite le-as da la finisat , nu sunt idei rele dar la faza de finisat ...e discutabil. Asta o spun eu care sunt , daca se poate spune asa, poet-amator. Nu stiu cum se pot publica volume intregi de asemenea versuri , probabil ca ...nu stiu ce sa zic. Imi pare rau ,n-as vrea sa supar pe nimeni dar...


M-ai lăsat ca alţii să mă crească,
Să-mi dăruie arareori o mângâiere,
Si-n mine viaţa să-nflorească,
Făr’să cunosc pic de durere.

un ex. foarte de aproape , ce vrea sa insemne asta"m-ai lasat ca altii sa ma creasca"?
fie "n-ai lasat ca altii sa ma creasca"deci e vorba de dragostea mamei , de truda ei de a-si educa copiii
fie 'm-ai lasat crescut de altii" adica mama era ocupata, fiind cu tine mai rar si suna a un fel de repros

"sa-mi daruie arareori o mangaiere" -asta n-am inteles-o deloc! da ' deloc...

[Mihai LEONTE]

noelle, la May 2 2008, 09:19 AM, a spus:

Domnul Leonte, citesc si aici asa cum am citit si pe alte meleaguri(virtuale), foarte multe versuri, biografia chiar, ganduri ale altora fata de creatia d-voastra...faine toate, nu? Eu nu vreau sa fiu rea insa cel putin 80% dintre poeziile citite le-as da la finisat , nu sunt idei rele dar la faza de finisat ...e discutabil. Asta o spun eu care sunt , daca se poate spune asa, poet-amator. Nu stiu cum se pot publica volume intregi de asemenea versuri , probabil ca ...nu stiu ce sa zic. Imi pare rau ,n-as vrea sa supar pe nimeni dar...

M-ai lăsat ca alţii să mă crească,
Să-mi dăruie arareori o mângâiere,
Si-n mine viaţa să-nflorească,
Făr’să cunosc pic de durere.

un ex. foarte de aproape , ce vrea sa insemne asta"m-ai lasat ca altii sa ma creasca"?
fie "n-ai lasat ca altii sa ma creasca"deci e vorba de dragostea mamei , de truda ei de a-si educa copiii
fie 'm-ai lasat crescut de altii" adica mama era ocupata, fiind cu tine mai rar si suna a un fel de repros

"sa-mi daruie arareori o mangaiere" -asta n-am inteles-o deloc! da ' deloc...

***
Distinsa colega Noelle,
Multumesc de comentarii. Cat despre poezia ,,Mama",
il voi exemplifica cu aceasta alta poezie si vei intelege mai multe.
***
DE CE SĂ MORI?

mamei mele decedata in 23 mai 1943

Mama mea nu te-am uitat,
Îţi păstrez poza ta veche
Într-un tablou la cap de pat,
Ca icoană în perete.

Mama mea frumoasă zână,
A plecat în zi de primăvară,
Plângea ţinându-mă de mână,
În suflet cu durere amară.

Când pleci în luna Mai de acasă,
Cu alai de plânsete şi flori,
O întrebare simplă nu te lasă,
De ce să mori? De ce să mori?

[*elle]

Multumesc pentru raspuns. Nu imi schimb parerea , ma bucur insa ca scrieti , citesc cu placere orice poezie. Spun doar ca ar trebui sa conteze mai mult calitatea decat cantitatea. Spor la scris.
Si ca sa dau si eu un exemplu de "putin si bun"-
Ce pierdere:
Sa n-am incredere in tine.
Ce ratacire:
Sa am!
Laurentiu Oprea -Intersectia

[Mihai LEONTE]

LOCURI NATALE…

Prin umbra răchiţilor vechi,
În farmecul acesta feeric,
Mă cheamă dorul hai-hui,
Să umblu bezmetic.

Dacă de pe deal privesc,
Câteva căsuţe răsfirate,
Se lasă-n amurg întuneric,
Şi parcă fantome sunt toate.

Dar ce mă face a plânge?
Când amintirile se scurg,
Inima-n piept mi se frânge,
Şi-mi apare al vieţii tumult.

De ce? Mă întreb pe mine,
Oare nu ştii că mă cheamă,
Aceste dealuri bătrâne,
Ce nimănui nu dau seamă.

Şi CIOFUL pârâu mocirlos,
Ce unduieşte printre răchiţi.
Ah! Peisajul acesta frumos,
Vă rog să nu mi-l răpiţi!

Degeaba îl păstrez în amintire,
Acum privind bătrânul ARIEŞ,
Din inima plină de iubire,
Copilărie nu dispari în veci.

TURDA 1963

[Mihai LEONTE]

COPIL FIIND

Aşa de simplu am crescut,
Am mers prin noroi şi ploaie,
Cu vânturi multe m-am bătut,
Am purtat şi pălării de paie.

Când mergeam desculţ pe jos,
Pe dealul legendarului Corb,
Totul mi se părea frumos,
Drumul cu bolovani şi colb.

Nucul bătrânului bunic,
Cetate de grauri şi cuci,
Coroană regală, trunchi unic,
Acoperit de frunze şi nuci.

Adunam în pumni pământ
Din fânaţul de pe Groapă,
Alergam chiar şi flămând
Să mă scald la Ciofu-n troacă.

Salcâmii cu ciorchini de flori,
Spre al lunii Mai sfârşit,
Livada cu privighetori
Ce cântau necontenit.

Moldova Veche 2002

[Mihai LEONTE]

DRAGOSTE PROFUNDĂ…

Caut adâncimea,
Ca pe o hrană necesară,
Iubesc adâncimea,
Ca pe o fată sprinţară.
În adâncime mi-am plasat,
Toate visurile mele,
Precum astronomul,
Îşi are visul la stele.
De ce? Mi-am pus întrebarea
Frumuseţea rocilor,
Ale acestor minuni
Obişnuite ale pământului,
Mă fac mereu şi intens,
Să îmi placă mai mult?
Fiindcă prin forţă,
Învingi tăria,
Blocului de stâncă imens.
Dar nu numai atât,
Ci alte şi alte probleme,
Mereu îţi ridică,
De fiecare dată,
În fiecare zi , tăria din stâncă.
Eu, tu, în general minerii,
Nu au teamă de piatră,
De tot ce-I colosal. AŞA ESTE.
NU-I FENOMENAL?

1963

[Mihai LEONTE]

AMINTIRI ANTICE

Sintetizând gândirile celebre,
Din toate timpurile ce-au trecut,
Cu tradiţii în descrieri celebre,
Când totul era la început.

Te mişcă teama pentru zei,
A cântăreţului elen HOMER,
La SOFOCLE destinul unei femei,
E naivitate, dar eu o prefer.

La toţi anticii eu am găsit,
În orice vers sau frază, originalitate,
Oare ce facultate au absolvit,
Atunci departe în antichitate?

Nu exista OXFORDUL, nici SORBONA,
Nici diplome bune de înrămat,
Atunci de unde a scos pe ANTIGONA,
SOFOCLE? Unde oare a-nvăţat?

Ce studii literare stau la baza,
Acelei POETICA a lui ARISTOTEL?
Şi unde a-i putea identifica,
Laboratorul lui ARHIMEDE şi DEMOSTEN?

15 octombrie 1965

[Mihai LEONTE]

FĂRĂ COMENTARII…

Chiar dacă toamna rece,
Pare monotonă, tristă,
Nu înseamnă că deacuma,
Să-mi ţin nasul în batistă.

Sau să-mi iau din cui paltonul,
Pentru a nu-ngheţa de frig,
Nu vreau ca să-i ţin isonul,
Dispoziţia să-mi stric.

Lasă-mi bată ea în strună,
Iată vara caldă trece,
Eu îmi zic mai mult în glumă,
Chiar se face timpul rece.

Dar păstrez considerentul,
Şi concluziile tale,
Mă îmbrac tot în cămaşă,
În picioare-mi iau sandale.

Nu ţin cont nici dimineaţa,
Când văd bruma pe pervaz,
Nici când aerul cam rece,
Mă-nroşeşte în obraz.

1963

[Vanillia]

[Mihai LEONTE]

ARTIST ÎN MINERIT…

Bat găuri douăzeci şi două,
Atacul este împlinit.
În plan se-nscrie o cifră nouă,
Vezi, asta-nţeleg eu minerit!

Dar iată şutul a trecut
Şi luna este la sfârşit,
Te bucură orice minut,
Căci planul iar l-ai depăşit.

În urma ta betonul se aşterne
În drepte şi curbe nesfârşit,
Pe galerii lumina lămpilor se cerne,
Şi-n colţul gurii, un zâmbet ţi-a-nflorit.

Din nou eşti sus cu colivia
Şi soarele îţi spune: Bun sosit!
Ţi-e tot mai dragă meseria
Căci eşti artist în minerit!

Publicată în ziarul ,,Turda Nouă''
Mihai LEONTE, miner la Baia de Arieş,
Membru al cenaclului literar
,,Pavel Dan'' Turda 4 iunie 1963