[Mihai LEONTE]

Ce inseamna asta?
Daca va amintiti scene sau altceva din copilarie...sau de ani mai tarziu...?
Stiti cantecul; Am plecat fecior de acasa!

Aceasta postare a fost editata de Dani Quinn: 22 April 2008 - 11:43 PM
Motiv editare: Acelasi motiv. incearca sa scrii normal

[Mihai LEONTE]

Spiritul copilăriei

Oricât vom încerca să spunem că numai suntem copii, nu vom putea să ne despărţim de ceea ce am trăit în copilărie. Foarte mulţi psihologi au constatat în studiile lor că perioada copilăriei ne rămâne încrustată în sufletul şi inima noastră pentru totdeauna. Nu aş putea să spun astăzi că am avut o copilărie frumoasă sau fericită. În adâncul inimii mele totul a fost foarte frumos.
Chiar daca azi văd lucrurile cu totul altfel, aş putea spune că a fost greu, că am fost frustrat de anumite lucruri, totuşi am rămas în suflet cu imaginile cele mai frumoase ale timpului de atunci. Nu am avut mamă de la o vârstă imemorială, dar asta nu m-a împiedicat să fiu copil. Mediul în care am crescut nu mi-a lăast timpul necesar pentru a crede că nu sunt fericit cu ce am, sau că alţii au mai mult ca mine. M-am mulţumit cu puţin, ca şi alţii cu mult. Pentru acest motiv totul pentru mine avea o frumuseţe deosebita. Mergând cu vitele la păşune îmi găseam satisfacţii în a privi câmpul ca pe un univers infinit, în care descopeream că totul este plin de viaţă. Iarba şi florile, aveau pentru mine un impact deosebit, ţinându-mi tovărăşie ca şi o haină ce este mereu cu tine. Miile de gângănii ce formau o altă lume plină de mister, mă făceau să văd în mişcările lor permanente că ele au un rol deosebit în spaţiul înconjurator.
Mă fascinau muşuroaiele cu furnici în continuă mişcare, ce nu îşi întrerupeau munca niciodată. Albinele şi bondarii, ce zburau prin florile câmpului, într-un permanent du-te vino, formau nişte escadrile permanente de avioane imaginare, care se luptau pentru aerodromurile lor de flori, dirijate de turnuri de control fără dispeceri autorizaţi. Însoţit îndeaproape de veşnic flămnzii mei boi, careee oricât mâncau ziua, seara ajungeu acasă tot flămânzi, iar tatăl meu mă punea să le mai dau ceva lucernă amestecată cu paie de mancare şi pentru noaptea. În câmpul deschis aveam libertatea să gândesc ce vreau. Călătoream cu norii împreună spre acele mirifice meleaguri ale poveştilor cu zâne frumoase, cu împăraţi drepţi şi buni, cu acei viteji ce nu puteau fi bătuţi în lupta nici de cei mai fioroşi zmei. Soarele era şi el un un prieten bun ce mă însoţea, fiindu-mi aliat dar şi duşman. Când se ascundea în nori îmi părea rău, iar când strălucea arzător mă ascundea de razele lui lui sub diferite tufe de fel de fel de copăcei, sau chiar prin lanul de păpuşoi, devenit în plinul verii, o adevărată pădure misterioasă.
Nimic nu avea vreo importanţă deosebită. Totul decurgea normal din punctul de vedere al copilului ce aştepta să vină seara, să ajunga acasă, să mănânce şi să se culce legănat de vise, în care săreai din somn, căci îţi lua jitarul vitele, pentru că intraseră în cine ştie ce lanuri străine de ale tale. Viaţa îşi ducea cursul ei normal. Necazurile de azi erau bucuriile de mâine, astfel că niciodată nu aveai timp să te cuprindă plictiseala sau alte griji. Grijile le aveau părinţii, căci pe ei îi auzeam că au anumite lucruri de făcut mâine, şi nu altădată.

Aceasta postare a fost editata de Dani Quinn: 22 April 2008 - 11:43 PM

[Mihai LEONTE]

Mihai LEONTE şi nostalgiile tinereţii

S-a spus în repetate rânduri că poezia nu se învaţă după un manual, ci poetul se naşte. Poetul creează opere determinate de propria existenţă (fiziologică şi socială). Volumul de poezii ,,Nostalgii'' cuprinde creaţia din tinereţe a lui Mihai LEONTE. Fire discretă, reţinut în a-şi etala în public poezia, creaţia sa cuprinde poezii în care sunt abordate şi stilizate motive precum visul, aspiraţia spre înălţimi, încrederea în iubire, lupta necontenită cu viaţa, reflecţii pe teme existenţiale. Poeziile cuprinse în acest volum au diferite teme căci poetul nu trăieşte fenomenul poetic doar cu prilejul poeziei, ci de atâtea ori în faţa naturii care strecoară în suflet fiorul poetic, în atâtea împrejurări ale vieţii sale, când trăieşte momentele mari ale iubirii, ale visului, ale căutării şi aşa mai departe.
Se remarcă printr-un stil clar cursiv şi plăcut. Deşi autodidact, Mihai LEONTE este un poet cultivat, izbânzile sale literare fiind rodul setei sale de cultură poetică. Se observă o uşurinţă uimitoare cu care scrie versurile, fluiditatea gândului şi limpezimea vorbei, toate fiind, probabil, atributele tinereţii. O tinereţe a spiritului evident probată de luciditatea şi pasiunea cu care poetul dezbate liric viaţa.
Poezia lui Mihai LEONTE ,,extrage” sensuri din această lume, atât de densă prin evenimentele ei spirituale.
În oraşul Moldova Nouă Mihai LEONTE este o prezenţă veşnic în căutare, ale cărui iniţiative insolite dau relief prezentului cultural.
Profesor Camelia STOICEVICI

[Mihai LEONTE]

AMINTIRI DESPRE MINE…
( Autobiografie )

Mă numesc LEONTE MIHAI, născut la data de 19 ianuarie 1941, în comuna Buneşti, judeţul Suceava, din părinţii Vasile şi Elena-Jăniţa LEONTE, născută CONDURACHE.
Primele 4 clase elementare le-am urmat în satul natal, clasele 5 şi 6 în centrul de comună BUNEŞTI, iar clasa a 7-a am absolvit-o la cursurile fără frecvenţă în 1961 la Zlatna.
Între 1957 şi 1961 am urmat cursurile Şcolii Profesionale de Mineri Zlatna, regiunea HUNEDOARA.
De la 1 iulie 1961 până la 18 august 1962 am lucrat ca muncitor miner la I.M.Ghe. Doja ZLATNA. Din noiembrie 1962 am lucrat ca miner la E.M. BAIA de ARIEŞ, regiunea CLUJ. În perioada 1963-1966 am urmat cursurile Liceului Seral Baia de Arieş, însă semestrul II al clasei a X-a l-am absolvit la Liceul Seral Valea Călugărească. Liceul l-am absolvit cu diploma de bacalaureat în 1972 la Liceul Real Moldova Nouă, secţia Serală.
Din noiembrie 1966 am lucrat la I.M. Moldova Nouă ca miner până în 15 septembrie 1968 când am fost selecţionat pentru şcoala de maiştri pe care am urmat-o şi am absolvit-o în iunie 1969.
De la 1 iulie 1969 am lucrat ca maistru miner subteran până la 1 septembrie 1980 când am fost promovat maistru principal subteran. Toată această perioadă, până la 1 mai 1990 când m-am pensionat, am lucrat numai în cadrul I.M. Moldova Nouă.
În anul 1967 m-am căsătorit cu Ana Martinovici cu care am doi copii:
Leonte Marius Dan născut la 2 aprilie 1968, actualmente mecanic miner subteran, căsătorit, şi are un copil.
Leonte Amelia Elena născută la 11 mai 1969, actualmente cetatean al S.U.A., şi lucrează la Spitalul Municipal HARTFORD din Connecticut, fiind şi studentă la o facultate de management.
Pe tot parcursul activităţii din producţie am fost colaborator al Sindicatului Miner, fiind organizator de grupă permanent şi sporadic în conducerea superioară. Am făcut parte în permanenţă din conducere C.A.R. din întreprindere, fiind o perioadă şi vicepreşedinte.
În permanenţă, am continuat unele activităţi extraprofesionale ca: 1963-1965 am frecventat Cenaclul Literar „PAVEL DAN” Turda, unde am debutat cu poezia „Artist în minerit” în ziarul „Turda Nouă”.
Din 1976 am devenit membru al Asociaţiei Filateliştilor din România, unde am avut diverse funcţii de conducere, fiind evidenţiat cu Diploma cu rang de Medalie de Argint de către asociaţie.
În perioada 1978-1982 am jucat şah prin corespondenţă la diverse turnee interne printre care şi Cupa României.
După ieşirea la pensie în 1990, considerând că e necesar ca bătrânii să-şi poată apăra drepturile, am iniţiat înfiinţarea Asociaţiei Pensionarilor „Clisura Dunării” şi apoi la fondarea Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Moldova Nouă. Ambele organizaţii au fuzionat în ianuarie 1993 având o conducere unică, al cărei preşedinte am fost ales iniţial, şi reales până în prezent.
În 1994 cu ambele organizaţii am aderat la Uniunea Generală a Pensionarilor din România, fiind ales în Consiliul Naţional în 1994 şi reales în 1998.
La alegerile locale din 1992, am fost ales consilier independent al oraşului Moldova Nouă, şi apoi consilier judeţean pentru judeţul Caraş-Severin. Actualmente nu fac parte din nici un partid politic. Sunt membru al Alianţei pentru Pace din România filiala Caraş-Severin. Colaborator al Asociaţiei Pro-Democraţia Club Reşiţa. Mai sunt membru al Asociaţiei Amatorilor de Ştiinţă şi Cultură Bucureşti, unde este preşedinte profesorul Claudiu Vodă, cunoscut autor de lucrări ştiinţifice pentru tineret.
Ca hobby, am fost şi sunt fotograf amator, iniţiind şi organizând din 1998 la Moldova Nouă Expoziţia Fotografică „Bătrânii noştri” care are loc în fiecare an la 1 octombrie cu prilejul Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice.
Am reuşit să-mi tipăresc creaţiile începând cu anul 1999 astfel;
• 1999 - a apărut placheta ,,Alb negru’’ (volum de poezii)
• 2000 - a apărut placheta ,,Nostalgii’’ (volum de poezii)
• 2001 - a apărut placheta ,,Valenţe medii’’ (volum de poezii)
• 2001 - a apărut placheta ,,Reverii adverse’’ (volum de poezii)
• 2002 - a apărut volumul ,,Meditaţii admise’’
• 2004 - a apărut volumul ,,Apogeul metaforic’’
• 2006 - a apărut volumul ,,Agate magice’’
• 2006 – a iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; Spiralele vieţii
• 2007 – a iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; Drumurile vieţii
* 2008 – selecţionat în volumul antologic; Freamăt de dor la Editura 3D.
În 08 august 2002, Consiliul Local al comunei Buneşti, judeţul Suceava mi-a acordat titlul de „Cetăţean de onoare” a acestei comune.
Am avut diverse colaborări, începând din 1994, la ziarul „TIMPUL” din Reşiţa, în apărarea intereselor şi drepturilor pensionarilor, ca şi a tuturor persoanelor defavorizate. De asemenea colaborez şi la postul de radio Timişoara, cu realizatorii emisiunii „Vârsta a Treia”.
Am colaborat şi la ziarul „POŞTAŞUL” cât şi la alte publicaţii.

[Mihai LEONTE]

ÎN LUPTĂ CONTINUĂ CU POEZIA

Cine citeşte poezia lui Mihai LEONTE trebuie să parcurgă cu atenţie aceste creaţii. De ce, vă veţi pune întrebarea? Un răspuns scurt ar fi acela că poetul abordează o tematică diversă, ceea ce îl va face pe cititor să se plimbe printr-un vast univers. Venind din copilărie până la anii bătrâneţii, din adâncurile minelor prin care a lucrat şi până la zenitul infinit al stelelor, din interiorul mistic al sufletului, amestecat cu marele sentiment al iubirii, poezia lui Mihai LEONTE este „plină de poezie”, cum remarca un cititor simplu.
Ce înseamnă această asociere de cuvinte? E greu de răspuns. Totuşi voi remarca o trăire intensă a poetului care printr-o simplitate dezarmantă redă în versuri nişte imagini care astfel ar trebui descrise în foarte multe pagini. Această dozare a naraţiunii este foarte interesantă şi devine curioasă, căci este surprinsă de acest autodidact care are încă multe resurse intelectuale şi nu va surprinde pe nimeni dacă el va scoate în continuare aceste „cristale literare” în anii care vin, iar dacă va reuşi să le şi tipărească pentru a fi citite de un public mai larg, va fi şi mai bine.
Ideea şi imaginea despre lume a celui ce scrie determină forma exprimării. Vezi clar şi simţi curat, aşa vei scrie. Mihai LEONTE nu este preocupat doar de formă, el vrea să scrie pentru a „spune ceva” şi de aceea tematica abordată este diversă, deoarece ermetismul, încifrarea uneori, nu este decât aparentă.
Consider că necesitatea, dorinţa de a crea i-a impus lui Mihai LEONTE să-şi limpezească, înainte de a păşi în luptă, propriile idei. O poezie confuză, fără claritate şi statornicie a ideilor fundamentale, nu poate fi receptată. Creaţia sa poate fi caracterizată printr-un echilibru stabil, printr-o mlădiere transparentă care este capabilă să exprime fără cazne orice aspect al realităţii atât de variate.
Ce se întrevede sub pasiunea cu care autorul scrie poezie? Un suflet blând şi frământat, un luptător sensibil, un caracter viu, care acumulează detalii din existenţa zilnică şi le încarcă de semnificaţii. Deşi nu mai este la vârsta „primelor iubiri”, dar tânăr şi neînfrânt sufleteşte, Mihai LEONTE găseşte puterea de a pune mâna pe condei şi, din vârful gândirii sale, reuşeşte să aştearnă pe foaie idei frumos îmbrăcate în metafore.
Probabil, Mihai LEONTE va mai scrie mult, de aceea eu nu pot decât să-i urez să rămână un copac vajnic care, în ciuda anilor, să aibă trunchiul mustind de sevă.

Profesor Camelia STOICEVICI, Şcoala Generală Nr.3, Moldova Nouă
Licenţiată a Universităţii de Vest TIMIŞOARA.

[Mihai LEONTE]

Colegului pensionar Mihai LEONTE

Sănătos să fii Mihai,
O sută de ani să ai,
Să tot străbaţi Coşava
Care bate-n Mudava,
Şi să nu uiţi Dunărea
Şi să te mândreşti cu ea.
Cu undiţa să te duci
În Dunăre s-o arunci,
Pentru că eşti harnic om
Să se prind-un mare somn.
În ciorbă puni usturoi
Să ne inviţi şi pe noi.
Să nu uiţi Minera ta
Aici ţi-ai pus viaţa,
Să nu uiţi nici pe ortaci
Poezii şi lor să faci,
Cu ei multe ai făcut
Mult cu ei ai petrecut,
Nu mă uita nici pe mine
Că sunt coleg cu tine.
Ţie-ţi fac poezie
Ştiu că asta-ţi e mândrie,
Ştiu că-ţi place dreptate
Parcă tu-mi eşti frate,
Zile noastre câte-or fi
Să rămânem prieteni.
Acum Mihai te salut,
În viaţă să ai scut,
Să faci poezii multe,
Să fii poet de frunte.

Duşan IOVANOVICI, Veteran de război, coleg pensionar C A R P Moldova Nouă.
Din Moldova Veche Nr. 129 A , jud. Caraş – Severin 27 Ianuarie 2001, Sfântul SAVA

Aceasta postare a fost editata de Mihai LEONTE: 26 April 2008 - 09:17 AM

[Demiurgul]

Mda..era frumos ..
la bunici ..imi placea sa ma joc cu insectele ..sa le chinuiesc ..le faceam sa se bata intre ele ..le omoram ...etc..Dar asta nu conteaza .. cand eram micut imi amintesc ca am trait o revelatie la o stana ...timpul era atat de lung ..trecea asa de greu ....si soarele ....prietenii sinceri pe care ii aveai desii instinctele erau mai tot timpul in fata ...

[Mihai LEONTE]

Demiurgul, la Apr 27 2008, 09:14 AM, a spus:

Mda..era frumos ..
la bunici ..imi placea sa ma joc cu insectele ..sa le chinuiesc ..le faceam sa se bata intre ele ..le omoram ...etc..Dar asta nu conteaza .. cand eram micut imi amintesc ca am trait o revelatie la o stana ...timpul era atat de lung ..trecea asa de greu ....si soarele ....prietenii sinceri pe care ii aveai desii instinctele erau mai tot timpul in fata ...

***
Incep sa revin in realitate! Cu insectele, ca si cu oamenii am fost prietenos.
Cat am reusit? Asta numai voi imi veti spune!
Va multumesc, prietenii care va apropiati de mine.
Sunt OMUL simplu, OMUL trecut prin greutati. Multi le veti cunoaste in viitor, ca oameni.
Treceti peste ele, MERGETI NUMAI INAINTE!

[Mihai LEONTE]

Stimate domnule Mihai Leonte

Deşi cu întârziere şi cu scuzele necesare ţin să vă mulţumesc pentru gestul dumneavoastră de a contribui la premierea elevilor silitori la învăţătură din satul dumneavoastră natal, cu cărţi ale cărui autor sunteţi sau din biblioteca personală.
Din discuţiile purtate cu directorul Şcolii Generale din satul PETIA, domnul profesor Nicolai GRĂDINARIU am înţeles că v-a mulţumit în scris pentru gestul dumneavoastră, făcut cu atâta căldură sufletească, şi în acelaşi timp a îndemnat elevii să vă transmită şi ei mulţumirile lor.
Dacă prin voinţa cetăţenilor şi cu ajutorul lui DUMNEZEU am ajuns primar al acestei comune, mă alătur şi eu celor care v-au mulţumit în sensul de a vă transmite şi mulţumirile mele personale pentru gestul făcut, dar în acelaşi timp şi cu rugămintea ca în cazul în care veţi reveni în ţinuturile natale să ne faceţi plăcerea de a cunoaşte personal pe beneficiarii gestului dumneavoastră nobil.
Cu mulţumirile şi respectul cuvenit,
Gheorghe Beraru

Primarul comunei BUNEŞTI, judeţul SUCEAVA

[Mihai LEONTE]

M A M A

În memoria veşnică a mamei mele,
Elena-Jăniţa LEONTE, născută CONDURACHE.

Cu mâini albe muncitoare,
Îmi cântai un cântec să adorm,
În somn îmi apăreai o floare,
Şi-n vis un înger păzitor.

Mi-apari în minte ca acum,
Râzând ţinându-mă în braţe,
Urându-mi în viaţă drum bun,
Dar tu te-ai despărţit de viaţă.

M-ai lăsat ca alţii să mă crească,
Să-mi dăruie arareori o mângâiere,
Si-n mine viaţa să-nflorească,
Făr’să cunosc pic de durere.

C-un gând ca ăsta ochii ai închis,
Ştiai ce greutăţi m-aşteaptă,
Ţi-ai dat viaţa-ntr-un surâs,
Şi ai plecat pe lumea ceealaltă

ZLATNA 1958