[Mephistofel]

Comunismul românesc si-a asigurat supravietuirea de-a lungul deceniilor datoritã unei formule preluate de la regimul stalinist: mistificarea. Valorile de bazã ale societãtii românesti au fost complet anulate, iar în locul lor au fost inoculate modelele staliniste, adaptate la conditiile autohtone. Manevrarea simbolurilor nationale în sensul îndeplinirii dezideratelor conducãtorilor comunisti a devenit aproape o artã, desãvârsitã de regimul lui Nicolae Ceausescu. Masca socialismului dedicat în totalitate cetãteanului de rând ascundea însã în fapt figura hâdeã a autoritarismului de tip feudal.

“Miracolul economic românesc”
Industrializarea rapidã a teãrii a fost unul dintre cele mai des utilizate mijloace de propagandã ale regimului condus de Nicolae Ceausescu. Dupã cel de al IX-lea Congres al partidului, dezvoltarea economiei a devenit calul de bãtaie preferat al propagandei oficiale. Mai ales la începutul anilor saptezeci, propagande vorbea chiar de un adevãrat “miracol economic românesc”. Dacã la începutul dictaturii lui Ceausescu, dezvoltarea economicã era subordonatã unor scopuri precise, în cel de-al doilea deceniu al dictaturii, dezvoltarea economicã, sau mai precis spus, supravietuirea economiei românesti, a devenit unicul tel al politicii lui Nicolae Ceausescu. Aventurismul si incompetenta în luarea unor decizii de importantã capitalã au dus, în paralel cu criza economicã mondialã, la prãbusirea industriei românesti. Chiar si în conditiile în care multe ramuri ale industriei autohtone intraserã într-un vãdit colaps, propaganda folosea industria drept emblemã a suprematiei socialismului si comunismului în fata capitalismului perimat. În permanentã, mesajele trimise pe toate canalele mediatice puneau în luminã “mãretele” realizãri ale industriei românesti, în comparatie cu valurile de concedieri, scumpiri si falimente înregistrate în teãri din occident. Mistificarea adevãrului era încã o datã pusã în miscare de propagandã. Pe de o parte se afirma cã partidul comunist român era singura fortã conducãtoare capabilã saã asigure bunãstarea si progresul teãrii. Din moment ce toate celelalte forte politice fuseserã lichidate, era evident cã numai partidul comunist putea conduce tara! În al doilea rând, se spunea cã singura orânduire capabilã saã aducã bunãstarea cetãtenilor era cea socialistã si comunistã. Din nou, o minciunã tipic comunistã, menitã saã îndoctrineze spiritele slabe.
Exilul vocabularului
Cenzurarea drasticã a informatiilor de tot felul, venite din exterior, era menitã tocmai saã împiedice orice comparatie cu lumea occidentalã. Închistarea treptatã a teãrii a generat decizii de-a dreptul nefiresti. Cãtre sfârsitul anilor opteci, din vocabularul publicatiilor si emisiunilor de radio si televiziune au fost excluse cuvintele de provenientã strãinã. A urmat apoi, eliminarea emisiunilor de limbi strãine; la început din programele televiziunii si apoi din programele de radio. An de an, abonamentele la publicatii strãine, chiar si la publicatii ale partidelor de stânga din teãrile occidentale au devenit o raritate, dupã care au dispãrut cu totul. Dupã instalarea lui Mihail Gorbaciov la caremlin si înghetarea relatiiilor dintre Bucuresti si Moscova, accesul - peânã atunci liber - românilor la presa sovieticã a fost oprit. Filmele, emisiunile de televiziune, publicatiile sau orice produs al economiei occidentale deveniserã prohibite, tocmai pentru a nu umbri “mãretele realizãri” ale economiei românesti.
Totul la export
În momentul în care criza economicã mondialã si criza petrolului au deãrâmat esafodajul fragil al “miracolului românesc”, întreaga vinã a privatiunilor pe care trebuia saã le suporte populatia a fost îndreptatã asupra economiei mondiale. Din nou, incompetenta în gestionarea resurselor era pusã pe seama agoniei sistemului mondial, ba mai mult se propaga ideea socialismului protector în fata unor crize în care doar economiile de tip capitalist se pot împotmoli. În conditiile crizei energetice si alimentare fãrã precedent pe care o traversa România, Nicolae Ceausescu si propaganda regimului saãu sustineau contrariul, negând evidentele. Mai grav este însã si faptul cã, odatã cu înglodarea teãrii în datorii, Ceausescu a folosit motivul plãtii acestora cãtre creditorii externi pentru a-si duce la îndeplinire planurile faraonice