[Yvo]

eu acord barbatilor priviri, nu-i de-ajuns?

[SelectAwoman]

Ne intalnim cand avem timp si daca avem timp ... Trebuie sa de acordam timp si noua ... la inceput totul e bun si frumos dar dupa intervine rutina si nu putem sa ne agasam partenerul la maxim cu intalnirii, sa il facem sa ii fie si dor de noi ... Eu spun ca e de ajuns de 2-3 ori pe saptamana ...nu prea multe ore

[carly]

Se intampla sa iubesti pe cineva cu toata fiinta ta, cu fiecare nerv din tine, sa te asigure ca simte la fel si te trezesti dupa un timp ca nu-ti acorda destula atentie. Incerci sa te bucuri de timpul cat mai scurt petrecut impreuna, cateodata chiar nu ajunge. Incepi sa simti din partea lui o raceala, o neglijenta, nu poti sa nu te intrebi daca te iubeste la fel ca inainte... sa te intrebi daca nu cumva il sufoci cu sentimente de prisos... Ca sa nu-l pierzi preferi sa suferi de lipsa lui, sa nu-l soliciti prea des...e si mai rau cand in acel timp scurt petrecut impreuna il simti tot mai absent, tot mai ocupat, cu gandul in alta parte.
Nu sunt geloasa, nu caut a treia persoana, stiu ca nu intotdeauna asta e motivul racelii unuia dintr-un cuplu si nici nu poti evita aparenta unor noi pasiuni, daca e sa te insele, o va face fara sa te intrebe sau fara sa-i oferi libertate pentru asta. Nici nu are importanta, dupa parerea mea, motivul indepartarii sufletesti al celui iubit, cred ca nu mai exista cale de intoarcere, oricat te-ai stradui, te poti astepta la tot ce-i mai rau, la o despartire definitiva...mai devreme sau mai tarziu...
Si te gandesti ca suntem cu totii mai ocupati, serviciul ne solicita tot mai mult... oare asta ar fii problema? NU... ar ajunge un zambet cald, un semn pozitiv, orice lucru cat de marunt, cat de placut, cateva cuvinte dulci...
Comunicarea este foarte importanta dar si asta solicita timp... si chef.

[Fr0z3nasic3]

Pentru mine nu mai conteaza cat timp petrecem impreuna, ci cum . Dupa ce trece inflacararea de la inceput, partea cantitativa cedeaza din ce in ce mai mult teren celei calitative.
Important e sa gasesti echilibrul optim in cuplu, timpul necesar ambilor parteneri ce produce minimum de disconfort. Sa nu tipe nici unul ca nu e bagat in seama, sau ca este sufocat. Sa nu stea impreuna doar de plictiseala sau spre eliminarea plictiselii. Cand iubesti din tot sufletul te multumesti cu cat ti se ofera si speri la mai mult. Incerci treptat sa imbunatatesti cantitatea si calitatea timpului petrecut impreuna, fara a-l afecta pe celalalt sau relatia in ansamblu.
De exemplu, am reusit sa stau doua luni departe de iubitul meu (din cauza circumstantelor de moment) si dragostea noastra a supravietuit, iar cu timpul a devenit mai puternica.

[heidy]

Topic inchis.