[silgab]

Cunoasteti ceva nou pentru virus b plus delta?

[Daria_38]

Buna seara !
Asocierea virusului hepatic B cu virusul delta ,nu este un lucru tocmai imbucurator ....!!!!!!!!!!!
Combinatia asta de virusi este mult mai agresiva asupra ficatului.
Imi cer scuze daca am sa fiu mult prea directa ,dar doctorita mea ,atunci cind mi-a comunicat ca am agHBs pozitiv ,mi-a spus < bucurati-va ca nu este si delta ,pt ca astfel ati fi fost un viitor candidat la ciroza in urmatorii 5 ani !> Trist dar adevarat!
In aceste conditii va sfatuiesc sa fiti urmarit in permanenta de un medic hepatolog ,care sa va indice un tratament de sustinere a functiilor ficatului si un regim alimentar f strict .

SANATATE MULTA !

Din cite stiu virusul delta se poate contacta f usor daca ai virusul b ,acesta din urma creeaza un mediu propice pt delta.

Virusul delta se dezvolta numai in prezenta virusului b ,caile de transmitere fiind identice cu cele ale virusului b ,cu risc de cronicizare f mare avind evolutii cu frecvente forme grave.

[pati27]

silgab, la Jun 10 2007, 07:28 PM, a spus:

Cunoasteti ceva nou pentru virus b plus delta?

Silgab,
Sunt in aceeasi situatie ca tine: B+D; sunt pe peginterferon alfa 2b de patru luni; Sunt pe un program de studiu - interferonul il fac in principal pt virusul D. Mi-am repetat viremia pt. D la patru luni si mi-a scazut considerabil. Suport fff greu tratamentul, dar incerc sa nu renunt la el. Daca mai vrei detalii, sunt aici.
Multa sanatate!

[Daria_38]

Buna !
Am gasit ceva informatii si vi le trimit !

SANATATE SI NUMAI DE BINE SA AUZIM !!2. Hepatita cronică B asociata cu virus D
Epidemiologie. VHD suprainfectează peste 5% din purtătorii unei infecţii cronice cu VHB. Prevalenţa infecţiei cu VHD diferă geografic. Astfel, zone cu endemie redusă (sub 10%) sunt SUA, ţările nordice din Europa şi Occidentul Îndepărtat, zonele cu endemie medie (10-30%) includ Bazinul Mediteranean, Orientul Mijlociu şi Asia, zonele hiperendemice sunt: Africa, America de Sud.In România aprox.30-35% din pacienţii cu virus B sunt infectaţi şi cu virus D (în Timişoara aprox.25%) .
Transmiterea VHD se face de la persoanele infectate cu acest virus, care constituie sursa de infecţie. Calea de transmitere este similară cu cea a VHB, adică parenteral/sanguină sau sexuală.
Patogenie. Virusul hepatitei D este un virus de mici dimensiuni. VHD este un virus citopatogen, fiind prezent
VHD este un virus defectiv, infectând gazda fie concomitent cu VHB (co-infecţie) , fie survenind la un purtător de VHB (supra-infecţie). numai la cei infectaţi cu VHB, prezenţa acestuia fiind necesară replicării VHD. În fazele de replicare activă/infecţie acută, poate inhiba replicarea VHB, cu absenţa serologică a AgHBs prin mecanism de stimulare a sintezei hepatice de interferon.
Suprainfecţia VHD agravează evoluţia unei hepatite B sau a unei ciroze de această etiologie şi conduce la cronicizarea infecţiei VHD la 75% din cazuri.Evoluţia cirogenă în forma cronică de infecţie este rapid progresivă (2 – 10 – 15 ani). Un procent asemănător (15%) apare atât la decesul prin insuficienţă hepatică după 1 – 2 ani, cât şi la remisiunea bolii.
Tabloul clinic. Suprainfecţia VHD este sugerată de apariţia unui episod acut cu icter pe fondul unei hepatite cronice B, care nu prezintă semne de activitate şi care apoi evoluează sever. La purtătorul cronic de AgHBs, fără boală hepatică, se manifestă ca un episod de hepatită acută. Clinic, nu are semne particulare, care să o diferenţieze de hepatită cronică virală de altă etiologie.
Diagnostic
Markerii serologici. Diagnosticul suprainfecţiei se bazează pe relevarea prezenţei în ser a AgHBs, AgHD, antiHD.
Coinfecţia este diagnosticată prin decelarea în ser a AgHBs, antiHD/IgM.
Testele funcţionale hepatice. Modificarea lor reflectă gradul afectării hepatice, fără a indica o anumită etiologie.În condiţiile unei hepatite cronice persistent active, dar AgHBs negative, se va suspiciona suprainfecţia VHD.
Histologia hepatică. Frapează caracterul agresiv al necrozei hepatocitare, cu necroze în punte şi multifocale, afectarea multilobulară. Prin tehnici speciale, se poate evidenţia prezenţa în hepatocite a AgHD.
Tratament
Acest tip de hepatită are rezultate terapeutice mai slabe la interferon(IFN). Preparatele sunt Intron A (Schering Plough) sau Roferon (Roche). Dozele de IFN utilizate sunt mari, de 3 x 10 MU/săptămână timp de 1 an, dar rata de dispariţie a Atg HBs rămâne redusă (iar dispariţia ARN HDV foarte redusă). Totuşi, terapia este utilă putând opri sau încetini evoluţia hepatitei cronice.
La ora actuală se încearcă şi în hepatita cu virus D tratamentul cu interferon pegylat, care pare a ameliora rezultatele terapeutice. Dozele de Peginterferon sunt: Pegasys 180 micrograme/săptămână sau PegIntron 1,5 micrograme/kg corp/săptămână .
În final, trebuie să vorbim despre costul social al tratamentului cu INF, fiind vorba de o terapie foarte costisitoare. Rezultatele se constată doar la cca. jumătate din bolnavi, dar se pare că efectul histologic benefic apare la majoritatea pacienţilor. De aceea, investind în tratamentul cu interferon (sau cu alte antivirale eficiente), vom scădea ulterior numărul de ciroze, cu toate complicaţiile costisitoare ale acestei boli.