Nu stiu ce sa fac

[florin10 0]

va salut pe toti , sunt nou pe aici . Nici nu stiu cu ce sa incep , simt ca numai pot . De ceva timp incoace ma simt groaznic , efectiv groaznic , am tot felul de stari ciudate , nu stiu , teama , depresii , nu ma pot concentra deloc , uit f repede . Trebuie sa recunosc ca m-am gandit chiar la sinucidere , si asta f des . MA trezesc noaptea cu frica , imi vine sa plang din orice , mie frica de ce mi rezerva viitorul cu toate ca sunt tanar ( 23 de ani ) , muncesc f mult , chiar si 14 ore pe zi , am o situatie financiara bunicica , nu ma plang din cauza asta , pe plan profesional ma simt implinit chiar daca sunt f tanar iar pentru varsta mea cred ca am facut mai mult decat trebuia . Problema mea sta in faptul ca ma gandesc non stop ca poate mi se v-a intampla ceva si nu voi mai putea muncii , mie frica sa nu devin dependent de altii , nu pot sa dorm noaptea din cauza asta , am dezvoltat tot felul de manii , pur si simplu imi piere pofta de mancare daca mi se pare ca nu e asezata mancarea in farfurie intr-o anumita ordine , aceste manii ca sa zic asa le-am observat de a lungul timpului , chestii din astea minore dar multe , f multe . Nu sunt agresiv ci din contra , prefer sa ma lase toata lumea in pace , sa nu mi zica nimik , cand ajung acasa vreau liniste , nimik altceva . Ce ma deranjeaza pe mine f mult e faptul ca ma culc seara frant si dimineatza ma trezesc praf ( chiar mai obosit decat m-am culcat ) si faptul ca am inceput sa uit si nu ma pot concentra ( am observat ca am inceput chiar sa fac greseli la munca , greseli pe care le observ dupa cateva zile ) . Numai imi place nimik , nu ma multumeste nimik , am o stare generala f proasta . Mi-ar prinde bine cateva sfaturi , nu stiu daca a trecut cineva prin asa ceva dar m-ar ajuta parerea voastra mai ales ca nu stiu cu cineva pe care il cunosc parca nu vreau sa vorbesc despre asta , sunt genul de om care nu se deschide in fatza oricui , pe voi nu va cunosc , poate nu ne vom vedea niciodata ........

[elandi 4]

O psihoterapie, mai mult decat sfaturi. Chiar daca asta inseamna sa te deschizi in fata unui necunoscut.

[Cleric Prest 41]

Ceea ce descrii tu e inceputul unei depresii grave, cu paranoia, mania persecutiei, evitarea socialului.

Sistemul tau de valori e distorsionat.

Nu te poti concentra din cauza ca sentimentele tale (cele care te motiveaza sa muncesti, sa traiesti) sunt vraiste.

 

Ce faci tu in afara de a munci?

In munca dai energie psihica.

Energia psihica vine din

1. relatie (cea cu sexul opus, atentie, nu relatie de sex, ci din sentiment reciproc)

2. Viata sociala, cercul de prieteni. Posibil sa nu ai prieteni veritabili fiindca ai fost invatat sa actionezi doar pentru un scop, pentru un beneficiu ori prietenia e o relatie fara interes de nici un fel

3. Viata personala, hobby-urile, ceea ce faci tu pentru sufletelul tau, faci ceva? in afara de uitat la tv, sau de internet. Prin hobby te poti valoriza in cercul de prieteni, e un prilej in plus fata de munca de a ne valoriza fara a pierde energie psihica

 

Incearca sa identifici care din urmatoarele mijloace prin care un om isi atinge un obiectiv in viata la tine nu functioneaza:

1. Increderea in sine, sentimentul valorii de sine

2. Simtul responsabilitati de sine, fata de familia ta daca o ai (nu de parinti, sa fie ei sanatosi) de comunitate

3. Comunicarea, cum cominici cu oamenii ca ei sa te inteleaga si sa te ajute in telurile tale, daca comunici egoist, monologic, adio...auditoriu

4. Sentimentele cu rol de busola, te iubesti tu pe tine? se pare ca nu prea... Cum sti sa iubesti pe altii? Iubesti conditionat, astepti imediat un beneficiu fiindca iubesti? Daca ai fost iubit conditionat de parintii tai, asa iubesti si tu, iar asta nu e iubire, e posesie, vei fi mereu evitat, parasit, fara sa sti de ce. Invata sa dai fara sa astepti ceva, sa iubesti fara sa fi iubit si sa astepti sa fi iubit, dar pana la o limita dupa care te retragi fara pareri de rau care vin din egoism.

 

Citeste celelalte postari ale mele, ce au raspuns altii acolo si iti vei face propria ta terapie.

 

Odata ce iti vei pune ordine in viata, simptomele descrise vor dispara incetul cu incepul. Simptomul nu e tembel, el ne spune ceva.

De exemplu tie iti spune ca in carand vei pierde si ultima coordonata care te tine angrenat in viata reala, activitatea din care iti castigi existenta. Cum la celelalte 3 stai deficitar te asteapta balamucul.

 

Tulburarea psihica incepe atunci cand ramanem cu o singura coordonata pe care ne desfasuram existenta, in cazul tau munca. Tu nu mai ai energie sa dai in munca, neavand de unde sa o extragi, daca celelalte trei coordonate ale vietii tale sunt deficitare sau lipsesc. Ca sa ai energie in munca, tragi din substanta, iar cand substanta se termina apare boala.

 

Cele 4 coordonate ale vietii umane sunt:

 

1.activitatea (locul de munca, de unde iti castigi existenta), preferabil sa muncim unde avem abiliati, vocatie, e locul unde dai energie

din celelalte trei coordonate, noi primim energie psihica

2.relatia (viata sentimentala, cu sotul, sotia, copiii tai) bazata pe sentiment autentic, neconditionat

3.viata sociala (cercul de prieteni, altii decat cei de la servici)

4.viata personala (hobby-urile, ceea ce faci pentru sufletul tau, singur, in spatiul tau privat, in timpul tau privat), ea nu se poate suprapune cu punctul 1, adica fac bani distrandu-ma, delectandu-ma sau invers).

 

Cand ramanem cu una singura, oricare ar fi, apare depresia, tulburarea psihica.

Cand ramanem cu 2, schiopatam.

Cand ramanem cu 3 ne ducem viata cat de cat

Cand le avem pe toate 4 suntem fericiti.

 

Vezi ce iti lipseste, completeaza, fa corelatii cu parintii, te-au iubit sau nu, daca tragi concluzia ca nu, trimite-i la plimbare. Tot ce ti-au spus ei a fost spre distrugerea ta, a increderii tale in sine, a devalorizarii tale, motiv pentru care nici nu te poti iubi pe sine, si iti vine foarte greu sa fi responsabil pentru viata ta.

 

La varsta ta, tulburarea ta vine din familie, din educatie, din ceea ce ai trait tu alaturi de parintii tai. Aceasta te distruge acum, te decompenseaza psihic. Parerea mea, e ca parintii tai nu te-au pregatit pentru viata, ci pentru boala. Si tu fiind slab ca structura, incepi sa decompensezi.

Tratamentul NUMAI cu pastile nu te va ajuta deloc pe termen lung. Doar te va face un pacient cronic al psihiatriei.

Mai intai omul trebuie sa-si puna ordine in viata, si lucrurile revin la normal.

Tulburarea psihica nu vine decal la oamenii la care viata e distorsionata, sau care traiesc langa oameni deja bolnavi si de la care preiau modelul patologic de boala.

Frustrarile de orice fel (sexuale, sociale, materiale, emotionale) nu te pot decompensa daca viata ta, daca sistemul tau de valori ale la baza iubirea, care e neconditionata. Si aici includ in primul rand iubirea de sine.

E greu de destabilizat un om care ca si copil a fost iubit de parintii sai neconditionat cand era mic, tocmai fiindca acel om a invatat sa seiubeasca pe sine mai intai neconditionat, si implicit si pe ceilalti. Nu va fi frustrat cand ceilalti nu-i vor servi cutare lucru fiindca el nici nu steapta ceva de la nimeni. Da, iubirea sanatoasa ne face puternci, ne face oameni liberi.

Iubirea patologica, ne inrobeste tuturor, chiar si noua insine, fiindca devenim robii asteptarilor noastre care nu totdeauna se implinesc.

 

Cei care au fost iubiti conditionat, din pacate nu numai ca nu stiu sa iubeasca dar nici nu pot intelege ce e aia sa iubesti neconditionat. Si pornind de la acest lucru viata lor e de neinteles pentru ei insisi.

Editat Iunie 9, 2007 de iosafat

[florin10 0]

sal iosafat , iti multumesc f mult pt cele scrise mai sus . Pai sa o iau pe rand ( poate cineva de aici chiar are cunostinte in domeniu si ma poate ajuta ) : in afara de munca ? pai nu prea am mai facut nimic in ultimul timp , as vrea un concediu dar momentan nu se poate si nici nu vad unu in viitorul apropiat . Increderea in sine ... sunt convins ca pot sa fac orice mi propun , nu exista problema pe care sa nu o pot rezolva , sunt f increzator in fortele mele si in ceea ce pot sa fac . Viata sociala ? in ultimul timp nu prea am mai avut . Comunicarea ? din pacate meseria imi cere sa tip , sa urlu , sa ma impun , sa se faca treaba cum zic eu ( recunosc ca la capitolul asta stau cam prost , unde lucrez 25 de oameni fac intocmai ce zic eu si cum zic eu ) .Daca ma iubesc pe mine ? pai cred ca da , adica la modul ca vreau sa mi asigur un viitor , ma obsedeaza sa nu duc grija zilei de maine ( asa cum am dus-o in copilarie , asta e ...viata e grea ) in schimb la chestii de genu : ingrijit si eu mai stiu ce stau tot asa cam prost , chiar de curand m-am simtit f rau ( fizic ) , nu am avut cum sa ma duc la doctor , pana la urma intr-o noapte am chemat salvarea . In legatura cu parintii mei ...ocolesc subiectul pt ca nu mi face placere . Imi place la nebunie ce fac , ma refer la munca , asta ma salveaza , pe luna am cam 3-4 zile maxim libere , abia le astept , zic ca dorm si eu da de unde , sa zicem ca ma trezesc la maxim 10 si dupa ma plictisesc si abia astept sa incep iar munca , cateodata ma duc la locul de munca si mi fac planuri pt saptamana care urmeaza , ce e de facut si cum sa facem . Singurul lucru care ma mai scoate din chestia asta e catelusul meu , mai ies cu el , etc . Cu prietenii f rar . Nu ma simt frustrat daca cineva nu mi ofera ceva din contra , am observat ca in viata asta nimic nu e pus deoparte pentru tine si nimic nu te asteapta ....vrei ceva trebuie sa obtii , trebuie sa muncesti pentru acel lucru , nu astept nimic de la nimeni pentru ca stiu ca nu mi se ofera nimic pe tava . Eu sincer am niste probleme medicale care ma fac sa vad viitorul foarte negru , ma obsedeaza ca intr-o dimineata ma voi trezii si intr-un fel voi fii altfel , schimbat si nu in bine si de asta stau si ma gandesc f des : pentru ce ma chinui , pentru ce fac atatea sacrificii sau de ce sa merg mai departe . Sunt foarte obosit , nu ma pot odihnii , ma trezesc noaptea panicat asa , ma mai apuca si in timpul zilei , nu mi place , eram foarte optimist in copilarie , nu am crezut niciodata ca lumea e roz din pacate am vazut partea neagra a ei de mic dar asta ma facea sa mi doresc sa realizez ceva , sa am ceva al meu si sa am grija de persoanele de langa iar acum sincer am ajuns sa fiu scarbit de tot . Nu stiu , ma simt foarte ciudat , nu mi-a pasat niciodata de ce zice lumea pentru ca nu cer la nimeni nimic dar asa ceva parca nu vreau sa vorbesc cu un cunoscut , eu sunt vazut asa cam de piatra , chiar imi zic unii prieteni : pe tine nu te misca nimic ....dar nu e asa , nu stiu ei de cate ori mi-a venit sa urlu , sa plang , sa ma arunc de la geam . Problema e ca in ultimul timp m-am gandit tot mai des la asa ceva si chiar ma deranjeaza , o fac involuntar ca sa zic asa , efectiv ma apuca din senin si mai ales seara cand am un pic de timp liber . Nu stiu ce sa zic oricum multumesc celor care mi-au raspuns si astept sfaturi , va salut ( mii de scuze daca am scris prescurtat sau am mai papat cate o litera )

[Amarena 13815]

Florin, din ceea ce ai descris, e mai mult decat oboseala, stres, sunt multe adunate la un loc... trezitul in timpul noptii in stare de panica nu e deloc ok.. Eu nu ma pricep, nu am studii in domeniu, dar nu-mi suna deloc bine si cred ca cel mai bun lucru pe care ai putea sa-l faci ar fi sa mergi la cineva specializat.. De unul singur nu stiu cat te poti ajuta.

la fel, un forum iti poate da cateva sfaturi, dar fii sincer, pe cate din ele le vei urma? Trebuie sa te duci la medic. Si sa-ti rezolvi problemele si cu organismul, ca se pare ca nu esti chiar in regula..

Muncesti prea mult. Cred ca angajatii respectivi sunt la randul lor stresati de tipetele tale, asa-i?

Editat Iunie 9, 2007 de Amarena

[samsara 2506]

Chiar si studiile in domeniu nu prea ajuta uneori. Trebuie sa cugeti adanc, sa cobori in tine, sa-ti pui intrebari profunde ca sa vezi de fapt de unde porneste problema, caci tu esti cel care te cunosti cel mai bine. Si nu-ti fie frica, indiferent de calea pe care o vei urma o sa vezi ca pana la urma va fi bine. Priveste inainte cu optimism si cum zicea si iosafat ai incredere in tine!

[SeqenenreTao 2600]

Faptul ca panica se manifesta in momentele in care ai putin timp liber - sau doar scurte momente de ratacire - ma duce cu gandul la atacuri de panica.Toti cei care au atacuri de panica le au in momentele cand ies/isi pierd ritmul obisnuit.Probabil cel mai greu e cand ramai singur- inainte de somnul care vine greu?-

Cred ca pentru tine munca a devenit un refugiu.Daca e asa tu esti singurul care te poti ajuta - eventual apeland si la ajutorul unui psiholog , nu recomand psihiatrul-.

Am cunoscut cateva persoane ce au suferit astfel de cazuri.Daca din punct vedere fizic - fa ti analizele - esti sanatos dar tu te simti rau iar urmele se vad -ai cearcane,somnul nu este odihnitor ,slabesti , esti "tras la fata" - este f. posibil sa fi intrat in ghearele acestui nenorocit atac de panica - ce poate fi atacat cu ajutorul unui psiholog dar rapus,se pare,doar de victima -.

Cert este ca atacul de panica nu omoara.

 

P.S Nu am cunostinte din domeniul medical ci doar culese de a lungul timpului.Sper sa ti fi fost de ajutor catusi de putin.Trebuie sa fi tare.Succes!

Editat Iunie 9, 2007 de SeqenenreTao

[florin10 0]

amerana sunt sigur ca s-au adunat mai multe , in legatura cu angajatii .....nu tip de placere , mi-ar face placere sa ajung la munca si sa vad ca si fac treaba cum trebuie dar din pacate nu e asa iar daca ceva merge prost nimeni nu ii trage pe ei de urechi ci pe mine de asta tip si urlu cat pot , din pacate am de-a face cu niste robotei , asta mie meseria . SegenenreTao ... somnul vine foarte greu si trece repede , efectiv adorm f greu si parca trece ca o fractiune de secunda . Am slabit in 2 luni aproape 7 kg , de asta si cer ajutor pe aici , pentru ca nu stiu unde sa ma duc si ce sa fac ca sa scap . As vrea sa aud sfaturile unor persoane care au trecut prin asa ceva , nu mi se pare o rusine , e o simpla faza , eu asa cred . VA multumesc tuturor

[elandi 4]

in legatura cu angajatii .....nu tip de placere , mi-ar face placere sa ajung la munca si sa vad ca si fac treaba cum trebuie dar din pacate nu e asa iar daca ceva merge prost nimeni nu ii trage pe ei de urechi ci pe mine de asta tip si urlu cat pot , din pacate am de-a face cu niste robotei , asta mie meseria.

Daca nu-i consideri oameni pe cei cu care lucrezi, pe care ii conduci, nu ma mir ca esti bolnav.

[Anya2007 2]

Florin, problemele tale isi au originea in trecut, in modul in care, in familie, ai fost invatat sa privesti viata, sa reactionezi, pe scurt, modelele comportamentale pe care le-ai preluat de la cei care te-au crescut. Nu degeaba ti-a descris Iosafat ceea ce a descris, si nu degeaba Elandi te-a indrumat catre psihoterapie. Procesele psihice sunt complexe, si nu afli instant solutie, daramite sa o si aplici, numai in urma unei simple discutii pe un forum. Este un proces de durata. Uite, incerc eu in cuvinte simple, folosind niste comparatii sa iti explic o mica parte din problema. Gandeste-te ca in trecut in mintea ta, au fost "sadite" semintele acestei probleme...acum ele dau "roade', din nefericire niste "roade" amare pentru tine. Tu trebuie sa vezi cum s-a intamplat acest lucru, si in ce fel. Raspunsul este departe, in copilarie, in mediul familial in care ai fost crescut. Daca si dupa ce identifici cauza, de-abia de atunci porneste terapia de vindecare. Acest drum este laborios, greu de parcurs de unul singur, si doar cu sfaturi ale unor prieteni, sau ale unor persoane din societate care nu au cunostiinte de psihoterapie, nu vei face NIMIC, doar se va adanci ceata si problema va recidiva, sau agrava. Crede-ma, stiu foarte sigur ca asa va fi....uite si dovada: ai spus ca:"In legatura cu parintii mei ...ocolesc subiectul pt ca nu mi face placere "...vezi ca acolo este "buba"?!...eh, tot acolo, in intelegerea a ceea ce s-a petrecut candva, este cheia spre sanatatea ta. De acolo au pornit toate, si oricat de ciudat iti pare, acolo este cauza problemei tale de astazi. Insa putini pot singuri sa identifice aceste cauze, sau daca o fac, pot trece ani. Este nevoie de un specialist, care sa te ajute sa descoperi problema, si sa tratezi tintit cauza...nu doar efectele de azi. Cand acea cauza va dispare din mintea ta, efectele vor dispare si ele. De aceea Elandi te-a indrumat catre psihoterapie...ti-a aratat drumul catre cei care pot sa te ajute sa faci ceva real benefic pentru tine. Nu se poate face o psihoterapie completa in scris...este practic imposibil...de aceea aici, pe forum vei fi doar ajutat sa gasesti drumul corect catre rezolvare. Iti mai dau un link, catre un topic de pe forum. Citeste foarte atent ce este scris...si pe acolo vei gasi niste "chei"

http://www.roportal.ro/discutii/ftopic21405.html

Deasemenea vei gasi "indicii" si prin mai toate topicurile deschise de Iosafat pe acest forum.

http://www.roportal.ro/discutii/ftopic29360.html

http://www.roportal.ro/discutii/ftopic29519.html

Nu bagateliza ceea ce citesti, fii convins ca acolo sunt niste raspunsuri la problema ta.

 

Mai intra pe acest forum ( de psihologie), nu-l ocoli, citeste si alte topicuri, nu strica niciodata sa vezi si eventual sa intelegi mai mult.

Nu este "doar o faza" trecatoare ceea ce ti se intampla, este o faza de inceput a unei patologii. Fa-i terapie la inceput, mai tarziu va fi foarte greu. Prin natura meseriei am mai intalnit persoane ca tine...chiar daca cativa ani te simti bine, starile revin in momentele de solicitare psihica intensa. Nu bulinele sunt rezolvarea, ele actioneaza doar pe efect, nu pe cauza. Cauza ti s-a sugerat unde este ;) Toate bune.

Editat Iunie 10, 2007 de Anya2007