Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
Paradoxul vremurilor noastre în istorie
este ca avem clădiri mai mari dar suflete mai mici;
autostrăzi mai largi dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin;
cumpărăm mai mult dar ne bucurăm mai putin.
Avem case mai mari dar familii mai mici.
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putină minte,
mai multe cunostinte dar mai putină judecată;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multă medicină, dar mai putină sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mult,
Cheltuim prea nesăbuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervăm prea tare,
Ne culcăm prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uităm prea mult la televizor
Si ne rugăm prea rar.
Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învătat cum sa ne câstigăm existenta
dar nu cum sa ne facem o viată,
am adăugat ani vietii si nu viată anilor.
Am ajuns până la lună si înapoi, dar avem probleme când trebuie să traversăm strada,
să facem cunostintă cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am făcut lucruri mai mari dar nu mai bune.
Am curătat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecătile noastre.
Scriem mai mult dar învătăm mai putin.
Plănuim mai multe dar realizăm mai putine.
Am învătat sa ne grăbim dar nu si să asteptăm.
Am construit mai multe calculatoare
sa detină mai multe informatii
sa producă mai multe copii ca niciodată
dar comunicăm din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem două venituri dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar cămine destrămate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie la liniste, la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îţi poate aduce aceasta scrisoare si în care poti decide
fie sa împărtăsesti acest punct de vedere,
fie să stergi acest mesaj.
Aminteste-ti să-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.
Aminteste-ti să spui o vorba buna copilului care te venerează,
pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lângă tine.
Aminteste-ti să-l îmbrătisezi cu dragoste pe cel de lângă tine
pentru că aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima
si nu te costă nimic.
Aminteste-ti să spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le îndrăgesti,
dar mai ales sa o spui din inimă.
O sărutare si o îmbrătisare vor alina durerea atunci când sunt
sincere.
Aminteste-ti să-i tii pe cei dragi de mână
si să pretuiesti acel moment
pentru ca într-o zi
acea persoană nu va mai fi lângă tine.
Fă-ti timp să iubesti, fă-ti timp sa vorbesti,
fă-ti timp să împărtăsesti gândurile pretioase
pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, vă multumesc că existati.
O. Paler
