Contact
Facebook
Twitter
RSS
Ce fel de parinti au acesti tineri si care e tipul de iubire al acestor parinti pentru copiii lor?
iata doua link-uri despre caz
http://www.9am.ro/st...ualitate/63851/
http://www.evz.ro/ar...hp?artid=308410 (de aici se pot trage concluziile despre patologia parintilor)
La stiri am vazut ca cei doi parinti cand au aflat de momentul sinuciderii fiicelor lor in loc sa-si planga sincron durerea, ca doi soti uniti prin sentiment reciproc, atat intre ei cat si fata de fiicele lor, ei erau preocupati in a-si pasa de la unul la celalalt responsabilitatea pentru ce s-a intamplat.
Ca si cum cele doua fiice la varsta de 25 de ani nu sunt capabile in a-si asuma gestul lor, iar parintii lor nici atat.
Nici nu le-a cerut nimeni parintilor sa-si asume responsabilitatea, ceea ce era de asteptat era sa aibe o atitudine de jale, de doliu, si nu una de furie de genul "cum sa ne faca noua ele asa ceva, ca doar le-am cumparat apartament...?! bla, bla, bla"
Iata cateva fraze spuse de tatal lor, fraze bizare:
I. „Au primit tot ce au vrut, si aici cred ca am gresit”
- nu faptul ca le-a oferit tot ce si-au dorit e gresit, ci modul in care le-a oferit, un mod autoritar, fara sentiment din care se intrevedea deja reprosul, "ti-am dat asta, ca sa-mi faci asta"
II. "Nu am fost de acord sa se mute de acasa, asta este adevarul."
- se poate traduce cu "nu am fost de acord ca fiicele mele, carora mie imi place sa le controlez viata in cele mai mici detalii, sa paraseasca raza mea vizuala." Niciodata agresorul nu e de acord cu independenta victimei sale.
III. Nu a fost de acord ca ele sa se mute singure pentru ca... "garsoniera respectiva era in zona garii din Cluj si aveam un sentiment de nesiguranta. Se stie ce fel de oameni frecventeaza astfel de locuri si, de exemplu, in weekend au ramas singure in tot blocul unde era garsoniera."
- un tata anxios, cu sentiment de superioritate fata de alti oameni, el se gandea la sine "ce ma fac daca mi le omoara cineva, raman singur" nu se gandea la fetele sale "e bine pentru ele sa locuiasca singure, sa devina independente, sa isi traisca viata lor" chiar daca asta implica un compromis, acela de a fi intr-un cartier nu prea bine vazut.
IV.Odata mi-au spus ca erau suparate pe un caine din bloc si atunci le-am spus sa se mute, ca le cumpar alt apartament.
- ce tata "grijuliu", nu era de acord ca ele sa fie vegetariene, sa locuiasca singure, dar se preocupa permanent de siguranta lor fizica, alimentara, chiar prin absurditatea de a cumpara alt apartament din cauza unui caine.
Totdeauna parintii agresori sunt grijulii cu tot ce tine de material, cand e vorba de copiii lor, fie ca e vorba de ce mananca, fie de siguranta lor corporala, dar nu le pasa absolut deloc de sufletul lor. Niciodata nu le fac cadoul dorit, ci totdeauna cadoul care place lui, agresorului, si deobicei un cadou care nu se adreseaza sufletului, ci unul cu utilitate precisa, haine, hrana, adapost. Agresorii nu fac cadouri de genul flori, un aparat de ascultat muzica (un mp3-player de ex.), un dvd cu un film, o carte din genul preferat de victima sa. Sufletul victimei nu exista pentru agresor.
Cum isi iubesc parintii agresori copii? Din start, acesti parinti uniti din interes material si social fac copii pentru ei, pentru parinti, ca sa traiasca ei viata copiilor lor in locul lor. Acesti parinti nu fac copii pentru copii, ca sa-si traiasca copiii viata lor.
Ba mai mult, chiar daca copiii reusesc sa prea initiativa, parintii lor intervin in viata lor de asa maniera incat sa poata trai aceasta viata in locul lor, o forma de substituire, de parazitare, specifica celor care nu au viata personala de cuplu, din cauza ca s-au casatorit fara un sentiment real, neconditionat.
Evident, acesti parinti mereu vor spune cat de minunati au fost si ce sacrificii au facut pentru copiii lor, cand de fapt ei au
facut sacrificii tot pentru sine, ca prin copiii lor sa se poata valoriza pe sine. Trufia celor fara sentiment nu are limite.
Cum se numeste acest tip de "iubire"? POSESIE. Ei isi iubesc copiii ca pe niste piese biologice, de unde si grija lor fata de ce mananca, dusa la extrem, le calculeaza vitaminele, caloriile, etc. A iubi pe cineva pentru tine, nu e iubire, e posesie.
Adevarata iubire, e sa iubesti pe cineva pentru el, pentru copil, ca sa-si traiasca viata lui. NU ca parintele sa traiasca viata copilului sau in locul lui, asta e un delir total, nu iubire.
"Familia Bodis locuieste intr-un bloc cenusiu de la marginea cartierului Manastur. Vecinii spun ca sotii Bodis se certau mult si le supravegheau excesiv pe fete"
In aceste conditii de falsa iubire (iubirea inseamna intelegere si acceptare) nu e de mirare ca bietele fete s-au refugiat intr-o lume imaginara. La adolescenta cand personalitatea, eul se definitiveaza, ele s-au trezit lipsite de misloacele necesare unei identitati personale, sexuale.
Pur si simplu ele se temeau sa admita ca sunt femei, ca e bine pentru ele sa fie cu un barbat, sa isi traiasca viata.
Nivelul lor emotional a ramas undeva departe in urma, la cel de fetita de 9-10 ani lipsite de increderea in sine a unei femei adulte. Cum poti sa ai o relatie cu un barbat daca tu emotional te simti de 9 ani?
Parerea mea e ca desi fetele au avut o structura slaba d.p.d.v. emotional, totusi evolutia lor ar fi fost cu totul alta daca parintii lor ar fi fost niste oameni strucutrati normal d.p.d.v. psihologic.
Din pacate in Romania vin la psihoterapie in majoritatea cazurilor victimele abuzurilor intrafamiliale, niciodata agresorii lor, fiindca acestia isi mentin starea de echilibru interior mancand din sufletul celor mai slabi.
Va intrebati ce se va intampla in familia respectiva, intre cei doi soti daca ei deja se certau frecvent, si sunt convins ca dupa mutarea fetelor in garsoniera frecventa certurilor a crescut.
Cand un cuplu e format din doi soti fara sentiment intre ei, acestia au nevoie de un tampon, care de obicei sunt copiii lor.
Inconstient, parintii insista pe langa copii ca acestia sa nu paraseasca domiciliul parintilor, fiindca daca o fac, cei doi soti vor veni fata in fata disparand tamponul.
Acum ca fetele au murit, intre cei doi soti vine clipa SCADENTEI, clipa BILANTULUI, cand fiecare va intreba pe celalalt:
"de ce sunt eu cu tine de 26 de ani?" "mi-ai distru viata, mi-ai mancat sufletul, mi-ai facut sa dispara zambetul de pe buze etc. etc" Asemenea fraze se vor auzi intre cei doi soti cand se vor confrunta cu bilantul ca mama, bilantul ca tata, bilantul ca familie, care e dezastruos, se vor vedea inconjurati de ruine.
Materialul nu hraneste sufletul deloc, de aceea cel frustrat afectiv devinde agresor si mananca sufletul celorlalti.
Conflictele latente care nu au izbucnit din cauza celor doua fiice care erau agresate de cei doi parinti cumulat tocmai ca ei sa nu se agreseze reciproc, vor izbucni cu toata furia in absenta fiicelor.
La 50-60 de ani, doi parinti fara sentiment intre ei nu au alta ratiune de ai fi impreuna decat aceea de a se "hrani" din realizarile copiilor lor, din a le confisca viata, de aceea asemenea oameni sunt insuportabili, toxici. In absenta copiilor, ei se vor consuma intre ei. Doi oameni care nu se iubesc, se devoreaza, dar doi oameni care se iubesc, infloresc impreuna, fiindca se incarca reciproc cu energie psihica.
Cred intre cei doi soti va veni iadul, iad care ar fi venit de mult in absenta celor doua gemene, iad care le-a modelat celor doua fete o personalitate discordanta ce le-a impins la sinucidere. Iadul care l-au simtit cele doua fete, il vor simti cei doi soti din plin, daca nu vor divorta.
Raman la parerea ca cele doua gemene daca ar fost intr-o familie care sa vorbeasca aceeasi limba, a iubirii neconditionate, si nu a unei false iubiri posesive, viata lor ar fi fost cu totul altfel.
Copiii care nu sunt intelesi si acceptati neconditionat de parintii lor, au mari probleme de comunicare cu ceilalti, dupa cum se vede din textul asta:
"Andrea refuza sa faca traduceri legate de acte medicale sau texte care contineau termeni medicali. „Nu voia sa traduca nici macar foile matricole emise de Facultatea de Medicina”, ne-a mai spus Arion."
Aceasta bizarerie doar asa se poate explica, prin faptul ca parintii lor nu au comunicat cu ele, doar au monologat, iar ele au ascultat si s-au supus, vreme de multi ani. Prin faptul ca au dorit sa se mute singure, deducem incapacitatea lor de a se impune in fata parintilor, deducem faptul ca acestia chiar erau de nesuportat. Daca parintii sunt insuportabili cu copiii lor, si acestia mai tarziu vor fi insuportabili in societate. Mai exista si exceptii dar nu m-as baza pe ele.
Criza de la 3 ani, cand copilul invata sa spuna nu, la ele nu a luat sfarsit, ci se manifesta si la 25 de ani.
Sunt multe de spus, astept si alte opinii, ca alti tineri, aflati in aceeasi situatie sa se poata lumina si sa nu comita gesturi nesabuite din cauza unor oameni impostori in calitatea de parinti.
Un tanar nu poate decompensa psihic la 18-25 ani decat daca parintii sai au o structura psihopata. Si deobicei decompenseaza cel mai sensibil dintre copii.
In cazul gemenelor, cel mai sensibil l-a motivat la suicid si pe celalalt copil.
Niciodata un parinte care iubeste posesiv nu isi va suma vreo raspundere pentru proasta educatie a copilului sau.
Deasemenea, toti parintii care iubesc posesiv, se delimiteaza imediat (il repudiaza) de copilul lor in cazul in care acesta are un esec major in plan social, fiindca pentru parinte e mai importanta gura lumii pentru el decat copilul sau.
Daca se spala pe maini de el, de copil, acest tip de parinte psihopat se simte "curat" in fata vecinilor si rudelor, constiinta sa e pe primul plan. Nici macar copilul sau nu are permisinea de a tulbura constiinta unui parinte care isi iubeste copilul conditionat de succesele sale, ale progeniturii sale.
Acelasi tip de iubire o au dictatorii pentru popoarele lor. Hitler a "iubit" enorm poporul german, dar cand poporul german a esuat in marele sau razboi, Hitler a declarat "sa piara (germanii) toti, fiindca nu au fost vrednici de geniul meu" sau cam asa ceva.
Vedem deci cum structura dictatoriala e identica si pe tron si in familie. Lipsa unei iubiri autentice, duce la o patologie infinita.
Cum pot evada atunci niste adolescenti din aceasta plasa de paianjen extrem de perfida, daca ea e tesuta tocmai de persoanele in care ei au cea mai mare incredere, de catre parintii lor?
Cum poate un tanar sa ajunga cu increderea in sine facuta praf la 20 de ani daca parintii sai il iubesc nevoie mare?
Cum poate cineva care iubeste pe altcineva sa-i calce in picioare viata personala si sa-i distruga increderea in sine oferindu-i tot ce-si doreste? Ei bine, aici e capcana, iar asta e un capitol vast al psihopatologiei agresor - victima.
Mai bine nu oferi nimic daca nu iubesti neconditioanat pe cel caruia ai de gand sa-i oferi ceva.
Orice este oferit care nu vine din dragoste neconditionata, are un scop care il vizeaza pe cel care ofera, practic e o manipulare.
Ori parintii posesivi, tocmai asta fac oferind ceva copiilor lor, ii manipuleaza pentru ca mai tarziu sa le poata reprosa tot ce au oferit, pe motiv ca ei copiii nu au "ascultat" sfaturile si povetele parintilor, si anume acelea de a alege in viata cariera, partenerul, pana si hobby-urile preferate de parinti. Asemenea tip de dragtoste posesiva, nu e dragoste e un delir total caruia ii cad victima cu brio totii copiii slabi de inger care au parte de asemena parinti.
Aceasta postare a fost editata de iosafat: 07 June 2007 - 08:40 PM
...insa dupa vezi, prejudiciul este de necompensat, mai ales daca terenul copilului este unul slab.
