[Arcadia@]

Isi lua atunci rolul in serios, stiind ca o minciuna iese imediat la iveala daca este crezuta.
Calarii vreo 2 ani lumina, lasand in urma praf de stele si ochiul de sticla al reginei care il privea lung fugind cum il scapa din povestea ei halucinanta. Se dadu de trei ori peste cap , calul necheza de 7 ori si se trezi intr-o gradina frumos mirositoare cu o mie si una de flori zambitoare. De departe, castelul se inalta prietenos.

[*Mari]

Porni alergand spre castel,in speranta ca va regasi ceea ce pierduse din copilarie.Dar ,cu cat se apropia mai mult,pasul incepea sa-i incetineasca,caci o imprejmuire de copaci strambi si tufisuri cu tepi lungi,inconjura taramul viselor sale.
Gandindu-se cum ar putea razbi prin acele desisuri,observa ivindu-se inainte-i o carare ingusta.Speranta inflori in sufletul sau ca o floare de lotus,iar pasul ii deveni mai hotarat.Incredintat ca va reusi,spuse o rugaciune in gand si se avanta pe cale, stiind ca cerul il va sprijini ,iar stelutele vor fi indicatoarele.
Odata facuta mutarea,deja se intrevedea finalul partidei de sah.Surase linistit si astepta sa se implineasca.

[Alexeevna]

În timp ce mergea pe cărarea îngustă,plin de speranţă, dădu peste un Mc Donald`s şi realiză că nu a mai mâncat de două zile.Nemaiavând bani la el,se duse fugind spre castel unde se bătu cu paznicul,şi îi fură toţi banii pe care îi avea în buzunar.Se întoarse grăbit, alergând şi gâfâind,la Mc Donald s ,de unde îşi luă doi Big Mac la pachet,după care se duse în pădure să-i mănânce.Dar o veveriţă îi fură sandwichurile în timp ce se spăla pe mâini la pârâul cristalin,iar el porni nervos în urmarirea ei.După ce fugi o noapte şi o zi după veveriţă, o prinse.Prea tarziu.Ea mâncase deja tot.Pentru a se răzbuna,a hotărât să o omoare şi să o mănânce.Dupa prima muşcătură,însă,realiză că nu-i place carnea de veveriţă,aşa că a lasat-o acolo şi a pornit mai departe,lihnit de foame fiind.

[Lirio]

Dar fata s-a trezit brusc din visare si, dorindu-si arzator sa infrunte realitatea, s-a ridicat si a privit pe geam. Era iarna...cine-ar fi crezut ca timpul poate trece atat de repede si de nemilos, ca nu asteapta si ca ea trebuia sa-l prinda din urma? Iubea viata si o respecta, voia sa o traiasca in felul ei, fara sa se teama ca societatea halucinant de curioasa si de "interesata" i-ar putea pune vreodata piedici, dar putea, sigur ca putea. Numai ca...

Aceasta postare a fost editata de Ana 1996: 18 August 2011 - 10:57 AM