[ellla]

Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical.
"Nu va faceti probleme". "Inreaga lume este creatia ta si acest lucru trebuie luat ad litteram", afirma dr. Len. Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui doar pentru faptul ca acestia aparusera in viata sa. Problemele lor erau "creatia" sa si de aceea tot ce a trebuit sa faca pentru a-i vindeca a fost sa lucreze asupra lui insusi, sa stearga el insusi gandurile care au generat acele probleme.
Exagerare dusa la extrem, am putea spune, chiar daca descoperirile recente din fizica cuantica par a conduce la aceleasi concluzii. Asta inseamna ca daca copiii nostri au o problema de sanatate, ceva din noi a produs acea problema; daca partenerul de afaceri ne trage pe sfoara, noi am determinat acel lucru sa se petreaca; daca sotul ori sotia ne inseala, noi am atras asta. Pare absurd.
Totusi, evenimentele din viata noastra actualizeaza amintiri, tipare de actiune trecute si reactii ciudate. La urma urmei, toti am experimentat reactii care ne-au surprins si pe noi, si pe cei care ne cunosteau foarte bine, reactii in care "parca nu eram noi insine", nu-i asa? Daca te confrunti cu o problema, o situatie-limita, un necaz, o suferinta, intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui automat este: cea anume din ceea ce se intampla in mine a generat sau a atras aceasta problema? Apoi trebuie sa stergi gandurile care au produs respectiva problema. Dar cum putem sti care ganduri au creat acea problema? "Nu va faceti probleme", spuna dr. Len. "O parte din voi stie. Trebuie doar sa-i dati permisiunea. "
Cand judec o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilor mele". Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metafora. Este o realitate. In viziunea lor, care este comuna cu cea a tuturor religiilor, Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si ceea ce vedem se interpune gandul.

Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri. "Lumea este ceea ce credem ca este", afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie si o autoritate internationala in materie de huna. Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine.
In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: daca eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilor mele". Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia mea despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre acea persoana si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta persoana.
Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta erorile noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar trebui sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii lucrand doar asupra lui insusi.
Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii?
"Am repetat incontinuu: Imi pare rau. Te rog, iarta-ma", a declarat senin dr. Len. "Asta-i tot".
De-a dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len ii place sa socheze, sa surpinda printr-o lovitura puternica si neasteptata rutina noastra mentala. El spune ca oamenii, in special vesticii, gandesc prea mult. Mai exact, sunt prinsi in rutina unor programe care ruleaza inconstient. Contrar a ceea ce gandim noi, el sustine cu tarie ca intelectul nu poate rezolva problemele. Cred ca Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat ca "o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de gandire care a generat-o".

CERE-TI IERTARE
De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea, care a atras problema, printr-un proces de cainta si iertare. "Imi pare rau. Te rog, iarta-ma. Imi pare rau pentru ca te-am facut ostatic al gandurilor mele si fiindca, prin negativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv comportamentul. " Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte, temnicerul insusi.

Cum te poti ajuta in viata de zi cu zi
Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc.
Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: "Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma". Si repetam acest lucru cu sinceritate pana problema dispare.
Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental: "Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma". Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, iar dr. Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca vindecarea a inceput.
Probabil ca la o prima citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul ca sunt prostii, povesti de adormit copiii. Dar kahuna afirma ca supraconstientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorand formularile savante. Interesant este ca psihanaliza a ajuns la o concluzie asemanatoare: interpretarile pretentioase, "destepte", intelectualizate nu ajung la pacienti. Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii."

[samsara]

Suntem prizonierii propriei minti, cat e de adevarat ... vad la mine cate piedici imi pune cand incep sa ma simt libera, atunci vine mintea cu daca daca daca ... Cand eram copil nu-mi doream sa cresc, cred ca stiam eu ce stiam

[CONSTANTIN*]

ADEVĂRAT!
Eu, unul aşa am reuşit să-mi fac "ordine" în viaţă.

[Lily-Lily]

Mi se pare interesanta gandirea asta, cu redescoperirea inocentei, dar nu o inteleg total si nu stiu exact cum sa o aplic. Daca cineva s-a comportat urat cu mine, m-a facut sa sufar, poate intentionat poate neintentionat, eu sa ii cer iertare? Pt. ce? Pt. gandurile mele? Dar daca eu am avut numai ganduri bune in ceea ce il priveste, de ce nu l-au influentat si de ce nu a fost si el bun? si ce sa gandesc? "iarta-ma ca am avut numai ganduri bune in ce te priveste"? "oricum nu s-a vazut nimic"? cum pot sa spun ca el a fost "captivul gandurilor mele negative"? si cum ma poate ajuta o asemenea maniera de a face fata la aceasta problema?
Chiar cred ca nu reusesc sa inteleg aceasta Kahuna. Daca mi-as regasi inocenta, as fi mai fericita si mi-as rezolva problema pt. ca...ce?
Va rog sa-mi explicati si mie cum trebuie sa inteleg acest "acces la miracol". Multumesc.

[ellla]

"Daca cineva s-a comportat urat cu mine, m-a facut sa sufar, poate intentionat poate neintentionat, eu sa ii cer iertare? "

Da, intoarce si obrazul celalalt, din suflet (nu neaparat sa te duci verbal sa-i zici iarta-ma, totul se rezuma la ganduri) si ce vei primi va fi ... o mangaiere

"Pt. ce?"

pentru ca to' ce ti se intampla meriti ... si daca ai meritat inseamna ca ai facut undeva candva cu cineva o greseala ... iarta si se va sterge

"Pt. gandurile mele?"

pentru gandurile tale sa ii ceri iertare propriului corp pentru ca datorita gandurilor negative ii provoci suferinta

sau bunastare, depinde de ganduri ... dar pentru bunastare trebe sa multumesti cu recunostinta

"Dar daca eu am avut numai ganduri bune in ceea ce il priveste, de ce nu l-au influentat si de ce nu a fost si el bun? si ce sa gandesc?"

procesul are nevoie de timp si libertate... daca ierti si astepti rasplata n-ai iertat din suflet deci nu vei vedea nici un efect
iarta dezinteresat, fara scop fara sa astepti rasplata sau rezultate

"cum pot sa spun ca el a fost "captivul gandurilor mele negative"? "

pai daca ai gandit negativ la adresa lui sau l-ai judecat deja e captivul gandurilor tale

"si cum ma poate ajuta o asemenea maniera de a face fata la aceasta problema?"

simplu, aduci lumina in ganduri si intunericul dispare ... astfel aduci lumina si pozitivism in viata ta si lucrurile negative dispar ...


"Daca mi-as regasi inocenta, as fi mai fericita si mi-as rezolva problema pt. ca...ce? "

pentru ca ai fi ca un copil care se bucura de viata

[X.E.N.A.]

ellla, la May 30 2007, 11:56 AM, a spus:

"Daca cineva s-a comportat urat cu mine, m-a facut sa sufar, poate intentionat poate neintentionat, eu sa ii cer iertare? "

Da, intoarce si obrazul celalalt, din suflet (nu neaparat sa te duci verbal sa-i zici iarta-ma, totul se rezuma la ganduri) si ce vei primi va fi ... o mangaiere

sincer, cum?cum sa faci asta? tu ai putut? chiar te-ai simtit mangaiata? cum? mie nu-mi iese si crede-ma, chiar incerc....

[ellla]

da, am reusit dar mi-a trebuit ceva esecuri pana sa reusesc

cand renunti la mandrie si to' ce vrei e binele per total ... atunci simti ca te invaluie iubirea si ca sacrificiul care il faci e placut divinitatii ... si intorci obrazul fara retineri ... si vorba cauiva de pe forum: nici ofapta buna nu ramane nepedepsita

cand vei vedea efectul? cand meriti ... poate imediat

[Aarc]

Lily-Lily, la May 30 2007, 11:03 AM, a spus:

Mi se pare interesanta gandirea asta, cu redescoperirea inocentei, dar nu o inteleg total si nu stiu exact cum sa o aplic. Daca cineva s-a comportat urat cu mine, m-a facut sa sufar, poate intentionat poate neintentionat, eu sa ii cer iertare? Pt. ce? Pt. gandurile mele? Dar daca eu am avut numai ganduri bune in ceea ce il priveste, de ce nu l-au influentat si de ce nu a fost si el bun? si ce sa gandesc? "iarta-ma ca am avut numai ganduri bune in ce te priveste"? "oricum nu s-a vazut nimic"? cum pot sa spun ca el a fost "captivul gandurilor mele negative"? si cum ma poate ajuta o asemenea maniera de a face fata la aceasta problema?
Chiar cred ca nu reusesc sa inteleg aceasta Kahuna. Daca mi-as regasi inocenta, as fi mai fericita si mi-as rezolva problema pt. ca...ce?
Va rog sa-mi explicati si mie cum trebuie sa inteleg acest "acces la miracol". Multumesc.

Inteleg acest aspect, l-am trait si eu pe undeva, toate "tehnicile" mele nu dadeau rezultate. Nici gandirea pozitiva, nici una, nici alta. Cred ca Osho zicea ca nu e de ajuns sa fi numai bun. Trebuie sa fii si puternic in bunatatea respectiva. Exista o lupta a fortelui binelui cu cele ale raului, daca cineva nu se poate apara, de exemplu, de un vampirism energetic, cel mai bine e sa plece de acolo.
Se zice ca rabdarea si indurarea trebuie sa fie unele din calitatile discipolului, dar si smerenia, ca sa iti vezi limitarea proprie, discernamantul sa iei decizii corecte. Altfel daca se ramane in noroi asteptand sa se transforme in apa limpede...

S-a transformat Iuda in fiinta de lumina? Se pare ca prezenta Mantuitorului nu a fost de ajuns. Mai e o vorba :" eu iti arat usa, tu trebuie sa intri", cu alte cuvinte nu poti transforma o persoana peste voia ei, liberul arbitru nu trebuie incalcat. Trebuie lasati sa se balicareasca pana vor sa se transforme. Na, c-am spus-o.

[delia delia]

Ai perfecta dreptate - ni se da ceea ce gandim!
Cu mici exceptii!
Daca fiecare dintre noi am proceda cum bine ai reliefat aici, cu siguranta lumea ar fi mai frumoasa si mai buna
Insa.....

[mihaela1]

Autoprogramarea .
Dorinţele, speranţele, teama, sugestiile pozitive şi negative, convingerile, optimismul sau blazarea etc. pot crea în subconştientul nostru programe a căror finalitate ultimă este reuşita sau eşecul.

Am putea spune că omul a făcut dintotdeauna uz de psihologie fără să ştie. Rugindu-se la zei, lăsându-se convins de oracole, fixându-şi idealuri, nu a făcut decât să-şi orienteze programele subconştientului pe drumul reuşitei, să-şi orienteze conduita în maniera care conducea spre succes. Pentru a fi mai sugestivi, am putea compara subconştientul cu un automobil care merge în direcţia imprimată de conducător. Noi suntem conducătorii propriei noastre maşini. Dincolo de evenimentele neprevăzute şi independente de noi, suntem singurii responsabili de toate accidentele survenite pe drum.

Orice trăire negativă de care nu ne putem debarasa în timp poate avea ca rezultat programarea creierului în detrimentul nostru. Femeia care îşi pierde imediat după căsătorie interesul pentru propria sa înfăţişare şi adoptă un alt mod de comportament estetic se programează pe un alt nivel fiziologic, se îndreaptă spre o prematură îmbătrânire.

Programarea subconştientului.
Dacă există o realitate în posibilitatea de a determina creierul să lucreze în favoarea sau împotriva noastră prin ideile, sugestiile etc. ajunse în subconştientul nostru, atunci apare uşor de înţeles ce consecinţe practice poate avea pentru noi. K.K. Platonov si V. Levi vorbesc despre exemple care sugerează chiar o programare inconştientă a destinului.

Aruncarea unei vorbe la întâmplare, "prevestirea" sfârşitului cuiva pot avea pentru unii oameni mai sugestionabili consecinţe fatale tocmai prin efectul exercitat asupra subconştientului lor. Alfred Stelter povesteşte cazul unui european care-şi crease obiceiul de a-i vâna pe membrii unui trib ori de câte ori aceştia intrau în bătaia puştii sale. Din disperare, şeful tribului a hotărât să uzeze de faima lui în exercitarea magiei negre. El a întreprins un ritual în care o imitaţie a duşmanului lor a fost simbolic ucisă. A avut însă după aceea grijă ca inamicul lor să fie informat despre toate acestea. în două săptămâni acesta a murit. Dincolo de orice alte influenţe trebuie să admitem că şi credinţa că aşa ceva este posibil a condus la programarea inconştientului spre final.

Şi iată un revers fericit al medaliei. Dacă prin subconştientul nostru se pot săvârşi "minuni" învăţând doar să-1 programăm, de ce nu neam folosi de această posibilitate în scopul optimizării funcţionalităţii noastre, inclusiv a relevării unor potenţe creatoare? Oamenii au rămas impresionaţi de modul în care au fost "revelate" unele idei ştiinţifice creatorilor lor. Niels Bohr povesteşte el însuşi cum a avut în vis imaginea atomului. Tot în vis au văzut şi Kekule structura benzenului, Mendeleev celebrul sistem periodic al elementelor, Voltaire o altă variantă a Henriadei şi exemplele s-ar putea încă mult continua.

fragment din "INTELIGENTA MATERIEI"
autor: DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN, medic neurolog si psihiatru, doctor în ştiinţe medicale

Secretul autoprogramarii spre succes il veti gasi aici:

http://video.google.com/videoplay?docid=86...mp;q=The+secret