[ANDREAS-MMDCCXXXVI]

Care este civilizatia ta preferata, si de ce ? Care este poporul cu cele mai importante realizari, si care a participat cel mai mult la ridicarea nivelului de civilizatie si la binele omenirii, si de ce credeti asta ? Si care este cea mai buna tara din lume, si de ce credeti asta ?

[ironic]

Civilizatia babiloniana, existenta intre sec 18 i.Hr. si 6 i.Hr., a fost ca cea sumeriana care a precedat-o caracteristic urbana, desi se baza pe agricultura. Regatul era alcatuit di aprox 12 orase inconjurate de sate. Conducatorul politic al statului era regele care avea si atributii atat executive cat si judiciare si legislative. Acesta era ajutat deguvernatori si administratori. Orasele erau conduse de un consiliu al batranilor si un functionar numit de rege.
Babiloniei au modificat si transformat mostenirea sumeriana in concordanta cu propria lor cultura. Modul rezultat de viata s-a dovedit a fi atat de eficace incat s-au facut putin modificari in 1200 de ani. A exercitat influente asupra tuturor statelor din jur , in special asupra regatului Asiria care a adoptat cultura babiloniana aproape in intregime. Din fericire s-au gasit foarte multe documente din acea perioada care ne ofera informatii precise. Unul dintre cele mai importante documente este remarcabila colectie de legi denumite Codul lui Hamurabi, care impreuna cu alte documente si scrisori apartinand diferitor perioade ofera o imagine a structurii sociale a Babilonului percum si a modului de organizare a economiei.

[lupini]

ANDREAS-MMDCCXXXVI, la May 25 2007, 01:19 PM, a spus:

Care este civilizatia ta preferata, si de ce ? Care este poporul cu cele mai importante realizari, si care a participat cel mai mult la ridicarea nivelului de civilizatie si la binele omenirii, si de ce credeti asta ? Si care este cea mai buna tara din lume, si de ce credeti asta ?

Incep cu sfarsitul " cea mai buna tara din lume , pentru mine , este tara in care m-am nascut, in care imi sunt parintii, in care mi-am trait copilaria foarte fericita, in care sunt prietenii mei...este tara in care se vorbeste limba mea materna....Asta e tara cea mai buna din lume...tara mea !

Civilizatia mea preferata este Egiptul intre anii 3000 B.C. si 1000 B.C. pe de-o parte iar pe de alta parte este Franta lui Ludovic al XVI-lea !

[K0ntr0VerSy]

Eu am o admiratie pentru mayasi, stim cu totii cate ceva despre ei, dar mi se pare interesant ca au trait atatea secole separat de noi, lumea 'civilizata'. E foarte interesant.

[Pruncul]

Civilizatia viitorului in care sclavia va fi abolita 100%
Nici un om nu se poate numii civilizat atat timp cat un alt om,contemporan cu el este sclav.
P.S.
De ce etalezi drapelul Greciei?
Nu cred ca ai motive sa admiri Grecia contemporana!

Aceasta postare a fost editata de Pruncul: 05 June 2007 - 03:32 PM

[Ameagaru]

Bushidoo!
Ordine, disciplina, respect , onoare, mandrie etc..

[samsara]

Dacii de aceea sunt DACA
http://www.dacii.ro/

[Dirtyangel]

civilizatia egipteana, prin monumentele arhitecturale minunate si prin realizarile in domeniul social si politic! Religia lor la fel o consider foarte deosebita!

[Pruncul]

Ameagaru, la Jun 8 2007, 01:51 PM, a spus:

Bushidoo!
Ordine, disciplina, respect , onoare, mandrie etc..

Ce poti sa ne spui despre Bushdoo?

[Ameagaru]

Pruncul, la Jun 11 2007, 10:00 PM, a spus:

Ce poti sa ne spui despre Bushdoo?

Samuraii (bushi) reprezentă o castă de războinici ce au apărut pe la sfârşitul sec. al XII-lea, în plin feudalism medieval, la începutul shogunatului Kamakura. Raţiunea de a fi a samuraiului era de a suferi pentru binele altuia. Samuraii nu vorbesc mult. Propria lor viaţă nu le aparţine, ei fiind mereu pregătiţi să-şi sacrifice viaţa pentru stăpânul lor. Samuraii au format clanuri puternice care s-au opus familiilor nobile ce gravitau în jurul curţii imperiale a cărei reşedinţă era la Tokyo. Războinicii s-au luptat între ei pentru supremaţie, cei din clanul Minamoto sau Genji împotriva celor din clanul Taira sau Heike.

Pe lângă antrenamentul în arte marţiale ei trebuiau de asemenea să-şi însuşească şi să respecte o serie de virtuţi ce au fost concretizate într-un sistem de reguli morale numit Bushi-do - calea războinicului, cod scris de Nitobe Inazo (1862-1933) care a stabilit şapte virtuţi ce trebuiau respectate de către samurai:



1. Gi - decizia corectă, adevărul, atitudinea corectă;

2. Yu - curaj până la eroism;

3. Jin - generozitate faţă de oameni, compasiune, iubire universală;

4. Rei - recunoştinţă, acţiune corectă, bunăvoinţă;

5. Makato - onestitate, sinceritate;

6. Melyo - onoare şi glorie;

7. Chigo - loialitate, devotament total.



Calea samuraiului este imperioasă şi absolută. Aşa cum antrenamentul în artele marţiale disciplinează fizicul, Bushi-do-ul disciplinează spiritul şi mintea. Samuraii erau conduşi de maxima: "Nu credinţa îl salvează pe om, ci omul justifică credinţa". Pregătirea samuraiului consta în studierea mai multor arte: ken-jutsu, kyu-jutsu, ju-jutsu (yawara), precum şi filozofia, scrisul, literatura şi istoria. O mare importanţă se acorda scrisului (kanji), deoarece scrierea japoneză se apropie de desen şi pictură, posedând valoare artistică şi de asemenea scrierea definea caracterul personal. Ju-jutsu este o artă care întrebuinţează cunoştinţele anatomice în luptă. Este diferit de lupta corp la corp deoarece nu necesită folosirea forţei, având ca o caracteristică principală imobilizarea adversarului punând-ul în imposibilitatea de a se mişca.

Preceptele Bushi-do-ului au privit întotdeauna avuţia ca ceva degradant pentru un samurai, deoarece bogăţia alungă înţelepciunea. Oamenii care aveau mintea împodobită numai de cunoştinţe abstracte nu erau admiraţi de japonezi. "A învăţa făra a judeca este muncă pierdută, iar a judeca fără a fi învăţat este periculos" - Confucius.

Învăţătorul (sensei) avea un rol deosebit de stimat, el având un caracter sacru, fiind un om care se bucura de multă încredere şi respect. Era considerat ca un părinte pentru cei ce nu aveau părinţi, şi ca un sfătuitor pentru cei rătăciţi. Samuraiul spunea: "Părinţii sunt acei ce m-au născut, însă acela care m-a făcut om este învăţătorul", "Tatăl şi mama sunt ca Cerul şi Pământul, iar învăţătorul şi stăpânul sunt ca Soarele şi Luna".

Există în zilele noastre un obicei de a plăti pentru fiecare serviciu ce vine din partea cuiva. Samuraii considerau că serviciile imateriale trebuiau să fie făcute fără plată, nu fiindcă nu aveau valoare, ci pentru simplul motiv că era cu neputinţă de evaluat.

Samuraii erau educaţi de mici să nu le curgă o lacrimă, să nu scoată un geamăt, sau să ceară ajutor atunci când aveu o problemă sau o durere. Nu era de demnitatea unui samurai să-şi trădeze emoţiile, iar simţurile cele mai naturale erau înăbuşite în sufletul lor. Caracterul liniştit, stăpânirea minţii nu trebuia să fie tulburată de nici un fel de pasiuni. Exprimarea simţurilor în cele mai rare cazuri se făcea prin cuvinte, adesea prin mici poezii, haiku.

Bushi no nasake - duioşia războinicului. Samuraii trebuiau de asemenea să demonstreze că sunt accesibili unor sentimente cum ar fi compasiunea, blândeţea, şi dreptatea faţă de toate fiinţele. Forţa şi cunoaşterea nu trebuiau să slujească în timp de pace decât pentru a-i apăra pe cei slabi şi a-i instrui pe cei ignoranţi.

Viaţa samuraiului - Bushi-do - reprezenta un drum important, un mod de a trăi, un mod de a muri pentru apărare seniorului sau numelui propriu. Seppuku sau popular Hara-kiri este ceea ce se traduce ca fiind sinucidere prin spintecarea abdomenului (hara), fiind un ritual care era urmat de samuraii care considerau că viaţa lor nu mai are nici un sens. Samuraii nu puteau trăi cu ruşinea de a pierde o luptă, de a fi prinşi de duşmani sau să nu-şi îndeplininească datoriile faţă de senior, nesuportând ca numele lor să fie dezonorat mai ales al clanului din care făceau parte. Când onoarea era pierdută, singura scăpare era moartea prin seppuku. Moartea prin sinucidere era impusă de Bushi-do când onoarea era compromisă, ca o cheie pentru soluţionarea problemelor morale. Pentru un samurai ambiţios despărţirea de viaţă constituie o chestiune personală şi nu una publică sau religioasă. Seppuku la japonezi nu constituie sinuciderea în sensul cunoscut de străini. Există o credinţă că spiritul omului se află în hara.

Seppuku se făcea asistat de câţiva camarazi. Era un adevărat ceremonial. Cel care urma să-şi pună capăt zilelor se aşeza în poziţia za, foarte calm meditând pentru ultima oară. Un ajutor îi aduce wakizashi (sabia scurtă) învelită în hârtie albă (prosop) şi îi înmânează sabia. Hârtia (prosopul) de pe wakizashi are rolul de a împiedica vărsarea sângelui pe jos. Cu mişcări lente, apucă hotărât sabia, îşi concentra gândirea pentru ultima dată şi îşi înfinge wakizashi în partea stângă a abdomenului, trăgând apoi sabia spre partea dreaptă ca la urmă să o răsucească. În timpul acestui ritual extrem de dureros, samuraiul nu mişca nici un muşchi al feţei şi nu scoatea nici un geamăt. De asemenea aveau grijă ca să nu cadă pe spate, ceea ce ar fi ruşinos, şi îşi prindeau mânecele între genunchi şi sol pentru a fi sigur că vor cădea în faţă. Apoi unul din cei ce îl asista, cu o singură mişcare fermă a sabiei îl decapita.

Bineînţeles că în zilele noastre acest ritual nu mai este practicat şi nici nu mai e nevoie. Însă acel seppuku se poate înţelege ca 'eliminarea spiritului certăreţ', a tot ceea ce este mai rău din inima, mintea şi spiritul omului. Sabia folosită este cea a spiritului care este mai puţin ofensivă dar mult mai puternică.



*****

Legenda celor 47 de ronini (samurai fără stăpân)



În 1701 un senior de la curtea shogunului Kira, a fost desemnat să-l înveţe eticheta pe seniorul Asano din Ako pentru a primi un rang imperial. Asano fiind insultat de către Kira şi-a ieşit din fire şi l-a rănit cu sabia chiar în palatul shogunal. Această abatere de la reguli a fost condamnată de către shogunul Tsunayoshi Tokugawa, Asano fiind nevoit să-şi facă seppuku. Cei 47 de samurai devotaţi ce erau în slujba lui au rămas fără stăpân, şi s-au hotărât să se răzbune pe Kira. După uciderea lui Kira, toţi cei 47 de ronini au urmat exemplul stăpânului lor şi au săvârşit seppuku pe mormântul acestuia. Ei au fost consideraţi ca eroi şi au devenit simbolul loialităţii, curajului şi onoarei. Mormintele lor din grădina templului Songakuji din Tokyo sunt în fiecare an acoperite cu flori de către japonezi, care continuă şi astăzi să-i admire pentru semnificaţia faptei lor.

*****

Ceea ce Japonia este astăzi se datorează în cea mai mare parte samurailor. Ei au fost rădăcina poporului şi floarea naţiunii. Virtutea este la fel de contagioasă ca şi viciul. După cum floarea de cireş este regina florilor, tot aşa samuraiul este regele bărbaţilor. Din punct de vedere intelectual şi moral Japonia este în mod direct sau indirect opera cavalerismului.


ps. Daca mai gasesc ceva in cartile mele de acasa am sa mai postez.