[Taina]

Eu m-as mira ca daca un parinte e agresor, sa inceteze vreodata. Desi poate sa treaca de la bataie la alte tipuri de agresiune mai subtile. Insa sanzatia pe care ti-o da e la fel ca atunci cand te batea in copilarie. Simti ca n-ai unde sa fugi si dupa ce te-ai maturizat ti-e mila sa "dai" si tu.
S-ar parea ca de cele mai multe ori mamele nu si-au retezat ca lumea cordonul ombilical. Simt ca in clipa cand dau nastere unui copil, acesta ii ramane proprietate pe viata. N-are dreptul sa gandeasca altfel sau sa fie altfel decat ea sau decat cum vrea ea. In momentul cand vad vreo opinie diferita, vreo pretentie sa aiba propria-i personalitate, le apuca furia si nu stiu sa faca altceva decat sa dea. In opinia mea principala solutie e sa le explici constant si ferm ca esti diferit/a de ea. (si de tata in unele cazuri).
Insa slabe sanse sa fii altfel. De obicei, prin identificare cu agresorul, ajungi sa-i semeni. Sau o dai in bara ca victima cu un partener asemanator.
Mie mi se pare o problema reala si importanta in Romania ca parintii inca isi bat copiii. Cunosc multa lume care o face si nimeni si nimic nu-i poate convinge sa inceteze. Ori isi idealizeaza proprii parinti din nevoia de a uita cat de mult au suferit ei in copilarie, ori se razbuna inconstient pe copiii lor pentru ca, de exemplu, nu-si pot bate seful, iar copilul deocamdata nu le poate face nimic.

[epilog]

m-am regasit in postura de victima, iar pe sotul meu in postura de agresor.Un agresor psihic.Nu m-a lovit niciodata, dar ma sileste sa traiesc viata asa cum o dicteaza el, sa ma bucur de bucuriile lui, sa tolerez situatiile pe care le specifica el.Nu pot spune ce imi doresc, nu pot visa de fata cu el. Dorintele mele il irita.Reprosul lui preferat este:"Ce, esti chiar asa neputincioasa?" Imi spune ca eu mereu VREAU ceva, ca sunt vesnic nemultumita.Chiar vreau, dar in alt plan; vreau un partener caruia sa-i pot fi deschisa, sa fiu eu insami. Am citit cartea "cum sa-ti cresti bine copilul" a Irinei Petrea. Mi-a atras atentia afirmatia "suntem rezultatul propriei copilarii".Am cautat pe internet si am gasit tot felul de chestii interesante.
Inca o data: eu sunt victima, rezultat al copilariei mele cu un tata perfectionist si o mama care le facea pe toate.Ca adult, insa m-au lasat sa zbor si sa-mi asum propriile decizii.
Sotul meu, mai mare cu 12 ani ca mine (imaginea tatalui meu, care-e si el cu 12 ani mai mare ca mama?!) - agresor. Tatal lui - muncitor pe santier departe de casa (nealcoolic), mama - femeia care a tinut casa, fratele - mai mic cu 7 ani-un fel de copil al lor. Ne-am intalnit cand el avea 39 de ani si lucrurile pareau pe un fagas bine stabilit pentru ei.Tatal murise (parca spre a scapa de o sotie tiranica) in perioada de inceput a pensiei. Eu nu l-am intalnit niciodata. El si mama trageau din greu pentru fratele cel mic, mandri ca acesta avea o familie si o ducea bine, ajutati de ei.DAR AM APARUT EU in toata aceasta pace a lor.Ne-am indragostit, ne-am intemeiat o familie, avem o fetita de 4 ani.Din timpul sarcinii a inceput teroarea din partea lui cu refrenul"hai sa ne mutam la mama ca e singura in ditamai casa cu 6 camere si sa vezi ce bine o sa fie".Am rezistat si am locuit pana la cei 2 ani ai fetitei ingarsoniera mea.In acest interval am cumparat niste pamant si sotul a construit pe el 2 case moderne: una mai mica pentru mama lui (pe a ai cea "cu 6 camere" a vandut-o)si una mai mare pentru noi."Ca sa fie mama aproape sa ne ajute".Teroarea a devenit cosmar.Mama - o femeie agresiva, dominatoare, certareata, perfida si prefacuta era navala peste mine in fiecare clipa sa ma sfatuiasca ce sa fac si unde trebuie sa fac.Programul meu, mai scurt ma silea sa-i fac fata foarte greu. Sotul imi cataloga actiunile.De ce n-o lasi sa faca cum vrea ea?Ce ai cu ea? Vrea doar sa te ajute...
Mamaie este cea care explica fetitei ca "parintii tai nu te iubesc, de-asta nu dorm cu tine in pat". Sotul imi spune ca e o batrana singura si ca de asta mai vorbeste si prostii si, din nou "sa inteleg situatia".Noi stam de vorba fix minutele cat tine publicitatea dintre telejurnal si stirile sportive, iar ei i-a facut program de socializare-1/2 ora pe zi dimineata si-i face poftele mai ceva ca unui copil. Spune despre ea cand este cu nepotica (in jocurile pline de dinamism din apropierea fiului spectator):"Uite, nu stii care dintre ele e mai copil!" Apropo, soacra-mea este de principiul sa nu stai dupa copil, ci sa-ti vezi de treba ta.Ea se lauda cum a construit ea casa in tinerete cu copilul ei bebelus (sotul meu de azi) legat de pat!!!
Concluzia: Eu nu mai pot asa si nu mai vreau asa.
ca solutie o sa-i propun sa ne gasim o locuinta cu chirie si sa plecam de aici. Asa simt ca familia noastra ar mai avea o sansa.
La modul real, este posibila transformarea relatiei?

[Ea.]

NU

[Arcangelo]

Nici eu nu cred ca e PROBABILA transformarea relatiei...nu e imposibila dar e extrem de improbabila.
Oamenii astia nu te respecta,cum ai putea TU sa-i educi? ,oricine se poate schimba,dar chiar iti inchipui ca EI vor sa se schimbe?
Nu iti mai irosi viata alaturi de ei,e doar un mod de a te complace cu situatia de victima,cu care poti sa ajungi tu insati sa te detesti.Daca e ceva ce ar putea sa-l schimbe pe sotul tau,acel ceva este exact despartitrea de tine;daca te iubeste catusi de putin (si nu ma refer la posesivitatea de care da dovada),abia atunci va cauta sa se schimbe.Pleaca.

[elandi]

NU

Cauta "Fă saltul!"- Farrell Silverberg - Ed.Trei

[bistro]

 epilog, la Apr 12 2008, 04:52 PM, a spus:

m-am regasit in postura de victima, iar pe sotul meu in postura de agresor..............La modul real, este posibila transformarea relatiei?

Solutia nu e mutatul intr-o alta casa, ci intr-un alt "trup familial".
Tu nu esti doar victima, esti agresorul propriei fiinte.
Esti o femeie puternica, doar un om cu spirit profund analitic si autoexplorativ s-ar fi putut plasa atat de "COMOD" in postura de victima.
Lucrurile se pot schimba, dar trebuie sa te evaluezi CORECT, fara sa trisezi furandu-ti caciula propriei constiinte.
Schimba pamantul pe care "cultivi" si s-ar putea sa nu mai ai nevoie de vechea recolta, iar intrebarile, framantarile vor disparea de la sine.

Aceasta postare a fost editata de diclona: 12 April 2008 - 05:02 PM

[Cleric Prestøn]

 epilog, la Apr 12 2008, 04:52 PM, a spus:

m-am regasit in postura de victima, iar pe sotul meu in postura de agresor.Un agresor psihic.Nu m-a lovit niciodata, dar ma sileste sa traiesc viata asa cum o dicteaza el,

Opune-te, nu mai fa pe victima si te va agresa si fizic.

 diclona, la Apr 12 2008, 06:01 PM, a spus:

Esti o femeie puternica, doar un om cu spirit profund analitic si autoexplorativ s-ar fi putut plasa atat de "COMOD" in postura de victima.

Cata logica!

Eu zic altceva, vedeti voi o femeie gen Dana Savuica ( sau Romanita, sau Elena Udrea) in asemenea posturi? Eu vad doar femei naive, fara busola in viata (busola fiind respectul si dragostea de sine traita in familie, ceea ce userul Epilog spune ca nu a trait).

Copiii neiubiti sunt victime sigure in viata. Isi cauta si isi gasesc mereu parteneri cu script asemanator dar pe pozitie complementara (agresor versus victima sau viceversa).

Aceasta postare a fost editata de iosafat: 12 April 2008 - 05:26 PM

[bistro]

Nici divortu' nu e solutia daca ea nu-si modifica felu' de-a fi, de-a mirosi realitatea, de-a trai fara sa se tot "bibiliceasca" si sa se puna-n posturi de victima.
M-am saturat de atata psihologeala, viata e asa cum este, de tot rahatu' uneori, mai buna alteori, daca ajungi sa-ti doresti sa calaresti viata, s-ar putea sa te calareasca ea pe tine si sa-ti mai traga si un viol spiritual de sa-ti amintesti cate zile oi mai avea.
E adevarat ca suntem produsul educatiei primite, dar trebuie sa mai si schimbam, sa mai si iertam si daca nu gasim in noi resursele necesare de a face acest lucru, sa cerem ajutor calificat.
Ce psihologu' circumvolutiunii mele esti tu daca-i spui "DIVORTEAZA!", fara sa o indrumi spre un consilier marital, spre un psihoterapeut, spre oricine altcineva care ar putea ajuta aceasta familie?

Romanita e un exemplu? Dana Savuica e un altul?
Hai, bre, revino-ti, nu invata oamenii sa se compare intre ei, AJUTA-I SA N-O MAI FACA, nu e primu' lucru pe care l-ai invatat de la profesorii tai la facultatea de psihologie?

Femeie, nu pe un forum gasesti "cheia si lacata" problemei tale, aici fiecare-si varsa neajunsurile emotionale, du-te si gaseste-ti linistea-n tine, cu intermediari SPECIALIZATI sau fara (e alegerea VOASTRA)!

Aceasta postare a fost editata de diclona: 12 April 2008 - 05:33 PM

[Cleric Prestøn]

 diclona, la Apr 12 2008, 06:31 PM, a spus:

Nici divortu' nu e solutia daca ea nu-si modifica felu' de-a fi, de-a mirosi realitatea, de-a trai fara sa se tot "bibiliceasca" si sa se puna-n posturi de victima. [pana aici e bine, de aici in jos baţi campii]
M-am saturat de atata psihologeala, viata e asa cum este, de tot rahatu' uneori, mai buna alteori, daca ajungi sa-ti doresti sa calaresti viata, s-ar putea sa te calareasca ea pe tine si sa-ti mai traga si un viol spiritual de sa-ti amintesti cate zile oi mai avea.
E adevarat ca suntem produsul educatiei primite, dar trebuie sa mai si schimbam, sa mai si iertam si daca nu gasim in noi resursele necesare de a face acest lucru, sa cerem ajutor calificat.
Ce psihologu' circumvolutiunii mele esti tu daca-i spui "DIVORTEAZA!", fara sa o indrumi spre un consilier marital, spre un psihoterapeut, spre oricine altcineva care ar putea ajuta aceasta familie?

Romanita e un exemplu? Dana Savuica e un altul?
Hai, bre, revino-ti, nu invata oamenii sa se compare intre ei, AJUTA-I SA N-O MAI FACA, nu e primu' lucru pe care l-ai invatat de la profesorii tai la facultatea de psihologie?

Femeie, nu pe un forum gasesti "cheia si lacata" problemei tale, aici fiecare-si varsa neajunsurile emotionale, du-te si gaseste-ti linistea-n tine, cu intermediari SPECIALIZATI sau fara (e alegerea VOASTRA)!

Am sters chestia cu divortul pentru ca nu stiu situatia, se poate intretine singura cu fetita sau nu.
Consilier marital, unde te crezi bre, in Oldanda, Suedia?

Aceasta postare a fost editata de iosafat: 12 April 2008 - 05:40 PM

[bistro]

 iosafat, la Apr 12 2008, 06:38 PM, a spus:

Am sters chestia cu divortul pentru ca nu stiu situatia, se poate intretine singura cu fetita sau nu.

In fine, sper sa le fie bine.

Aceasta postare a fost editata de diclona: 12 April 2008 - 06:57 PM