[Kallisti]

elandi, la Jul 10 2007, 11:31 AM, a spus:

Nevrotico-normala sper...
Si ai asimilat functia analitica?

Aaa, asta nu stiu ce e, caut cu google sau poti sa-mi explici?

[harald]

elandi, la Jul 10 2007, 10:42 AM, a spus:

Daca societatea lor, ca si a noastra azi, trebuie sa produca institutii care sa constranga (vezi Politia veterinara) inseamna ca oamenii sunt un mare masura neintergrati social.
Daca statul trebuie sa suplineasca functiile psihice ale unui om civilizat, inseamna ca omul nu este maturizat, educat, civilizat...

Societatea nu trebuie să producă instituţii care să constrângă şi nici să statul nu trebuie să suplinească funcţiile psihice ale individului. Dar tentaţia există. Tentaţia de a impune altora propriul punct de vedere, prin instituţii special create. Şi dacă instituţiile respective sunt create, integrarea socială nu se mai produce natural.

Pe vremea lui Ceauşescu, paşaportul trebuia predat autorităţilor. Mulţi dintre cei care reuşeau să plece, se comportau ca un câine abia scăpat din lanţ. Prilej pentru autorităţi să justifice limitarea dreptului la liberă circulaţie. Iliescu a reuşit să demonstreze că oamenii îşi pot păstra paşapoartele, fără să se ajungă în situaţia ca "ultimul să stingă lumina". A fost o tranziţie absolut necesară, pentru a ajunge astăzi în punctul în care restul statelor din Uniune să ne permită să călătorim fără paşaport.

Am putea avea o discuţie similară şi despre instituţia numită şcoală şi despre măsura în care mai există astăzi educaţie în afara şcolii. Tocmai pentru că şcoala există şi e obligatorie.

Dar concluzia este aceeaşi: instituţiile cu rol de constrângere pe care "le produce statul" inhibă autoreglarea şi integrarea socială naturală. Iar "statul" e reprezentat nu de extratereştri sau de trupe străine de ocupaţie, ci de oameni din aceeaşi societate bolnavă, ajunşi în postura de a impune "legal" celorlalţi propriul lor punct de vedere. De-aia în România, singurele soluţii care reies din sondaje, pentru orice, indiferent de domeniu, sunt "înăsprirea pedepselor" şi "amenzile usturătoare".

Aceasta postare a fost editata de harald: 10 July 2007 - 10:41 AM

[elandi]

Adica nu putem fi decat cel mult nevrotici compensati. La asta putem spera, nu simplu "normali".
Iar funtia analitica inseamna sa capeti puterea de a te autoanaliza si de a rezolva simptomele care mai apar.

[Cleric Prestøn]

Agresorul este o victima care a "despagubit" la randul sau alt agresor si simte nevoia imperioasa de a se "despagubi" la randul ei prin altcineva care a "invatat" sa fie victima (din familie).

Daca doua victime ajung in relatie, una din victime devine agresoare, cealalta ramane victima.
O victima sau un agresor au valenta dubla, pot fi ori una ori alta depinde de compatibilitate, de beneficii.
Multi agresori familiali, sot-sotie se plang in exterior: "noi suntem oameni umili".
Sunt umili cu cei pe care nu-i pot umili. Asa trebuie inteleasa cuplarea. O victima ramane victima in relatia cu o alta victima mai puternica, pe care nu o poate incaleca, umili. La inceputul relatiei, ambele victime incearca sa se umileasca reciproc, dar una din ele nu va reusi si atunci isi accepta pozitia de victima (de obicei femeia care e trimisa la coltul ringului cu o laba de urs).
Exista si cupluri de victima-victima doar aparent, de exemplu sotii care aleg sa se sinucida impreuna.
Ei sunt 2 victime raportat la societate, la exterior. In interiorul relatiei lor, unul e adjunct, celalalt seful care i-a decizia sinuciderii convingandu-l pe celalalt ca "merita" sa se sinucida intru-cat au suferit prea mult. Agresorul convinge victima sa ca si el e o victima, ambii au suferit destul si e timpul sa se curete impreuna. Dar agresorul e cel care face planul de bataie.
Victima fiind cu creierul spalat accepta orice. Vezi Hitler-Eva Braun.

Pentru omul care devine agresor, sunt importante cateva notiuni, principii bine inradacinate in creierul sau (in script-scenariu de viata personala):

1. Nevoia de despagubire (nevoia de a calca in picioare pe celalalt)
2. Nevoia de rasplata (in cazul in care isi fericeste victima cu ceva, sentimente sau obiecte, simte nevoia acuta de rasplata intreita, de apreciere, de lauda, de prosternare a victimei in fata sa)
3. Timpul scadentei, punctul culminant al agresiunii, momentul cand agresorul cere "rasplata" maxima pentru serviciile aduse. E un moment cand agresorul se infatiseaza trufas, multumit de sine si total nemultumit de victima sa. Din acel moment incepe calvarul suprem pentru victima lui.
4. Bilantul, momentul cand agresorul se simte "pustiu si gol" ca pamantul in timpul genezei, moment cand isi doreste moartea, se poate sinucide, sau isi poate ucide victima, pentru a mai stoarce ultima picatura de "despagubire" de la ea, care e chiar viata victimei.

Din nevoia de despagubire vine de exemplu agresiuna la locul nepotrivit si asupra persoanei nepotrivite: sotul umilit la servici de sefi vine acasa, isi bate fara motiv nevasta si copilul iar copilul trage pisica de coada.

Aceasta postare a fost editata de iosafat: 10 July 2007 - 12:01 PM

[Kallisti]

Iosafat, ma jur ca te citesc, dar trebuie sa admit, desi am si gatlejul si fundul unse de revelatii, tot mai gasesc galusti care se intepenesc si pica greu. Eu in locul tau as culege toate textele astea, le-as organiza si as scoate niste carti, ca Osho. Faci si un ban gramada, nu mai dai margaritare degeaba.Sau, you did?

Ziceam mai devreme ca ...
Fericiti cei cu nimic de compensat .
Am asimilat functia analitica , da, daca asta inseamna.

Aceasta postare a fost editata de Kallisti: 10 July 2007 - 12:43 PM

[Cleric Prestøn]

Kallisti, la Jul 10 2007, 01:27 PM, a spus:

Iosafat, ma jur ca te citesc, dar trebuie sa admit, desi am si gatlejul si fundul unse de revelatii, tot mai gasesc galusti care se intepenesc si pica greu. Eu in locul tau as culege toate textele astea, le-as organiza si as scoate niste carti, ca Osho. Faci si un ban gramada, nu mai dai margaritare degeaba.Sau, you did?

Ziceam mai devreme ca ...
Fericiti cei cu nimic de compensat .
Am asimilat functia analitica , da, daca asta inseamna.

S-ar putea ca unii sa faca deja bani cu ce am scris eu pana acum desi ma indoiesc ca o sa le serveasca clientilor lor in primele ore totul pe tava. Ar fi ca fiul care a stricat afacerea de familie cu procesul terminat intr-o luna.
Psihologii de la noi chiar daca stiu cate ceva se comporta ca fiul unui avocat caruia taicasu i-a lasat mostenire un proces neterminat de 20 de ani. Ei il mai lungesc inca 20 de ani. In loc sa il termine intr-o luna...

Mentionez ca ce postez eu vine din experienta de 30 de ani a unui om care nu lungea procesele inutil. Ce e fezabil trebuie dus la bun sfarsit cat mai repede. Mentalitatea occidentala...

Cat despre bani, nu pot sa scriu o carte cu postarile astea, as fi acuzat de plagiat. Sunt lucruri bine cunoscute in occident. Psihologii de acolo sunt buni meseriasi. Postarile astea doar descriu raul, aduc lumina in capul unor victime, iar pe agresori ii pot deconspira. Terapia insa, oblojirea ranilor sufletesti ale victimelor, ale celor care sufera, e o cale lunga.
De la a sti adevarul si pana la a invinge raul e un drum de parcurs.
Eu vad doua solutii, fuga (in cunostiinta de cauza) sau intoarcerea care se poate solda cu macel.
In orice caz, agresorii recurg la toate tertipurile posibile pentru a aduce victima inapoi. Ajung sa planga ca un copil, dar nu trebuie crezuti. Victima nu trebuie sa mai vina in contact cu agresorul, cu mediul care a traumatizat-o. Dupa ce afla adevarul de la terapeut, e cu atat mai insuportabil pentru ea. Din doi, macar unul sa scape.
Cum spunea Isus, din doi care dorm in pat, unul va fi luat si altul lasat.
Ca doar n-o sa angajam hingheri pentru a aduce agresorii in terapie psihologica. Statul condamna actul final, nu cauza. Desi victimele beneficiaza uneori de ceva circumstante atenuante daca isi ucid agresorii, eu nu m-as baza pe asta.

Cum poti invinge insa raul daca nu il cunosti? Psihiatria nu face decat sa descrie niste simpomuri si atat, le-au imbarligat in asa hal incat psihiatrii isi rup urechile in ele, fara ca de fapt sa stie nimic. S-a adoptat si la noi in ultima vreme conceptul de tulburare, punct.
Schizofrenie, bipolara, depresie...cuvinte care nu spun nimic despre cauza, despre inceput. In schimb pun omul in fata unui sfarsit implacabil.
In spatele unui diagnostic de schizofrenie al unui copil, se ascunde un parinte pervers pe care nu-l deconspira nimeni.

Diagnosticul psihiatric serveste de paravan agresorului (e paravanul dupa care sta pitita constiinta sa, fie el parinte, partener de viata). In acelasi timp diagnosticul psihiatric arunca victima agresorului in genune.
Il degreveaza pe agresor de orice responsabilitate, dar condamna victima lui pentru totdeauna.
Si din toate astea, psihiatrul castiga bani frumosi. In Romania psihiatria e o industrie, o recunosc chiar medicii psihiatrii.

Aceasta postare a fost editata de iosafat: 10 July 2007 - 04:18 PM

[Kallisti]

Iosafat, tu ti-ai facut terapia cu Dl. Schnapp?
Ca din cate stiu eu nu mai e in Romania si in locul dansului a ramas o doamna tare draguta cu un cabinet pe langa Perla, in Bucuresti.

[Cleric Prestøn]

Kallisti, la Jul 10 2007, 05:53 PM, a spus:

Iosafat, tu ti-ai facut terapia cu Dl. Schnapp?
Ca din cate stiu eu nu mai e in Romania si in locul dansului a ramas o doamna tare draguta cu un cabinet pe langa Perla, in Bucuresti.

Cu el, da. Sa zicem ca 5% din ce am aflat de la el am oferit pe gratis oricui e dispus sa cunoasca lucruri atat de simple...

Aceasta postare a fost editata de iosafat: 10 July 2007 - 05:05 PM

[Kallisti]

iosafat, la Jul 10 2007, 05:58 PM, a spus:

Cu el, da. Sa zicem ca 5% din ce am aflat de la el am oferit pe gratis oricui e dispus sa cunoasca lucruri atat de simple...

Inteleg de aici ca ceea ce ne impartasesti reprezinta doar 5% din ce ai aflat de la el, sau ca 5% e de la el si restul, pana la 100% completezi din experienta ta?

Alta intrebare pe care o am este : de ce oferi gratis? Trebuie sa obtii ceva in schimb, ce anume?

[Cleric Prestøn]

Kallisti, la Jul 10 2007, 06:19 PM, a spus:

Inteleg de aici ca ceea ce ne impartasesti reprezinta doar 5% din ce ai aflat de la el, sau ca 5% e de la el si restul, pana la 100% completezi din experienta ta?

Alta intrebare pe care o am este : de ce oferi gratis? Trebuie sa obtii ceva in schimb, ce anume?

Ceea ce impartasesc este 5% din ce stie el, poate mai mult, poate mai putin, oricum e suficient pentru ca cei interesati sa isi poata da singuri niste raspunsuri. Am completat mult si din experienta mea, din cunostiintele mele. Desi unii s-au speriat de duritatea lui Schnapp, el e mai delicat in exprimari decat mine.
Beneficiu: obtin un feed-back din raspunsul celorlalti. Nu consider nici un om infailibil in concluzii, nici macar pe Schnapp cu atat mai putin pe mine. Si de ce nu, o satisfactie morala pentru faptul ca unii oameni in situatii dificile afla niste raspunsuri fara de care poate s-ar pierde pe drum. Fiecare membru de pe forum teoretic ar trebui sa aiba un beneficiu pozitiv de pe urma celorlalti useri.

Aceasta postare a fost editata de iosafat: 10 July 2007 - 06:57 PM