[Cleric Preston]

Laughlin, la Apr 15 2008, 02:16 PM, a spus:

Scriptul este format din asteptarile parintelui de sex opus...,

"Boarfa dreacu, la ora asta se vine acasa?" - (asteptarile tatalui - tarzii in noapte - pentru fiica in varsta de 15 ani plecata la discoteca). La varsta de 15 ani ar trebui ca scriptul sa fie batut in cuie.

Aceasta postare a fost editata de Cleric Preston: 15 April 2008 - 03:24 PM

[Laughlin]

La varsta adolescentei, are loc o revizuire a scriptului. Evident inconstienta. Asta este varsta la care multi parinti se plang ca "nu se mai inteleg cu copilul", ca "a ajuns la varsta aia critica, in care toti adolescentii sunt refractari". De fapt, Copilul tatoneaza in script. Si-l "cizeleaza". Face modificari, insa minime, il incadreaza mai bine in peisaj. Intr-un anume fel, se convinge daca asteptarile percepute sunt cele de rigoare. As indrazni sa spun ca isi "repeta" rolul si se asigura ca a inteles bine toate "replicile". S-a constatat ca esentialul nu il schimba. Asteptarile parintelui de sex opus sunt doar putin revizuite, si se fac niste "adaptari" de rigoare. Dupa aceasta perioada , scriptul " este batut in cuie". "Coboara" adanc in subconstient, insa ii va guverna toata viata.

Cleric Preston, la Apr 15 2008, 04:21 PM, a spus:

"Boarfa dreacu, la ora asta se vine acasa?" - (asteptarile tatalui - ......

Hai sa incercam sa vedem ce ar putea intelege Copilul. Ca tatal( partenerul ei mental) se asteapta ca ea sa fie o boarfa. Insa ea nu stie din nastere cum sa fie asa ceva si sa il "multumeasca" pe tata. Asa ca isi priveste mama, ca doar pe ea a ales-o tata, ca fiindu-i pe plac. Asa ca raspunde la asteptarea tatalui, si isi imita mama in ceea ce presupune ca ar fi comportamentul ideal pe care-l place tata. Numai cei cu scripturi complementare ajung sa stabileasca un cuplu. Nu ma refer numai la cuplul casatorit. Orice persoana pe care o acceptam in jurul nostru, are un rol in scriptul nostru. Si pe buna dreptate vorbele batranesti, venite din unele observatii exacte, spun : "Spune-mi cu cine te insotesti ca sa iti spun cine esti", sau "Cine se aseamana se aduna"

Si luand exemplul de mai sus....cand am facut referire la asteptarile parintelui de sex opus, nu m-am referit numai la ceea ce percepe copilul ca si-ar dori de la el parintele acesta. Identificandu-se cu parintele de acelasi sex, copilul vede si simte ca parintele de sex opus are asteptari si de la partener(a). Si poate traduce ca se asteapta ca si copilul( care se identifica cu parintele de acelasi sex) sa ii indeplineasca aceleasi asteptari. Exemplu: in familia unde tata se poarta rau cu mama, iar mama e numai vaicareata si nu face nimic, fata poate deduce ca asta este asteptarea tatalui...ca femeia sa fie desconsiderata, si sa nu faca nimic. Ca atare isi va imita constiincios mama, va lua un sot, care intr-o forma sau alta o desconsidera( nu neaparat in modul in care o facea tatal ei, insa intr-o forma sau alta tot desconsiderare sa fie), iar ea nu va face nimic sa schimbe starea lucrurilor.

De parintii pe care ii purtam in minte trebuie sa "divortam". Mental vorbind. Si mai ales de parintele de sex opus. Sa se renunte la a-i mai implini asteptarile. Si sa renuntam la ne mai comporta precum parintele de acelasi sex. Toate aceste atitudini( implinirea asteptarilor parintelui de sex opus si imitarea parintelui de acelasi sex, care ne definesc scriptul) sunt constrangeri in viata. Si ca atare nu suntem liberi, pana nu facem acest pas. Si sa cautam sa ne implinim pe noi.
Persoanele cele mai "legate" emotional de parintii din mintea lor, si care nu vor cu orice chip sa renunte se invart in cerc. Aceste persoane fie par sa fie "multumite" cu viata lor( stau bine in script, sunt satisfacute inconstient de modul in care si-au multumit parintii), fie nu considera ca psihoterapia are valoare si ca atare nu ajung in terapie. Mai sunt cei care fac niste pasi firavi...dar fie "au dat numai de snapani, fie terapeutul se declara invins negasind nimic de facut" fie chiar aleg cel mai slab terapeut, nici acestia nu vor sa renunte la parintii mentali. Apoi vin cei care ajung si stau ceva timp in terapie, apoi, inainte de incheierea ei declara ceva de genul:" Mie mi-a ajuns, ma simt bine, nu vreau sa fiu mai fericit de atat" sau " Terapeutul cam batea pasul pe loc si eu nu mai gaseam nimic de invatat de la el, asa ca am renuntat", etc . Acestia au taiat un pic din 'cordonul ombilical" mental, dar pe parcurs au decis sa se intoarca la mama si la tata.
In terapie se reeduca persoana. Se inlocuiesc invataturile inutile parentale cu altele utile. Dar, cum sa stie omul cum sa fie liber, daca el face terapii bazate numai pe "a invata sa traiasca bine in script"? In ele omul va invata sa traiasca multumit in nevroza. Analiza de script este ceea ce separa totul. Cum poate la urma urmei cineva sa renunte la ceva ce nu cunoaste?!

Aceasta postare a fost editata de Laughlin: 15 April 2008 - 05:27 PM

[Floricik_'84]

Laughlin, la Apr 15 2008, 06:26 PM, a spus:

.... priveste mama, ca doar pe ea a ales-o tata, ca fiindu-i pe plac. Asa ca raspunde la asteptarea tatalui, si isi imita mama in ceea ce presupune ca ar fi comportamentul ideal pe care-l place tata. Numai cei cu scripturi complementare ajung sa stabileasca un cuplu. Nu ma refer numai la cuplul casatorit. Orice persoana pe care o acceptam in jurul nostru, are un rol in scriptul nostru. Si pe buna dreptate vorbele batranesti, venite din unele observatii exacte, spun : "Spune-mi cu cine te insotesti ca sa iti spun cine esti", sau "Cine se aseamana se aduna"

Dar ce se intampla cu inconstientul copilului (fata) care a crescut de cand se stie doar cu unul dintre parinti (mama, care a divortat de tata inca de la cateva luni a copilului).......ce perceptii isi poate crea fetita in legatura cu asteptarile unui presupus partener de sex opus, de la ea, in cazul in care nu avut un model masculin "direct" la care sa se raporteze?

[elandi]

Raspunurile nu pot fi decat individuale. Daca o situatie sau alta pot fi apreciate ca problematice, prognoza nu e posibila. Prin analiza se poate descoperii ce anume s-a ales.

[Laughlin]

Elandi are dreptate. S-a constatat ca acei copii care cresc fara unul dintre parinti, isi formeaza scriptul "luand in calcul" niste modele parentale partiale, care inlocuiesc ( -partial- dupa cum spune si numele), parintele biologic. De exemplu, fata crescuta de un tata vitreg( incepand cu varsta de 4-5 ani si pana la 7-8-9 ani), isi formeza scriptul de la acesta, nu de la tatal natural. Deobicei aleg persoana care are cea mai mare autoritate in fata acelui copil. In cazul de care ai intrebat tu, Floricik, fata poate alege drept "tata" acea persoana de sex masculin care are cea mai mare autoritate in viata ei. Si asta nu ai de unde afla cine a fost, decat analizand situatia respectiva.
Si ar mai fi de spus un lucru interesant. Sa presupunem ca exista o familie monoparentala, unde copilul ramane cu parintele de sex opus. Daca acest parinte nu are script, sau prin terapie personala renunta la el ( cat timp copilul este in perioada formarii scriptului), acel copil va fi liber, nu va avea script. Unele lacune in educatie ar mai putea sa aiba, insa nu script. Se va comporta mereu asa cum el simte sa faca.



P.S. Nu facem mai bine un topic legat de script, si mutam postarile astea acolo?!

Aceasta postare a fost editata de Laughlin: 15 April 2008 - 10:46 PM

[Floricik_'84]

Laughlin, la Apr 15 2008, 11:28 PM, a spus:

Si asta nu ai de unde afla cine a fost, decat analizand situatia respectiva.

Asa e....problema e destul de complicata.....doar eu pot afla raspunsul cat mai exact

Multumesc pentru idei Elandi si Laughlin

[Cleric Prestøn]

Taina, la Dec 17 2007, 12:37 PM, a spus:

Eu m-as mira ca daca un parinte e agresor, sa inceteze vreodata. Desi poate sa treaca de la bataie la alte tipuri de agresiune mai subtile. Insa sanzatia pe care ti-o da e la fel ca atunci cand te batea in copilarie. Simti ca n-ai unde sa fugi si dupa ce te-ai maturizat ti-e mila sa "dai" si tu.
S-ar parea ca de cele mai multe ori mamele nu si-au retezat ca lumea cordonul ombilical. Simt ca in clipa cand dau nastere unui copil, acesta ii ramane proprietate pe viata. N-are dreptul sa gandeasca altfel sau sa fie altfel decat ea sau decat cum vrea ea. In momentul cand vad vreo opinie diferita, vreo pretentie sa aiba propria-i personalitate, le apuca furia si nu stiu sa faca altceva decat sa dea. In opinia mea principala solutie e sa le explici constant si ferm ca esti diferit/a de ea. (si de tata in unele cazuri).
Insa slabe sanse sa fii altfel. De obicei, prin identificare cu agresorul, ajungi sa-i semeni. Sau o dai in bara ca victima cu un partener asemanator.
Mie mi se pare o problema reala si importanta in Romania ca parintii inca isi bat copiii. Cunosc multa lume care o face si nimeni si nimic nu-i poate convinge sa inceteze. Ori isi idealizeaza proprii parinti din nevoia de a uita cat de mult au suferit ei in copilarie, ori se razbuna inconstient pe copiii lor pentru ca, de exemplu, nu-si pot bate seful, iar copilul deocamdata nu le poate face nimic.

Agresori autentici şi agresori mimetici

Motivaţiile interne, secrete, pentru care un agresor tinde să îşi distrugă victima sunt nevoia de control absolut (uneori manifestată şi asupra obiectelor), nevoia permanentă de valorizare prin devalorizarea victimei şi teama inconştientă de singurătate (sindrom de abandon reprimat dar compensat anticipat cu o autopromisiune: "De data asta nu mă vei mai părăsi pentru că te voi omorî!" - imaginea maternă este proiectată în parteneră). Agresorii autentici sunt cei care au deflectat mental injoncţiunile parentale fară să le internalizeze în scopul autoagresiuni (cum fac victimele autentice sau depresivii), dar le transmit mai departe altora (cum ar veni, sunt purtatori de infectie fara sa se fi infectat prea mult, motiv pentru care nici nu sufera suficient incat sa isi doreasca o psihoterapie; părerea agresorilor autentici despre sine e una bună sau foarte bună). Agresorii autentici manifestă rar şi superficial mustrări de conştiină. Dacă îşi cer iertare, o fac din vârful buzelor fără a simţi nimic pentru victimă.

Victima autentică este de regulă un agresor pentru propria persoană (depresivii), părerea ei despre sine e una deloc pozitivă. In exterior este un agresor mimetic (mimează comportamentul agresiv observat în familie în situaţii pe care le percepe primejdioase sau pur şi simplu în situaţii banale ca un mijloc de defulare întârziată). O victimă se poate asocia cu un agresor, sedusă de protecţia pe care acesta i-ar putea-o oferi prin comportamentul său agresiv (prostituata şi peştele, concubina neajutorată şi concubinul macho cu accese periodice de agresivitate). Victimele autentice sunt cele care apeleaza din proprie initativă la psihoterapie, pentru ca ele sufera. Daca sunt insotite de agresorii lor, e doar un act de complezenţă din partea acestora. Un agresor autentic are constiinta de sine mult diminuata, aproape similar cu un psihopat, daca nu identic. Faptul că un agresor ar participa cu victima la şedinţe de psihoterapie constituie pentru el un act de bunăvoinţă şi nu unul curativ pentru sine. Tine de măiestria psihoterapeutului în a conştientiza un agresor autentic dacă e sau nu persoana minunată care se consideră. Suferinţa este un factor ajutător în cazul victimei pentru conştientizarea de sine, sau măcar pentru a cere ajutor de specialitate. In cazul agresorilor autentici, lipsesc şi suferinţa şi conştiinţa de sine (numită în psihanaliză Supraeul).

Aceste poziţii sunt extreme, in realitate există un grad de suferinţă atât pentru agresor cât şi pentru victimă, având în vedere ca ambii au fost iniţial victime. Desigur acest grad de suferinţă este mult disproporţionat la început şi tinde spre o egalizare. Apare efectul de toleranţă la stimulii obţinuţi din agresare, pentru agresor. Bucuria agresării de la inceput scade în final pentru agresor, chiar dacă măreşte supliciul victimei. Cand se atinge acest prag, apare pericolul ca agresorul să-şi ucidă victima datorită frustrării. Stimulii obţinuţi din agresare au efect de drog pentru agresor, dar ca orice drog, efectul diminueaza in timp si nici o supradoza nu-l mai poate readuce inapoi. In acest caz, supradoza pentru agresor este actul crimei.

Care sunt cauzele pentru care o victimă devine un agresor stabil pe poziţie pentru multă vreme (agresorul autentic), iar o altă victimă devine stabilă pe poziţia de victimă? Cauzele ţin preponderent de structura psihică, determinată genetic şi mai puţin de intensitatea mediului agresor iniţial. Cu alte cuvinte, agresorul stabil pe poziţie are un psihic mai puternic, o inteligenţă mai mare, o încredere în sine mai mare pe care şi-o întreţine lovind potenţiale victime. Poziţia sa de viaţă este cea a paranoicului "Eu sunt OK - tu nu eşti OK"; îşi alege partenera şi prietenii în aşa fel ca să-şi menţină această poziţie până la adânci bătrâneţi. Victima care se percepe pe sine ca un om slab, ca o persoană non-OK, va cauta protectia unei persoane puternice, agresive, ca si tatal sau, si o gaseste in persoana unui soţ autoritar, agresiv, cu mici manii cum ar fi cea a controlului initial a banilor si obiectelor, apoi a persoanelor si astfel capcana se inchide. Victima intră totdeauna singură in capcana pentru ca neavand un model parental sănătos, tendinţa e de a se plia pe un model complementar sieşi dacă nu îl poate imita chiar ea pe cel parental (victima caută agresorul şi invers).

[Picksy]

iosafat, la Jun 29 2007, 05:57 PM, a spus:

Intentii educative, ca si la celelalte postari care le-am facut. Ceva de genul "citeste si da mai departe", imprastii un fel de manifeste.

"Scufita roz" este foarte frumos ce faci... iti doresc multa sanatate si la citi mai multi "lupi" impuscati. Se cuvine insa sa detaliem citeva aspecte. Pe mine m-au dus cu oistea in gard "doar citeva" informatii eronate, asa ca imi plac f mult cazurile concrete si clarificarile.
Scriptul meu contine o doctrina PRO OCCIDENTALA de te doare capul. Motiv pentru care am si fost "sa-l cunosc"
indeaproape, si ma refer la MODEL.
Dar daca pe tine te sperie dictatorii si lupii taranisti romanesti... banuiesc ca nu l-ai cunoscut pe Satana cu chip de oaie... ce salasuieste cintind la fluier pe meleaguri occidentale.
PS: Au fost vremuri cind si psihoterapeutii de pe acolo au aderat masiv la acest cult.
http://www.bbc.co.uk/films/2002/11/21/the_...02_review.shtml
Asa ca atentie la programul asta occidental de devirusare... ca mai are niste bug-uri.

Aceasta postare a fost editata de mi0rita: 16 June 2008 - 05:13 PM

[epilog]

diclona, la Apr 12 2008, 06:01 PM, a spus:

Tu nu esti doar victima, esti agresorul propriei fiinte.
Esti o femeie puternica, doar un om cu spirit profund analitic si autoexplorativ s-ar fi putut plasa atat de "COMOD" in postura de victima.
Lucrurile se pot schimba, dar trebuie sa te evaluezi CORECT, fara sa trisezi furandu-ti caciula propriei constiinte.
Schimba pamantul pe care "cultivi" si s-ar putea sa nu mai ai nevoie de vechea recolta, iar intrebarile, framantarile vor disparea de la sine.

Ai avut dreptate.Si ai intuit lucrurile inaintea mea. Am fost plina de iubire fata de altii, dar nu si fata de mine. Acum m-am trezit. Ma inteleg, ma respect si ma apreciez.
Si tot ACUM imi dau un raspuns la topicul initiat atunci, in momentele de dezorientare: SE POATE SCHIMBA RELATIA DINTRE VICTIMA SI AGRESOR. Renuntand eu la a fi o victima, intreaga relatie s-a redefinit.
Va multumesc tuturor celor care mi-ati raspuns.

[desan]

epilog, la Aug 4 2008, 12:45 AM, a spus:

Ai avut dreptate.Si ai intuit lucrurile inaintea mea. Am fost plina de iubire fata de altii, dar nu si fata de mine. Acum m-am trezit. Ma inteleg, ma respect si ma apreciez.
Si tot ACUM imi dau un raspuns la topicul initiat atunci, in momentele de dezorientare: SE POATE SCHIMBA RELATIA DINTRE VICTIMA SI AGRESOR. Renuntand eu la a fi o victima, intreaga relatie s-a redefinit.
Va multumesc tuturor celor care mi-ati raspuns.

ai avut nevoie de o definitie....sau realmente sa-ti schimbi situatia in casa????sau ai avut nevoie de ajutor pt. o lucrare de studii?????