Singuratatea Cat e de bine sa fii singur/a
#21
Scris 21 April 2007 - 10:01 AM
singuratatea...in cazul prezentat de tine e bine sa nu depaseasca 1 an ,in acest timp te poti reface ,se inchid ranile,cicatricile raman dar numai sangereaza altfel risti sa pici in propria capcana precum ca e mai bine singur si in timp iti omori sufletul ,devii f egoist ,numai stii sa oferi ,astepti doar sa primesti ...e periculos ...ajungi sa te convingi si chiar ai argumete ca viata de unul singur iti place si la un moment dat te trezesti ca esti ...pustiit,nimic din ceea ce faci nu are sens,indiferent de succesul profesional viata ta e ...goala si totusi e asa de bine singur !!!esti musafir in propria-ti casa...este o ironie dar...adevarat!
#22
Scris 21 April 2007 - 10:25 AM
Singuratatea in doi , distruge orice relatie indiferent de cat de puternica este dragostea ce-i leaga pe cei doi la inceput ... Comunicarea , contrar a ceea ce s-a scris la inceput , este liantul care leaga doua suflete ... Instrainarea apare in lipsa comunicarii ... Viata in doi este facuta sa fie traita ca o comuniune de suflete si de inteligente ... Restul ... fum
#23
Scris 22 April 2007 - 07:47 PM
Berbecut, esti pe langa subiect. Mai citeste o data ce a scris Geo.
#26
Scris 23 April 2007 - 01:42 PM
Nelinistita, la Apr 20 2007, 12:48 PM, a spus:
Dar am fost facuti sa fim singuri sau am fost facuti sa fim pereche? Daca e sa citesti Biblia del a inceput ti se spune ca Dumnezeu a vazut ca nu e bine sa fie omul singur si atunci i-a facut pereche.
E drept ca mai tarziu... totul devine complicat.
E drept ca mai tarziu... totul devine complicat.
Dupa mine, tocmai, ca nu am fost facuti sa fim singuri. Nu ne nastem "singuri": din primele clipe ale vietii, suntem inconjurati de dragostea mamei si a celorlalte persoane care se bucura de venirea noastra pe lume, si astfel, dezvoltam acel placut, cald si securizant atasement, pe care, intr-o forma sau alta, il cautam cu disperare "in celalalt". Vrem sa restabilim o legatura puternic emotionala, care sa ne reconforteze, in cadrul careia sa putem "creste". De aici, probabil, si teama si durerea unora de a fi singuri. Asociaza singuratatea cu lipsa atasamentului afectiv.
Pentru mine, singuratatea este buna sau rea in functie de cat de mult mi-o doresc atunci. Daca raman singura "fortat" atunci cand am cea mai mare nevoie de apropiere, este dureros, daca imi propun sa raman singura, atunci este o binecuvantare: timp pentru mine si gandurile mele, pentru proiectele si descoperirea adevaratelor dorinte, lucruri ce sunt uneori confuze atunci cand esti "la comun".
Insa, din moment ce nu pot controla in ce masura singuratatea vine fortat sau ca vreau eu, incerc sa ma raportez la ea ca la o provocare ("Cat de bine ma simt cu mine?"), ca la o ocazie (" Cum ma pot descurca singura"), ca la o etapa oarecare din viata ("Acum, sunt singura, maine, nu stiu ce va fi").
#27
Scris 23 April 2007 - 01:55 PM
singuratatea este o stare, o necesitate sau in cel mai bun caz o imposibilitate de a te adapta la o stare de fapt.
poti fi foarte bine singur si intr-o relatie. am invatat lucrul asta in ultimii doi ani, in care am avut relatii de scurta durata dar care din diferite motive nu puteau trece de un anumit nivel. singuratetea este buna, dar numai in anumite momente si doar pentru anumite persoane in anumite momente ale vietii lor. mie imi prinde bine. in primul rand pentru ca dupa mult timp am descoperit ca a fi impruna cu cineva nu este conditie necesara pentru a fi fericit.dragostea trebuie sa vina singura, firesc de la sine, si devine din ce in ce mai imposibila de atins cu cat fugim mai mult dupa ea...din pacate singuratatea si asteptarea raman cam singurele optiuni pentru momentele in care nu poti spune ca iubesti pe cineva.
dupa mult timp imi dau seama ca singuratatea nu este un lucru chiar atat de rau. imi da timpul necesar sa ma cunosc mai bine pe mine ca om, sa invat sa trec peste unele deziluzii si aspecte neplacute din trecut si sa recapat increderea in ideea de "noi"-atunci cand va veni acel moment si voi gasi persoana potrivita-. concret: siguratatea este ceva bun, atata timp cat ti-o petreci incojurat de prieteni si oameni dragi si are ca finalitate un nou inceput.
atb
poti fi foarte bine singur si intr-o relatie. am invatat lucrul asta in ultimii doi ani, in care am avut relatii de scurta durata dar care din diferite motive nu puteau trece de un anumit nivel. singuratetea este buna, dar numai in anumite momente si doar pentru anumite persoane in anumite momente ale vietii lor. mie imi prinde bine. in primul rand pentru ca dupa mult timp am descoperit ca a fi impruna cu cineva nu este conditie necesara pentru a fi fericit.dragostea trebuie sa vina singura, firesc de la sine, si devine din ce in ce mai imposibila de atins cu cat fugim mai mult dupa ea...din pacate singuratatea si asteptarea raman cam singurele optiuni pentru momentele in care nu poti spune ca iubesti pe cineva.
dupa mult timp imi dau seama ca singuratatea nu este un lucru chiar atat de rau. imi da timpul necesar sa ma cunosc mai bine pe mine ca om, sa invat sa trec peste unele deziluzii si aspecte neplacute din trecut si sa recapat increderea in ideea de "noi"-atunci cand va veni acel moment si voi gasi persoana potrivita-. concret: siguratatea este ceva bun, atata timp cat ti-o petreci incojurat de prieteni si oameni dragi si are ca finalitate un nou inceput.
atb
Aceasta postare a fost editata de 9lives1left: 23 April 2007 - 01:56 PM
#28
Scris 23 April 2007 - 02:37 PM
geo3029, la Apr 23 2007, 10:03 AM, a spus:
Ai grija de ceea ce iti doresti ca s-ar putea sa obtii ! Nu fa aceeasi greseala ca si nime.
Poi... din exprimare, fata cauta un moment de singuratate, foarte benefic uneori, nimeni nu cauta inadins singuratata in sensul ei larg. Esti de compatimit daca ai avut parte de ea o perioda indelungata fara sa ti-o doresti.
#29
Scris 23 April 2007 - 08:09 PM
Hm.. Singuratatea?... Päi hai sä vedem...Stau singura de pe la vre-o 15 ani de cand parinti mei sau mutat in alta localitate..Pe la vre-o 17 ani am avut prima relatie serioasä care a durat pana aproape la 22 de ani. in ultima perioadä a acelei relatii mi-am dorit sa fiu singura chiar daca nu statea cu mine,m-am despartit de el de vre-o cateva ori dar nu am reusit sa fiu cu adevarat singura pt ca aveam prieteni si prietene suficiente..Intre timp l-am cunoscut pe cel care urma sa imi fie a doua relatzie serioasä... Si sa mutat la mine si nu am mai fost singura doi ani si ceva,dupa care din motive neplacute sa mutat inapoi la el acasa iar eu am plecat in Germania, pt cä am sperat ca asa sä il pot uita..De atunci au mai trecut vre-o 4 ani .. Singuratate mi-am dorit, singurate am avut. Färä familie,fara prieteni si intr-o lume cu alte conceptii de viata si alta limba decat mine... Daca aduce ceva singuratatea?.. Sa fiu sincerä nimic bun..Crezi ca te ajuta sa il/o uiti..Nu, in nici un caz...Te ajuta sa te gandesti si mai mult la el/ea,sa iti fie si mai greu decat ti-ar fi daca ai avea pe cineva aproape cu care sa potzi vorbi..
Impartaseste acest subiect:
Subiecte similare
| Topic | Deschis de | Replici | Vizualizari | |
|---|---|---|---|---|
|
Razbunarea
v-ati razbunat vreodata din dragoste? |
SsirI | 91 | 6.062 |
|
In dragoste si in razboi totul e posibil. Oare? | Tina' | 109 | 10.047 |
|
Cum sa devii pozitiv? | Eveningstar | 48 | 2.316 |
|
|
Taniya_bobo | 572 | 47.550 |
|
Renuntarea | catherinedeneuve | 56 | 5.365 |
Contact
Facebook
Twitter
RSS















