Alex_P, la Mar 27 2007, 03:49 PM, a spus:
O bucata de carne ce a fost odata un animal pe nume Miel.
Se apropie ziua ce-si pierde numele si semnificatia.Zi,in care se sarbatoreste taiatul mielului.taietorii impreuna cu devoratorii – o numesc –Paste,ii mai spun si “sfanta zi”.In apropierea acesteia,oamenii incep sa intre in ritualul anual, Anumne taiatul animalului pe nume Miel.Dupa ce ingrijitorii il iau pe Miel de langa mama sa.*acesta intra in ultimele clipe de respiratie,de blana..de viata.
Mielul simte ca este atins de niste maini ce-i numara descrescator bataia inimiilui. Atunci,Mielul incepe sa tipe,tipa pentru ca este luat de langa locul care,pana atunci,ii oferea liniste,protectie..deseori acest loc insemna Mama ,fiinta ce l-a adus pe lume ca fiind un Miel in toata splendoarea lui..si mai tarziu,o simpla bucata de carne pe platoul ipocritilor lui ingrijitori.Ei fiind doar niste devoratori.Puteai observa asta in ziua ce Mielul a platit-o cu propia suflare de viata..
Trebuie sa fie aceasta o practica,serveste ea ca ca simbol al sangelui unui om nevinovat precum acest miel,ce relevanta are,motiveaza simtamantul spiritual?
este o sarbatoare evreiasca care sa continuat in crestinism
iesirea: 12:1. Apoi a grăit Domnul cu Moise şi Aaron în pământul Egiptului şi le-a zis:
2. "Luna aceasta să vă fie începutul lunilor, să vă fie întâia între lunile anului.
3. Vorbeşte deci la toată obştea fiilor lui Israel şi le spune: În ziua a zecea a lunii acesteia să-şi ia fiecare din capii de familie un miel; câte un miel de familie să luaţi fiecare.
4. Iar dacă vor fi puţini în familie, încât să nu fie deajuns ca să poată mânca mielul, să ia cu sine de la vecinul cel mai aproape de dânsul un număr de suflete: număraţi-vă la un miel atâţia cât pot să-l mănânce.
5. Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă, şi să luaţi sau un miel, sau un ied,
6. Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israel să-l junghie către seară.
7. Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi uşorii şi pragul cel de sus al uşii casei unde au să-l mănânce.
8. Şi să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă şi cu ierburi amare.
9. Dar să nu-l mâncaţi nefript deajuns sau fiert în apă, ci să mâncaţi totul fript bine pe foc, şi capul cu picioarele şi măruntaiele.
10. Să nu lăsaţi din el pe a doua zi şi oasele lui să nu le zdrobiţi. Ceea ce va rămâne pe a doua zi să ardeţi în foc.
11. Să-l mâncaţi însă aşa: să aveţi coapsele încinse, încălţămintea în picioare şi toiegele în mâinile voastre; şi să-l mâncaţi cu grabă, căci este Paştile Domnului.
12. În noaptea aceea voi trece peste pământul Egiptului şi voi lovi pe tot întâiul născut în pământul Egiptului, al oamenilor şi al dobitoacelor, şi voi face judecată asupra tuturor dumnezeilor în pământul Egiptului, căci Eu sunt Domnul.
13. Iar la voi sângele va fi semn pe casele în care vă veţi afla: voi vedea sângele şi vă voi ocoli şi nu va fi între voi rană omorâtoare, când voi lovi pământul Egiptului.
14. Ziua aceea să fie spre pomenire şi să prăznuiţi într-însa sărbătoarea Domnului, din neam în neam; ca aşezare veşnică s-o prăznuiţi.
Aceasta postare a fost editata de vali_: 27 March 2007 - 04:04 PM