[vesperala]

toţi cei ce visează privind stelele ştiu cât le-au iubit poeţii... adunăm aici versurile pe care le găsim sau scriem despre ele...
începutul se impune...:

LA STEAUA

Mihai Eminescu

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.






Clinho mi-a readus în atenţie un poet drag:

Fantasmagoria

Emil Botta


Stele ascunse in telescop
intorceti-va-n cer.
Douazeci de ani astronomul miop
o sa va caute ca pe mioare un oier.

Priviri, la matca va-nturnati
ca ploaia, ca izvoarele.
Orbul care v-a pierdut, cere sa-i redati
luna si soarele.

Melci, reintrati in cocioabe,
cenusa, revino in focuri si-n vetre,
copaci, intorceti-va in muguri, in boabe,
si voi, oameni, in pietre.

O ultima intrebare
Emil Botta


Tu, care-mi vorbesti doar in surdina,
aici, foarte aproape de inima mea,
ipocrita noapte, spune-mi,
n-ai vazut cumva lunecand o stea ?

Ba da, cazu din salba Dianei
o stea ca lacrima de clestar,
dar un om s-a incovoiat si a ridicat-o,
omul tacut, cu ochi lucios, de camatar.

Vai, steaua era o fericire necunoscuta,
promisa de Dumnezeu cuiva ...
Dar, noapte senina, vistiernica a secretelor,
omul care a luat-o de ce tremura ?

[vesperala]

Azi stelele


Adriana Weimer



Stelele mor de singurãtate, ca oamenii,
de prea multã luminã neluminatã,
de prea multã umbrã necãlcatã.

Stelele mor pe sãrite, ca oamenii,
din când în când,
câte una, câte unul, mai cad.

[the listener]

stele firave se astern
pe cimpul cel intunecat
iar luna le zambeste etern
si somnul se alina-pat
privesc la ele si oftez
sunt treaz sau poate chiar visez
inmiresmat de frumusetea lor
adorm din nou si simt un dor
ca pot sa le ating usor
cind ma privesc si simt ca zbor
lumina lor e felinar
al noptii ce aduce-n dar
linistea zilei ce-a trecut
si pot sa simt chiar ce-am pierdut
eterne stele multumesc
ca vad ca pot sa va privesc
si de acolo voi vegheati
pamintul in brate-l luati
si suflul noptii voi il dati

[ariadna7]

Minune când privesc la stele,
Visând la aventuri astrale,
Văzându-te pe tine printre ele,
Conturându-te în linii ireale.

leonte

[vesperala]

Mi-astept amurgul
Lucian Blaga


În bolta înstelatã-mi scald privirea -
si stiu cã si eu port
în suflet stele multe, multe
si cãi lactee,
minunile'ntunericului.
Dar nu le vãd,
am prea mult soare'n mine
de-aceea nu le vãd.
Astept sã îmi apunã ziua
si zarea mea pleoapa sã-si închidã,
mi-astept amurgul, noaptea si durerea,
sã mi se'ntunece tot cerul
si sã rãsarã'n mine stelele,
stelele mele,
pe care încã niciodatã
nu le-am vãzut.

[red2shoes]

iubind stelele ,iubind luna...
iubind iubirea mii totuna ...
sclipesc doi astrii intr-o noapte ,
in mine se nasc iluzii desarte....

[Saharian]

red2shoes, la Mar 26 2007, 06:13 PM, a spus:

.........................

iubind stele, iubind luna...
razand cu unii, razand de una,
sclipesc doi astrii intr-o noapte,
aoleu ce versuri sparte

[vesperala]

Stelelor
Lucian Blaga


C-o mare de îndemnuri si de oarbe nazuinti
în mine
ma-nchin luminii voastre, stelelor
si flacari de-adorare
îmi ard în ochi, ca-n niste candele de jertfa.
Fiori ce vin din tara voastra îmi saruta
cu buze reci de gheata trupul.
si-nmarmurit va-ntreb:
spre care lumi va duceti si spre ce abisuri ?
Pribeag cum sunt,
ma simt azi cel mai singuratic suflet,
si strabatut de-avânt alerg, dar nu stiu -- unde.
Un singur rând mi-e raza si putere :
o, stelelor nici voi n-aveti
în drumul vostru nici o tinta,
dar poate tocmai de aceea cuceriti nemarginirea



Recele echilibru al stelelor ----- Nichita Stănescu

Vor veni timpuri minunate
când echilibru rece al stelelor
se va rupe, şi când
şirurile celor care au fost
se vor uni cu cei care sunt

Omul, o câte trupuri a avut
şi în câte trupuri încă se va
încerca să mai fie!

Omul! de câte trupuri are nevoie
ca să se poată hrăni până la capăt
din sfera aceasta instabilă!

Vom mânca până la urmă
tot pământul acesta albastru.
Îl vom roade, îl vom roade.

Îi vom azvârli capul şi oasele
iar Omul, Omul nesătul,
cu un miliard de trupuri
va începe să roadă flămând
recele echilibru al stelelor.

Aceasta postare a fost editata de vesperala: 26 March 2007 - 08:12 PM

[dAImon]

Saharian, la Mar 26 2007, 08:22 PM, a spus:

iubind stele, iubind luna...
razand cu unii, razand de una,
sclipesc doi astrii intr-o noapte,
aoleu ce versuri sparte

eu zic s-o intrebam pe Vespie daca vrea si bascalie pe topic.

Steaua ca povara, v-ati imaginat-o?

Lucian Blaga - Biografie
Seara se-ntâmpla mulcom s-ascult
în mine cum se tot revarsa
povestile sângelui uitat de mult.
Binecuvânt pânea si luna.
Ziua traiesc împrastiat cu furtuna.

Cu cuvinte stinse în gura
am cântat si mai cânt marea trecere,
Somnul lumii, îngerii de ceara.
De pe-un umar pe altul
Tacând îmi trec steaua ca o povara.

[vesperala]

dacă vroiam băşcălie îl postam la colţul vesel....


Şi ce?
George Bacovia

Cu vise de mereu nuvele,
În zvon de noapte orăşenesc...
Şi ce dacă corpuri cereşti se-nvârtesc
Şi dacă lucinde stele!...

Şi ce dacă veacuri grele pândesc
Clipe din viaţă mai uşurele!...
Şi dacă corpuri cereşti se-nvârtesc,
Ori stau departe lucinde stele.