[zzzxxx]

La un timp după dispariţia copilului meu, eram în staţiune, la Soveja. Spre seară, cerul s-a întunecat dintr-o dată şi a început să tune şi să fulgere năprasnic. Stropi mari de ploaie cădeau cu putere şi vântul urla prin pădurea din faţa hotelului precum o haită de lupi flămânzi. Am citit până târziu pentru că nu îmi era somn. De fapt, simţeam şi eu, în toată fiinţa mea, acelaşi zbucium şi aceeaşi nelinişte, ca şi natura detlănţuită de-afară. Într-un târziu, am stins televizorul şi lampa de pe noptierţ şi m-am "obligat" să dorm. Auzeam tot ce se întâmplă afară şi, totuşi, dormeam sau aşa credeam...
Mult după miezul nopţii, am aprins lampa, am luat pixul şi notes-ul, pe care le ţin întotdeauna la îndemână, am scris ceva, apoi am adormit liniştită până dimineaţă, deşi afară era prăpăd.
Dimineaţa, 15 august, zi de sfântă sărbătoare, Adormirea Maicii Domnului, am rupt din notes foile pe care scrisesem noaptea şi, fără să citesc, le-am pus în mapă. Au rămas acolo...
Vara următoare, mă pregăteam să plec din nou în staţiune. Am scos ce iau de obicei cu mine şi, când să pun în mapă pixurile, hîrtia, caietele am dat peste foile scrise în noaptea aceea zbuciumată de august... Am inceput să citesc. Erau două poezii, nu ale mele, nu compuse de mine, ci dictate de băiatul meu... Sau cel puţin aşa cred eu. Sunt total diferite de ceea ce am scris sau scriu eu câteodată... Iată-le!

AICI

Tu, iartă-mă mamă,
C-atunci am plecat.
Aşa a fost scris
De când m-am format
În pântecul tău
Cel cald, primitor
Să fiu pentru tine
Speranţă şi dor.

Eu nu sunt departe,
Ţi-am spus: sunt AICI...
De-ntinzi doar o mână
Tu poţi să atingi
Steluţa aceea ce-ades o priveşti
Când în noapte n-ai somn
Şi-amar tu jeleşti...

Nu plânge, o mamă,
Eu sunt fericit,
AICI am de toate,
De sfinţi sunt iubit
Şi Maica cea Sfântă
La pieptu-I mă strânge.

Şi-AICI, sus, la mine
Nimic nu m-atinge,
Nici ură, nici lacrimi, nici răutate.
Nu plânge o mamă,
Eu nu sunt departe.
Zâmbeşte steluţei
Şi nu mai ofta,
Mă doare o, mamă,
Lacrima ta...

Titlu indescifrabil

Acolo sus, din înălţimi,
La pieptul unei stele
Adesea stau şi curios
Privesc ce se întâmplă jos
În casa mamei mele...

Ea nu mă vede,
Eu o văd,
Şi-n noaptea ce se-ntinde
Tip-til cobor la geamul ei
Când becu-n casă-aprinde...

Ce tristă e mama...
Deschide o carte
Atentă citeşte
Şi uită de toate...

(câteva rânduri indescifrabile)

O clipă m-apropii,
N-am voie mai mult,
O mângâi pe frunte,
Cu dor o sărut
Şi mama zâmbeşte,
Mă vede în vis,
Ar vrea să m-atingă,
Dar e interzis...

Jucăuş precum vântul -
Ca să o distrez
Alerg printre stele,
M-ascund printre nori
Şi mă pierd în îngeri
Când se lasă-n flori
Noaptea cea neagră,
Obosită şi grea...
Îmi pare rău, mamă,
Nu mai pot sta...

[flori de camp]

frumos. si e adevarat ca lacrimile varsate la nesfarsit, nu fac decat sa ingreuneze existenta celor dusi din lumea aceasta.

[red2shoes]

lacrimile ....sting jarul ce ne arde sufletul ...........uneori nici lacrimi numai avem si dorul se aprinde mai tare ........... gandul ca e intr-o lume mai buna te poate linisti ........dar dorul ,nimic nu-l poate stinge ....

[argv]

Exista, pacat ca sunt persoane care nu cred asta.

[Fluturel]

Argv, la Mar 23 2007, 10:06 AM, a spus:

Exista, pacat ca sunt persoane care nu cred asta.

Am toata stima pentru Silverstar, dar in ultimele carti citite de mine, Parintele Cleopa, Parintele Paisie se remarca un aspect. Aceste viziuni nu sunt venite de la cine crezi tu. Sunt menite sa te insele. Asa ca nu e un pacat ca sunt persoane care nu cred asta. Probabil e pacat ca sunt persoane care cred asta.

Imi pare rau Silverstar pentru pierderea suferita !

[argv]

Ceea ce zici tu este contradictoriu pentru ca daca crezi ce zice Parintele Cleopa trebuie sa crezi si ca exista suflet.. Daca nu crezi ca exista suflet inseamna ca nu crezi nici in viata de dupa moarte deci nici in notiunea de "pacat"

Aceasta postare a fost editata de Argv: 23 March 2007 - 11:11 AM

[zzzxxx]

Nu vreau sa intru cu nimeni in polemica, nu doresc sa supar pe nimeni, dar cele cateva intamplari de dupa decesul copilului meu, (accident de masina) mi-au intarit convingerea si absolut nimeni nu mi-o poate zdruncina, ca sufletul exista dincolo de moarte si ca intre mama si copil se pastrează o legătură extraordinară, ceva ce eu nu pot sa explic, ma depaseste pentru ca nu am cunostintele necesare.
Am spus ca accidentul s-a intâmplat la cateva ore dupa ce Lucian a implinit 6 ani. A primit foarte multe cadouri si nu a remarcat ca eu nu i-am oferit nimic. In ultima noastra discutie, l-am intrebat ce ar vrea sa-i cumpar de ziua lui pentru ca urma sa iau bani mari, asta era expresia lui pentru salariu. Razand, vesel, cu ochii strălucitori de fericire, era un copil vesel, mi-a spus ca vrea hainute bleu si multe masinute. M-am mirat auzindu-l ca vrea hainute bleu dar nu am zis nimic, stia de la mine ca nu-i sta bine cu bleu si nu avea nici o haina de culoarea aceasta.
La 40 de zile, cum se obisnuieste, i-am dat de pomana un rand complet de haine, toate bleu, cumparate de mama, de cumnate sau vreo prietena, nu-mi amintesc, fara ca eu sa spun ce sa se cumpere sau sa-mi amintesc de discutia ultima avuta cu Lucian. Cine a facut cumparaturile, a omis sa ia si un fes, asa ca i-am impletit eu un fes alb, culoare in care il imbracam de obicei si care ii venea bine. Totul a fost dat unui copil de seama lui, cu care se intalnea la locul de joaca.
La un timp dupa parastasul de 40 de zile, ma intalnesc cu o prietena de a mamei copilului care a primit hainutele. Jenata si cu rugamintea de a nu interpreta eu gresit, imi povesteste ca in noaptea ce a urmat dupa parastas, l-a visat pe Lucian imbracat in hainutele date de mine dar... in fata doamnei care l-a visat, si-a smuls fesul alb de pe cap si i-a spus: "Eu i -am spus lui mama ca vreau hainute bleu, de ce mi-a dat fesul alb?" Doar atunci mi-am amintit de ultima discutie cu copilul meu si mi-am dat seama ca ceea ce mi-a cerut el atunci a fost ultima lui dorinta pe care eu nu i-o implinisem pentru ca uitasem complet ce-mi ceruse atunci.
De ce hainute bleu? Nu stiu. Nu cunosc simbolistica culorilor si mai ales a culorilor legate de asemenea evenimente tragice...

[argv]

http://laurentiudumitru.ro/blog/2007/03/22...e-doi-embrioni/

Discutie intre doi embrioni

-autor necunoscut-

- Si tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur. Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva. Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura.
- Ce tampenie! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical. Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa,probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, in intuneric.
- Eu nu stiu exact, cum va fi, daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista.
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii… eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!

[ChrisTinA_WhisperWind]

Silverstar , imi pare rau pentru peirderea suferita. Merita sa cercetezi in continuare simbolistica acestor lucruri, poate vei descoperii ceva, orice.

[zzzxxx]

Chrissstinuzzza, la Mar 24 2007, 03:49 AM, a spus:

Silverstar , imi pare rau pentru peirderea suferita. Merita sa cercetezi in continuare simbolistica acestor lucruri, poate vei descoperii ceva, orice.

Da, cred ca am sa fac si asa ceva. Sunt multe lucruri pe care as vrea sa mi le lamuresc.