Haideţi să privim la nivelul siritual al oamenilor de rand, al celor de jos, si mai apoi al celor de sus. Oamenii de rand, d.p.d.v. spiritual au primit putin de la Dumnezeu, ei sunt cei saraci in duh ("caci celor ce li s-a dat mult li se va cere mult..."). Cum îşi "iubesc" ei copiii? Omul de rand este dominat de orgoliu si are o slaba personalitate. El isi proiecteaza in copiii sai acest ogoliu si cand spune "imi iubesc copiii" el spune de fapt "imi iubesc orgoliul si ceea ce consider ca e al meu". Ce atitudine are un asemenea parinte cand copilul sau face o boacană la scoala? Se duce si-l umileste in public, verbal si fizic prin bataie. Acest parinte, in nimicnicia orgoliului sau hotaraste dinainte sau imediat ce i s-a nascut copilul ce anume va fi acesta, doctor, avocat, inginer, desi probabil se afla la numai o generatie distanta de stramosii sai opincari. Omul de nimic, cel pe care îl ia apa, cutremurul sau alta nenorocire, cand i se naste un copil handicapat, indata hotaraste "trebuie sa mai fac un alt copil, ca doar n-o sa investesc intr-un rebut". Parintele acesta isi vede copilul ca pe un utilaj agricol in care trebuie investit pentru a aduce roada multa si nu-i poate oferi nimic neconditionat. Acesti parinti, in momentul cand copilul a esuat pe drumul dictat de ei, nu-l mai simt ca apartinandu-le. Daca copilul lor greste, sunt primii care sar sa-i dea in capt, fiindca omul de nimic nu poate accepta ca ceea ce reprezinta mandria-orgoliul sau, poate gresi. Da, acesti oameni traiesc toata viata robii prorpiei lor mandrii desarte si gura vecinilor e bici de foc pentru ei.
Omul de jos, nu are viata personala, el isi traieste viata in fata televizorului, privind la cei care intr-adevar isi traiesc viata, politicieni, vedete, etc. Omul de jos e intr-o vesnica teama, ce vor spune vecinii despre el, despre casa sa si copiii sai sau masina sa, slujba sa, este legat in lanturile frustrarii. Cunoaste o singura modalitate de a face bani, economisirea si NU a auzit de investitie. Pentru a economisii, isi priveaza sufletul sau si pe al familiei sale de orice bucurie. La batranete poate si-au facut o casa, poate doua, poate si o masina, dar se simt goi si pustii. Cine poate sta in preajma lor? La ce le foloseste tot ce au adunat daca ei si familia lor sunt inebuniti de frustrare, daca in fiecare casa de a lor exista unul sau mai multi alcoolici, care folosesc alcoolul pentru a nu mai simti ca sunt RUPŢI DE DUMNEZEU? Omul de jos, nu stie ca a avea o casa, o masina, sau alte bunuri materiale, sunt o consecinta si nu un scop. Sunt consecinta investitiei in proriul suflet si in sufletul copiiilor lor, si anume in a le cumpara ceea ce-si doresc copiii (in limita posibilitatilor) si nu ceea ce-si doreste parintele sa aiba copilul. Pe asemea caraghiosi de la sate i-am vazut cu totii facandu-le copiilor lor haine care nu se mai poarta, alendeloane, caciuli de astrahan, cizme de piele dintr-o singura bucata, toata stateau pe copiii lor de mai mare mila, parca ar fi fost primite de pomana, fiindca erau croite de tot felul de mesteri "populari" iar sarmanii copii erau nevoiti sa le poarte. Asemenea obiceiuri stupide au continuat chiar si dupa 1989. In loc sa le cumpere copiilor lor hainele care ei si le doresc, îi fac de ocară cumparandu-le ceeea ce ei (parintii) au purtat cand erau mici. Cand copiii lor vor fi crescut mari, unde-i vor indruma? La drept, ca sa faca dreptate platita prin mita. Mai tarziu i-am auzit pe parintii lor cum reclamau pierderea banilor prin diverse fonduri si banci falimentate prin furt, si faptul ca nu li s-a facut dreptate nici pana in ziua de astazi. Cine sa le faca dreptate? Cei indrumati de parinti in a absolvi dreptul pentru a judeca conditionat de mita? Care e nivelul spiritual al acestor oameni? Sunt ei prosti, sau extrem de imorali, sau si una si alta, ceva asemanator cu evreii din timpul lui Zedekia? Ar trebui privirea lor luminata si limpezita cu niste carbuni aprinsi, pentru a cunoaste Adevarul? Sunt nenorocirile naturii tocmai acesti carbuni aprinsi?
Haideţi să privim la nivelul siritual al celor de sus: zilnic privim la ei prin televizor, ei îşi traiesc viaţa iar noi cei de jos ne-o traim uitându-ne la ei. Se numesc politicieni, vedete si tot felul de vip-uri din lumea pe care cei fara minte o considera inalta si a caror exhibiţie publica constitue un mijloc de autolinguşeala pentru privitor. Oamenii sarmani la minte privesc la ei, dar nu vad decat functiile si banii in care acesti potentati se lafaie. Daca s-ar uita putin si la familiile celor bogati, cum isi petrec weekend-urile, cum isi apara progeniturile prin tribunale luandu'le partea neconditionat si ar compara cu propriile lor familii si cu modul in care se comporta in cadrul lor, probabil s-ar ingrozi de ei insisi. In vreme ce oamenii de jos isi satisfac propriul orgoliu prin propriii copii conditionandu-le viata in cele mai esentiale aspecte, oamenii de viţă boieresca le asiga progeniturilor lor o existenta lispita de conditionari, le stimuleaza increderea in sine ofeindu-le libertate de decizie, le cumpara de mici tot felul de atv-uri, minimotorete, iar cand ajung mari le ofera posibilitatea de a studia in strainatate in directia aleasa de copil, nici decum impusa de parinte. Omul de jos, isi ia copilul de mina si îi spune: "hai sa te duc la tribunal sa vezi cata mita ia un avoat sau procuror si ce bine traieste, si daca nu m-asculti vei ajunge gunoier". Sau le spune "inveţi sau mori, si le platesc tot felul de meditatori. Omul de jos nu se intreaba, oare copilul meu are vocatia de a fi avocat sau medic, are curajul de a lua mita si plicul cu bani? Vocatia nu intra in calculul celui provenit din neam de robi, de aceea va ramane rob si isi va mentine copiii in scriptul de rob. "Nu poate fiul roabei sa mosteneasca averea Stapanului" spune Biblia.
Bun, si veţi spune, unde e nivelul spiritual in toate acestea. Si totusi exista un nivel spiritual, si anume acela ca omul bogat si sus pus de Dumnezeu, desi rau in exterior, stie sa fie bun, diplomat si drept cu familia sa. El poate face lucruri bune pentru el insusi si pentru familia sa astfel incat sa fie fericit. Lui i s-a dat mult (spiritual, moral) si desi cade mult in ispita, totusi realizeaza numai bine pentru sine si ai lui.
Ce realizeaza omul de jos? Mai nimic, nici pentru el, nici pentru familia sa. Campionii in domeniu pot fi vazuti zilnic la stirile de la ora cinci. La sat nu e casa din care sa lipseasca un alcoolic. Cand intri untr-un sat, toata lumea cunoaste pe cei 2-3 oameni barbati trecuti de 40 de ani care nu sunt alcoolici. Nu exista tata alcoolic care sa-si fi crescut fiul alaturi de el, si sa nu-i urmeze in "talent". Explicatia o gasim in faptul ca alcoolicul este un om persecutor, la limita moralitatii, fara repere clare in viata sa, este un rob al mintii lui care are grave defecte de gandire (e robul propriei trufii si pofte) si este imposibil ca asemenea oameni sa nu-si transmita copiilor lor propriul script, mod de a gandi. Asa cum un copil de ţigan, daca e crescut de la varsta de 2-3 luni intr-o familie de oameni normali (sa zicem suedezi de ex.), nu va mai fi ţigan prin comportament cand va creste mare, tot asa si un copil crescut de oameni la granita normalitatii psihice, va esua cand va fi mare la fel ca parintii lui. Aceasta se numeste in spihologie transmiterea scriptului, sau in limbaj popular a blestemului din neam in neam. Robul va naste robi, si omul liber va face oameni liberi. Omul rob, este rob fiindca mintea lui il face rob. Daca l-am elibera dintr-o data, ar inebuni de spaima. Robia si nebunia lui îi asigura un confort relativ. El nu-si iubeste familia cu inima curata, are nevoie de prezenta familiei fiindca se afla cu ea (copii, partener de viata) intr-o relatie de dependenta bolnavicioasa.
Ce s-ar intampla daca maine am pune in functii inalte oamenii de jos? Ce ar fi sa-i punem pe cei care si-au pierdut banii la Caritas in 1993 sa ne conduca? Ar fura ei mai mult decat boierii de astazi? O, da, fara indoiala, ar fura absolut tot, incat nu ar mai ramane bani de pensii si salarii. Acesta e nivelul spiritual al celor pe care-i vedem luati de apa. Nu ei si-au taiat padurile din lacomie?
Luand in considerare toate acestea, se impune a judeca cu prudenta si fara mare patetism nenorocirile care vin peste oameni. Ele nu vin degeaba, iar cei care le cad victime nu sunt nici pe departe victime incocente si nici oameni cucernici. Datoria crestina ne cere sa-i ajutam la necaz, dar trebuie sa luam seama bine la cauza si efect.
Sa nu credem ca oamenii din varful piramidei sunt oameni saraci in duh, ei cunosc exact raul care il fac celor mici. Ei isi cunosc capacitatile lor, stiu cat bine ar putea face, dar au ales sa faca mai mult rau. De aceea si pedeapsa care va veni peste ei dupa moarte va fi mai mare. Majoritatea vor scapa cu bine in aceasta viata. Daca ar intampina necazuri, nenorociri, ei chiar s-ar putea corecta. Dintre oamenii de jos, putini pot sa se corecteze, cu cat le e mai rau, cu atat î-L blasta-ma mai mult pe Dumnezeu. Si ca sa exemplific, amintesc de Iov, om foarte bogat si de regele David, primul nu s-a lepadat de Dumnezeu, iar al doilea s-a intors la Dumnezeu. Poate asa intelegem proverbul "omul sarac e al doiulea drac", fiindca nu se iubeste pe sine, nu mai are stima de sine si incearca permanent sa impiedice si pe cei din jurul sau sa se bucure de orice, cat de putin, tocmai pentru ai coborî in aceeasi mizerie in care se gaseste el, omul sarac in duh, cel care a ingropat talantul. "Vrei raspunsuri? Intoarce-te la Dumnezeu" l-a sfatuit prorocul Ieremia pe regele Zedekia. Dar nu s-a intors, si regele Babilonului i-a ars ochii, si l-a tinut rob inchis in temnita pana a murit de batranete. Aceasta simbolizeaza pe cei care au incaruntit degeaba, pe cei care au preferat sa ramana robi si rupti de Dumnezeu ca sa-si pastreze trufia si orgoliul personal intacte.
Aceasta postare a fost editata de iosafat: 17 March 2007 - 04:05 AM
Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis















