Tulburari anxiodepresive cu atac de panica

[adriana28 0]

Buna seara tuturor. Am fost "diagnosticata" acum un an de zile cu tulburari anxiodepresive insotite de atacuri de panica. De atunci urmez doar tratament medicamentos cu fluoxetin, calmepam si timonil retard iar cateodata iau pt insomnie stilniox. Simt o ameliorare destul de mare insa nu suficient sa depasesc aceasta "boala". As dori sa am mai multe informatii pe aceasta tema de la cei care poate au trecut prin asa ceva si acum sunt ok. Multumesc anticipat

[GK_FAN 2]

Vezi ca sunt doua topicuri mari in care noi asta cu "afectiuni sufletesti" am discutat despre "afectiunile" noastre. Sunt multe raspunsuri acolo, numai sa ai grija sa le alegi pe cele care trebuie. :-

 

> http://www.roportal.ro/discutii/ftopic8484...iew=getlastpost

> http://www.roportal.ro/discutii/ftopic1370...iew=getlastpost

 

PS: Daca te descurci cu lb engleza citeste neaparat aceste articole > http://www.anxietycoach.com/panic.htm

Te vor lamuri cum nici nu-ti inchipui !

[Schimbarea Perceptiei 4]

asta-i boala de import... face furori in occident respira aia din punga (sa-si normalizeze suflul) de zici ca sunt aurolaci nu alta

[părere 0]

asta-i boala de import... face furori in occident respira aia din punga (sa-si normalizeze suflul) de zici ca sunt aurolaci nu alta

ma intreb in ce masura e "boala de import" si cat psihic labil?cand nu au fost romanii expusi stresului?

[Schimbarea Perceptiei 4]

De cand a aparut creditul cu buletinul, leasul, abonamente de celulare, net si alte kestiuni de genul stresul a crescut exponential.

 

Stressul da boli de sistem (tot felul, de la caz la caz).

Ce nu stii tu e ca stresul e de 2 feluri - esti stresat cand stii care e problema si care e solutia (dar nu iti convine) si esti stresat cand nu stii de unde vin problemele si care sunt solutiile... evident pana acum romanii erau in categora A stiau de unde li se trage si ce sa faca.

 

Acum subtil ca si in occident isi face aparitia stresul invizibil de tip B - nu stii ce te loveste nu stii cum sa combati - sistemul.

Editat Martie 29, 2007 de Schimbarea2012

[părere 0]

De cand a aparut creditul cu buletinul, leasul, abonamente de celulare, net si alte kestiuni de genul stresul a crescut exponential.

 

Stressul da boli de sistem (tot felul, de la caz la caz).

Ce nu stii tu e ca stresul e de 2 feluri - esti stresat cand stii care e problema si care e solutia (dar nu iti convine) si esti stresat cand nu stii de unde vin problemele si care sunt solutiile... evident pana acum romanii erau in categora A stiau de unde li se trage si ce sa faca.

 

Acum subtil ca si in occident isi face aparitia stresul invizibil de tip B - nu stii ce te loveste nu stii cum sa combati - sistemul.

ok,in privinta "clasificarii" stresului.Dar,din nou intreb:bolile psihice nu au existat inca inainte ca romania sa fie prinsa si controlata de sistem?Da,boli cauzate de stres de tip A,dar clar existente, nu mediatizate si nu "importate".

[Schimbarea Perceptiei 4]

vorbim de o crestere a lor

[pitbully 0]

Buna seara tuturor. Am fost "diagnosticata" acum un an de zile cu tulburari anxiodepresive insotite de atacuri de panica. De atunci urmez doar tratament medicamentos cu fluoxetin, calmepam si timonil retard iar cateodata iau pt insomnie stilniox. Simt o ameliorare destul de mare insa nu suficient sa depasesc aceasta "boala". As dori sa am mai multe informatii pe aceasta tema de la cei care poate au trecut prin asa ceva si acum sunt ok. Multumesc anticipat

 

 

Buna.Situatiile astea in care esti tu acum si mai sunt o gramada de oameni...nu cred ca se rezolva cu pastile.Pana la urma pastila o iei cand te doare ceva.S-au inventat pastile care iti vindeca creierul...nu cred.Am intalnit intr-o zi o persoana care spunea ca s-a vindecat datorita pastilelor.Si am luat-o la intrebari.Am intrebat-o ce-i fac pastilele de crede ca si-a revenit.si i-am explicat ca...pastilele sunt pentru a te calma.....dar nu te vindeca.....si noi percepem ca daca luam pastile ne vindecam..ceea ce e fals.S-a vindecat datorita "gandirii" ca i-a pastile si ii trece.Dar nu a vindecat-o pastila..ci gandul ca s-a vindecat din aceasta cauza.

Eu iti spun sa incerci sa o rezolvi cu un psiholog....sa vorbesti cu el....si iti va da niste raspunsuri bune...care te pot ajuta.

[GK_FAN 2]

Mai prieteni, cum sa scapati de tulburarile de anxietate daca le priviti ca o boala psihica ? :spiteful: Este o afectiune 'sufleteasca'. Nimic mai mult. Si este caracterizata prina frica dusa la extrem. O persoana care sufera de o astfel de afectiune nu e mult diferita de un om care nu sufera de asa ceva. De fapt diferenta de la care porneste totul e ca persoana anxioasa, spre deosebire de cea ne, are nevoie, datorita conceptiilor proprii, sa fie sigura 100% de ceva. Nu accepta riscuri de nici un fel. Si de aici incepe totul. Orice element de care nu esti 100% sigur, il tratezi negativ, ca fiind un dezastru iminent.

Daca am sta fiecare sa ne gandim, sa reflectam mai mult, in loc sa ne panicam brusc, ne-am da seama mult mai usor de cat de mici sunt sansele de a se intampla ceva rau.

Apoi frica asta atarna greu la increderea in sine. Cum asa ? Si aici depinde de caracterul fiecaruia. Daca de fiecare data cand ati avut o problema, un eveniment stresant, etc, in loc sa va auto-incurajati , v-ati spus mereu ca "Nu pot sa fac fata" , "Nu-s in stare sa o duc pana la capat" , "Mi se face rau" s.a.m.d. , n-ati facut altceva decat sa va alimentati rezerva de frica.

Iar cand frica atinge o anumita cota, pe care mintea ta n-o mai poate tolera, reactioneaza exact ca la un pericol extrem, indiferent daca acesta este real (un accident, un incendiu, un agresor etc.) sau imaginar.

 

Creierul actioneaza dupa un "pattern" (sablon). E de ajuns ca de 2 ori consecutiv, sa va autosugestionati negativ, ca a 3-a oara nu va mai fi nevoie, o va face el instinctiv, si a 4-a, a-5-a, a 120-a, si tot asa pana cand acest "pattern" este intrerupt si inlocuit cu unul corect. Cand apare o problema cu care va confuntati, creierul reactioneaza exact ca la precedenta/le, sau ca la cel mai asemanator eveniment, daca ati procedat negativ, asa o va face si el automat. Calea de iesire din acest cerc viicios e ramanera in problema, acordandu-ti ocazia sa-ti arati ca poti face fata.

 

E mult mai important decat poate parea sa nu tratati aceasta afectiune ca pe o boala psihica. In primul rand pentru ca nu e. Apoi gandul ca esti bolnav e cel mai puternic si intretine in cea mai mare proportie anxietatea. Ca sa scada in intensitate trebuie sa o lasam sa plece, pentru ca ne place sau nu, nu e ceva ce ne bantuie, ci noi suntem aceia care o intretinem. Primul lucru la care trebuie lucrat este atitudinea. Trebuie schimbat total perceptia noastra asupra acestei afectiuni, dar si asupra vietii. Garantii 100% nu exista. Trebuie sa invatam sa acceptam si sa avem curajul de a ne asuma riscuri.

REMEBER! Daca atitudinea nu se schimba poti sa iei cate pastile vrei si sa consulti psihologi ani de zile, ca tot dracul ala e. E important pentru cei care vor sa consulte un priholog sau psihoterapeut, sa nu-l priveasca pe acesta ca pe un doctor, ca un vindecator, pentru ca nu este! Scopul sau e de a te indruma, te a te ajuta sa-ti descoperi problemele, dar partea de "vindecare" tot pacientul o face.

[Broscuta_Fermecata 1]

Dupa cum mai stiu cei cu care am intrat in contact pe celebrele probleme de anxietate, n-am mai avut probleme de vara trecuta. Si acum am o veste si mai buna. Trec printr-o perioada de toata uratenia, probleme mari, multe, zilnice. Ei, in mod normal, in situatia data, cu stress la maximum, as fi facut un miliard de atacuri pe zi, iar primele reactii ar fi fost probabil sa ma ghemuiesc si sa plang de ce viata amara am eu si ce rau imi merge si ce ma fac, nu ma descurc, o sa mi se intample catastrofele de pe lume etc. Mai, acum...nimic. Nu sunt nici relaxata asa ca pe plaja cu cocktailul in brate, dar reactionez normal. Ma gandesc, caut solutii si rezolv problema, fara panica. Nici nu pot sa cred. E un mare test pt mine toata treaba asta si faptul ca reactionez ok ma bucura enorm. Chiar si numai reactiile mele lipsite de panica ma fac sa fiu optimista. Chiar si cand nu intrevad vreo rezolvare, imi spun: asta e, nu sunt prima, nici ultima, nu o sa imi ia nimeni gatul, altii n-au murit din mai mult.

Deci, eu va spun cu convingere ca exact ce zice GK in postul anterior e solutia: atitudinea. E munca naibii sa iti schimbi modul de gandire, dar uite ca da rezultate. In fapt, asta si asteptam cumva, sa am o situatie mai stresanta si sa vad cum reactionez. Si sunt mandra de mine :spiteful: .