În timp, tot ea, iubirea, se retrage încet, viclean, luând forma unui nor din puf de păpădie, pe nesimţite se pierde în neant, lăsând în urmă doar ... parfum, şi-o dulce-amară melancolie.
Şi-atunci, rămâi buimac(ă), neînţelegând de ce a mai venit, dacă tot avea să plece?!
„Parabola“: de vrei să experimentezi senzaţia buimacului, iubeşte!
Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis

















