[empor]

Numele cursului: Anti-Curs
Profesor: Hortulanus
Descriere: Curs care îşi propune să aducă în prim-plan miturile lumii de astăzi şi validitatea sau utilitatea lor absolută.
Modalitatea de însuşire a cunoştinţelor: discuţii libere (fără să fie nevoie de înscriere în prealabil, precum la cursul de "Strategie militară")
Metoda de predare: din moment ce oricare dintre noi ar putea avea dreptate, cel puţin din punctul lui de vedere, de asemeni discuţii neîngrădite, schimb de opinii
Evaluare: cei care vor dori să fie evaluaţi la terminarea "materiei" vor trebui de această dată să se înscrie; evaluarea se va face prin PM şi va conţine atât întrebări din afirmaţiile profesorului, cât şi din cele ale altor participanţi la discuţie
Premiu: cel mai silitor elev va primi ceva simbolic... ştiu şi eu, o carte...

Aceasta postare a fost editata de Crusher: 12 March 2007 - 03:19 PM

[s_s_s]

satanisti nu primesti ?

[empor]

Primesc pe oricine.
Mâine, deschidem primul capitol de discuţii - "Între eroii în iţari şi colectivismul de grajd" (veţi vedea de ce se cheamă aşa) - în care se va vorbi despre naţionalism şi tot ce implică acesta.

Aceasta postare a fost editata de Hortulanus: 05 March 2007 - 08:53 PM

[empor]

Primul capitol se numeşte astfel fiindcă "dragostea de ţară", de "neam", de râu, de ram, etc. are în principal două ipostaze: una inofensivă, care ar fi un fel de dragoste constructivă, în care accepţi valorile neamului ("eroii în iţari", în cazul nostru), dar nu îi dispreţuieşti pe cei din jur, şi una activă, care e o "dragoste" distructivă, manifestată ca dispreţ sau chiar ca ură împotriva altor neamuri; cea de-a doua se bazează pe ceea ce Ayn Rand numea "colectivism de grajd" (în textul de mai jos "rasism" este sinonim cu "naţionalism", iar termenul de "rasă" cu "neam", "popor", etc.; Ayn Rand nu făcea diferenţe între naţionalism şi rasism,şi pe bună dreptate, pentru că ambele sunt o formă de colectivism) :
Rasismul este forma cea mai primitivă şi grosolană a colectivismului. El constă în a atribui filiaţiei genetice a unui om o semnificaţie morală, socială sau politică; el afirmă că trăsăturile intelectuale şi de caracter ale omului sunt generate şi transmise de chimia internă a corpului său. Aceasta înseamnă, practic, că un om va fi apreciat nu în funcţie de propriul său caracter şi de propriile sale acţiuni, ci în funcţie de caracterul şi acţiunile ansamblului strămoşilor săi.
Rasismul este o doctrină a brutelor, inventată de brute şi destinată brutelor. Rasismul este versiunea de grajd a colectivismului, adecvată unei mentalităţi capabile să facă distincţia între diferite rase de animale, dar nu şi între animale şi oameni.
Ca orice altă formă de determinism, rasismul neagă atributul specific care deosebeşte omul de toate celelalte specii vii: facultatea raţiunii. Rasismul neagă două aspecte ale vieţii omeneşti: raţiunea şi liberul arbitru, sau intelectul şi morala, înlocuindu-le cu predestinarea chimică.
O familie respectabilă care întreţine rude de nimic sau le acoperă crimele pentru a „proteja reputaţia familiei“ (ca şi cum statura morală a unuia poate fi umbrită de acţiunile altuia), o haimana care se făleşte că stră-străbunicul său a fost întemeietor de imperii, sau fata bătrână de la ţară care se laudă că fratele bunicului său din partea mamei a fost senator, iar un văr de gradul trei a dat un concert la Carnegie Hall (ca şi cum realizările unuia pot să şteargă mediocritatea altuia), părinţii care studiază arborii genealogici ai posibililor viitori gineri, o celebritate ce îşi începe cartea autobiografică prin expunerea detaliată a istoriei familiei sale, toate acestea sunt exemple de rasism, manifestări atavistice ale doctrinei a cărei manifestare integrală se traduce în războaiele inter-tribale ale sălbaticilor preistorici, în enormul măcel din Germania nazistă, în atrocităţile din noile „naţiuni pe cale de dezvoltare“.
Tot aşa cum nu există minte colectivă sau rasială, tot aşa nu există realizare colectivă sau rasială. Există numai minţi individuale şi realizări individuale, iar o cultură nu este un produs anonim al unor mase nediferenţiate, ci suma realizărilor intelectuale ale oamenilor individuali.
Chiar dacă ar fi fost demonstrat (ceea ce nu s-a făcut) că frecvenţa indivizilor cu capacităţi intelectuale potenţial superioare este mai mare printre membrii unor rase decât printre membrii altor rase, acest fapt nu ne-ar spune nimic despre un individ anume şi ar fi deci irelevant pentru opinia pe care ne-o facem despre acesta. Un geniu este un geniu, indiferent de numărul de debili mintal care aparţin aceleiaşi rase, iar un debil mintal este un debil mintal, indiferent de numărul de genii care sunt de aceeaşi origine rasială.
Ca şi orice altă formă de colectivism, rasismul este căutarea nemeritatului. Rasismul este căutarea cunoaşterii automate, adică a evaluării automate a caracterului omului, care ocoleşte responsabilitatea de a-şi exercita judecata raţională sau morală; rasismul este, înainte de toate, goana după un respect automat pentru sine însuşi (sau pseudo-respect).
A pune virtuţile cuiva pe seama originii sale rasiale înseamnă a recunoaşte faptul de a nu şti care este procesul prin care se dobândesc virtuţile şi, de cele mai multe ori, de a nu reuşi tu însuţi să le dobândeşti. Majoritatea covârşitoare a rasiştilor sunt oameni care nu au dobândit un sentiment al propriei identităţi, care nu pot să revendice vreo realizare sau merit personal şi care aderă la iluzia unui „respect tribal pentru sine însuşi“ pretinzând inferioritatea unui alt trib.

Aceasta postare a fost editata de Hortulanus: 07 March 2007 - 12:07 AM

[empor]

Ne continuăm cursul (fiindcă văd că, deocamdată, nu sunt opinii pro-rasiste - forma extremă de naţionalism) cu forma mai uşoară, cea în care ne iubim ţara, adică "eroii în iţari", râul şi ramul, fără să îi dispreţuim pe cei din jur. În acest sens, avem două citate:
"Chestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de desvoltare a acestei ţări este ca [...] limba română, bunul-simţ românesc [...], geniul românesc să rămâe şi pe viitor norma de desvoltare a ţării şi să pătrundă pururea această desvoltare. Voim statul naţional, nu statul cosmopolit, nu America dunăreană..." (Mihai Eminescu)
"Partidul nostru şi concepţiunea noastră este naţionalistă. Această idee a fost temeiul înfiinţării partidului nostru şi [...] a condus partidul nostru de 90 de ani, de cînd există. [...] Fireşte, noi sîntem pentru un naţionalism constructiv, pentru a ridica naţiunea română, pentru a pune la dispoziţia sa toate puterile Statului, fără a persecuta pe cineva." (Iuliu Maniu)
Primul citat al lui Eminescu denotă o anumită moderaţie; este departe aici de binecunoscutele versuri:
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
Cele două citate vorbesc despre două elemente esenţiale ale formei slabe de naţionalism: 1. valorile neamului, adică se recunoaşte existenţa lor şi necesitatea venerării lor; 2. respectul faţă de alte neamuri şi valorile lor.
Până aicea, sunt nelămuriri?

[marry02]

daca ai fi scris mai putin ... cred ca m-as fi ambitionat sa citesc... asa...

[Clinho]

Cursurile trebuie sa fie scurte , arunci o petarda si vezi daca are efect , o arunci pe a doua pana cand o sa termine cursul si cineva poate va fi atras.