[innocent_soul]

Probabil multi dintre cei ce vor citi aceste randuri au trait ceea ce voi descrie in continuare. Acea stare in care trairile interioare sunt atat de puternice, insa exteriorul este gol. Da, poate ca situatia inversa ar fi mult mai nefasta; iar in ziua de azi cred ca majoritatea oamenilor traiesc exact in aceasta stare; poate de platitudine as numi-o.
De ce am deschis aceasta tema? Nu din dorinta de a gasi raspunsuri- nu le pot gasi decat de la o singura persoana- ci pentru a va impartasi o poveste- povestea mea. A inceput frumos- cu un zambet pe care nu-l voi uita curand. A continuat firesc, cu gesturi calde, cuvinte, fapte speciale care au parut a fi adevarate, nimic fortat. Pana intr-o dimineata rece... ce s-a dovedit a fi ultima noastra intalnire. Atunci nimic nu lasase sa se intrevada ce avea sa urmeze- o perioada la fel de rece, inumana... respingere si in acelasi timp duiosie. Nu am aflat ce s-a intamplat si probabil nu voi afla. In tot acest timp, am retrait momentele cand exista cuvantul "noi"... m-am intrebat daca ceea ce s-a dovedit intr-un final a fi despartirea noastra a fost spre binele fiecaruia ... Numai trecerea timpului imi poate da un raspuns corect. Acum, mai putin ma intreb care ar fi fost viitorul nostru; gandul obsedant este "De ce?".
La sfarsitul unei relatii probabil multi fac bilanturi- cat au daruit, cat au primit; uneori si suferinta poate fi un castig- te imbogateste, atunci cand o poti transforma si te lupti sa nu te lasi doborat.

[Lily Anne]

Si totusi ce vrei?

[GLAMOURGIRL]

Niciodata nu fac bilanturi...si nu ma intreb de ce...asa a fost sa fie!!!
Incerc doar sa retin totul ce a fost frumos. Si NICIODATA nu-mi pare rau!!!!
Inca cred in soarta si totul ce se face, este doar spre binele nostru, numai ca lucrul acesta incep sa-l realizezi cu mult mai tirziu...deja cind nu e durere, disperare....

[CavalerulJedi]

sunshine_girl, la Mar 4 2007, 05:00 PM, a spus:

La sfarsitul unei relatii probabil multi fac bilanturi- cat au daruit, cat au primit; uneori si suferinta poate fi un castig- te imbogateste, atunci cand o poti transforma si te lupti sa nu te lasi doborat.

Daca faci bilanturi ai ratat toata ideea de relatie. Stiu ca e o tendinta generala... dar... e o tendinta impotriva careia trebuie sa lupti....

Atitudinea pe care o gasesc eu normala este cea de daruire... eventual te intrebi cat de mult ai daruit din tine... si intotdeauna cauti sa daruiesti din ce in ce mai mult... indiferent cat de mult doare.

De cele mai multe ori, datorita unei incompatibilitati psihologice, cei 2 pot ajunge in situatia in care sa nu aprecieze daruirea asta a celuilalt. Aici e baiu. Nu e vorba ca sunt 2 oameni rai ci doar.... incompatibili.

Cand exista compatibilitate... celalalt ti-ar ridica statuie si pentru 10% din ce darui tu de la mama natura... fara prea mult efort.

[virgin tudor]

nu e un castig suferinta. ba mai mult te poate face insensibil(a). poti ajunge sa crezi ca daca cel la care tu ai tinut foarte mult te-a facut sa suferi inseamna ca de fapt nu prea exista iubire si astfel ranesti la randul tau.
viata, greu examen...

[nightwish]

De ce traiesti in trecut?

[--------------]

Ai facut propozitia frumos. Mi-a placut formularea : respingere si in acelasi timp duiosie.
da`.. te vad fata sensibila-ce s-a intamplat cu voi ?!
-nu te supara ca nu raspund ontopic da` enuntu e aiurea. Nu stiu ce vrei sa zici. Cum sa fie suferinta un castig ?! Doar in cazu` in care da, tragem din orice invataminte.

[nykole]

nu cred ca suferinta este un castig
nu uitati ca viata trebuie traita la MAXIM pentru ca niciodata nu se stie...

Nu plange ca s-a terminat, zambeste ca s-a intamplat !!!

[Laura26]

sunshine_girl, la Mar 4 2007, 07:00 PM, a spus:

Probabil multi dintre cei ce vor citi aceste randuri au trait ceea ce voi descrie in continuare. Acea stare in care trairile interioare sunt atat de puternice, insa exteriorul este gol. Da, poate ca situatia inversa ar fi mult mai nefasta; iar in ziua de azi cred ca majoritatea oamenilor traiesc exact in aceasta stare; poate de platitudine as numi-o.
De ce am deschis aceasta tema? Nu din dorinta de a gasi raspunsuri- nu le pot gasi decat de la o singura persoana- ci pentru a va impartasi o poveste- povestea mea. A inceput frumos- cu un zambet pe care nu-l voi uita curand. A continuat firesc, cu gesturi calde, cuvinte, fapte speciale care au parut a fi adevarate, nimic fortat. Pana intr-o dimineata rece... ce s-a dovedit a fi ultima noastra intalnire. Atunci nimic nu lasase sa se intrevada ce avea sa urmeze- o perioada la fel de rece, inumana... respingere si in acelasi timp duiosie. Nu am aflat ce s-a intamplat si probabil nu voi afla. In tot acest timp, am retrait momentele cand exista cuvantul "noi"... m-am intrebat daca ceea ce s-a dovedit intr-un final a fi despartirea noastra a fost spre binele fiecaruia ... Numai trecerea timpului imi poate da un raspuns corect. Acum, mai putin ma intreb care ar fi fost viitorul nostru; gandul obsedant este "De ce?".
La sfarsitul unei relatii probabil multi fac bilanturi- cat au daruit, cat au primit; uneori si suferinta poate fi un castig- te imbogateste, atunci cand o poti transforma si te lupti sa nu te lasi doborat.

Fiecare relatie, fiecare intamplare din viata noastra ne este data cu un scop, reprezinta o etapa in viata noastra care ne mai imbogateste cu ceva si ne pregateste pentru ce va urma. Chiar daca acum nu intelegi rostul acestei povesti de iubire, va veni un moment in care vei vedea foarte clar "de ce". Priveste inainte! Atat a fost sa fie si cu siguranta urmatoarea ta relatie va fi mai frumoasa, mai implinita datorita acestei povesti care te-a facut sa suferi pe moment.

[geo3029]

nykole, la Mar 6 2007, 10:40 AM, a spus:

nu cred ca suferinta este un castig
nu uitati ca viata trebuie traita la MAXIM pentru ca niciodata nu se stie...

Nu plange ca s-a terminat, zambeste ca s-a intamplat !!!

Oare cum reusesti sa fii asa de optimista ? Invata-ma si pe mine ca nu sunt in stare.