[cioanas]

Omul este o trinitate: el are trup, suflet si duh. "Si Dumnezeul pãcii sã vã sfinteascã El însusi pe deplin; si duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru sã fie pãzite întregi, fãrã vinã, la venirea Domnului nostru Isus Cristos" (1 Tesaloniceni 5:23). Duhul este partea cea mai lãuntricã a fiintei umane, care se închinã si intrã în legãturã cu Dumnezeu. Pânã la întoarcerea la Dumnezeu, duhul omului este în stare de moarte: pãcatul face imposibilã pãrtãsia dintre om si Dumnezeu. Când cineva îl primeste pe Domnul Isus, pãcatul a fost sters. "Sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curãteste de orice pãcat" (1 Ioan 1:7). La Evrei 4:12 se spune despre Cuvântul lui Dumnezeu cã este viu si lucrãtor, pânã acolo cã desparte sufletul de duh! Viatã duhovniceascã fãrã Cuvântul lui Dumnezeu nu poate exista. Da, existã în mod natural inteligentã, simtire, vointã - însusiri sufletesti, dar numai lucrarea Duhului lui Dumnezeu asupra duhului omului credincios poate lucra intuitia lucrurilor duhovnicesti, comuniunea cu Tatãl si cu Fiul, adorarea - însusiri în întregime spirituale, "însusi Duhul mãrturiseste împreunã cu duhul nostru cã suntem copii ai lui Dumnezeu."
Sã nu uitãm cã Mântuitorul punea o întrebare pãtrunzãtoare: "Ce ar câstiga un om sã câstige toatã lumea, dacã îsi pierde sufletul?" Aceastã întrebare aratã cã sufletul este o entitate aparte în fiinta umanã si, împreunã cu duhul alcãtuieste partea nevãzutã a omului.

Sã ne lãsãm învãtati de Biblie cu privire la om, sã învãtãm din Biblie cã:

— omul este o creaturã minunatã;

— cã omul a devenit rob al pãcatului, este o creaturã cãzutã în pãcat;

— cã omul pãcãtos este obiectul harului lui Dumnezeu, arãtat la Golgota, când Domnul Isus Si-a dat viata pentru mântuirea pãcãtosilor;

— cã destinul celor mântuiti este vesnicia fericitã cu Dumnezeu si cu Domnul Isus în rai, în timp ce toti cei care au respins mântuirea oferitã prin Domnul Isus, merg în iadul cel vesnic.

[cioanas]

La creatie Dumnezeu i-a acordat omului cea mai inalta demnitate si noblete, deoarece l-a facut dupa chipul si asemanarea Sa. La inceput omul a fost preocupat doar de Dumnezeu si a trait in totala dependenta de El. Aceasta imagine minunata s-a prabusit insa in momentul caderii in pacat. Satan ne influenteaza in mod nefast existenta , inclusiv in ceea ce priveste convietuirea noastra cu ceilalti oameni, astfel ca in intreaga omenire domneste dezbinarea.

[cioanas]

Omul este o persoană şi aceasta înseamnă că este o fiinţă în relaţii cu alte fiinţe. Felul de relaţii pe care le stabileşte o persoană cu alte persoane este definitoriu, deoarece relaţiile, adică, atitudinea faţă de alte persoane şi modul în care tratează alte persoane, arată ce fel de caracter are acea persoană, sau ce fel de structură lăuntrică are ea.
Omul este o persoană care are nevoie de relaţii cu alte persoane. El nu poate exista ca persoană fără relaţii. Iar când relaţiile cu alte persoane sunt armonice, sunt frumoase şi reciproce, persoana se simte împlinită şi este fericită. Aşadar, omul are nevoie de relaţii; capacitatea lui de a intra în relaţii şi de a întreţine relaţii armonice îi arată caracterul, structura lăuntrică, iar succesul în relaţii îi dă fericirea. Prin urmare, de la început până la sfârşit, totul în viaţa omului se decide în relaţiile sale cu alte fiinţe umane.
(de Iosif Ton)

[cioanas]

Noi credema c omul a fost creat dupa asemanarea lui Dumnezeu, printr-un act direct al lui Dumnezeu asa cum este descris in Geneza, si nu cum sustin cei ce predica teoria evolutiei (Gen. 1:26-27; 2:7; Col. 1:15-17). Imaginea, chipul Lui Dumnezeu in om, nu este fizica (Ioan 4:24),
ci morala (Gen. 1:31), mintala (Gen. 1:28), si sociala (Gen. 2:18). Desi aceasta imagine a fost distorsionata la caderea omului in pacat, nu a fost pierduta complet (Gen. 9:6).

Inainte de a cadea in pacat, Adam a posedat o sfintenie neconfirmata , sau neincercata (Gen. 1:31). Adam a cazut prin neascultare, aducind astfel moarte spirituala si fizica asupra lui, si ca reprezentant al omenirii, a adus moarte peste intreaga umanitate (Gen. 2:17; Romani 5:12-19).

Omul a fost creat parte materiala si imateriala (Mat. 10:28; 1 Cor. 7:34; Iacov 2:26) si poate fi impartit in trei parti componente: trup, suflet si duh (Evrei 4:2; 1 Tes. 5:23). Trupul, sufletul si duhul sint propagate de la Adam prin generatie naturala (Fapte 17:26, Ps.139:13-14; Gen.5:3; Evrei 7:9-10).

Noi credem ca omul este depravat si nu poate sa se mintuiasca singur, neavind nici un merit inaintea lui Dumnezeu (Rom. 3:10; Prov. 21:27). Omul este complet responsabil pentru pacatul lui si deci pentru condamnarea pentru pacat (Rom. 3:23; 6:23).

Omul este pasibil de separare eterna de Dumnezeu daca nu se pocaieste de rebeliunea lui fata de Dumnezeu (Ioan 3:18; Apoc. 20:15). Singura lui sansa este credinta si pocainta prin Isus Hristos (Ioan 3:16).

Coroana creatiunii divine, omul, superba fiinta neinteleasa de nimeni, capabila de cele mai inalte sentimente si in acelasi timp capabila de cele mai odioase si josnice crime, complexa componenta de materie si non-materie, dotat cu inteligenta, este in atentia Lui Dumnezeu asa de mult incit pentru el a murit Domnul Isus. Moartea Domnului Isus poate readuce pe om la starea de "om adevarat" stare in care-si poate implini destinul de a-L cunoaste pe Dumnezeu si a se pregati pentru lumea viitoare.
(de Beniamin Cocar)

[marinaru]

cioanas, la Feb 26 2007, 04:00 AM, a spus:

Omul este o trinitate: el are trup, suflet si duh.

Si cumva sufletul vorbeste cu duhul si se roaga la trup si ei fac "adunari" si se sfatuiesc unii cu altii ce sa faca...

[cioanas]

marinaru, la Mar 12 2007, 10:05 AM, a spus:

Si cumva sufletul vorbeste cu duhul si se roaga la trup si ei fac "adunari" si se sfatuiesc unii cu altii ce sa faca...

Sigur poti pricepe, atunci cand ai Duhul Sfant in tine!
1COR 14: 12 Tot asa si voi, fiindca rivniti dupa daruri duhovnicesti, sa cautati sa le aveti din belsug, in vederea zidirii sufletesti a Bisericii.
1COR 14: 13 De aceea, cine vorbeste in alta limba, sa se roage sa aiba si darul s'o talmaceasca.
1COR 14: 14 Fiindca, daca ma rog in alta limba, duhul meu se roaga, dar mintea mea este fara rod.
1COR 14: 15 Ce este de facut atunci? Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea; voi cinta cu duhul, dar voi cinta si cu mintea.
1COR 14: 16 Altmintrelea, daca aduci multamiri cu duhul, cum va raspunde ,,Amin`` la multamirile, pe cari le aduci tu, cel lipsit de daruri, cind el nu stie ce spui?

[marinaru]

cioanas, la Mar 12 2007, 10:35 PM, a spus:

Sigur poti pricepe, atunci cand ai Duhul Sfant in tine!
1COR 14: 12 Tot asa si voi, fiindca rivniti dupa daruri duhovnicesti, sa cautati sa le aveti din belsug, in vederea zidirii sufletesti a Bisericii.
1COR 14: 13 De aceea, cine vorbeste in alta limba, sa se roage sa aiba si darul s'o talmaceasca.
1COR 14: 14 Fiindca, daca ma rog in alta limba, duhul meu se roaga, dar mintea mea este fara rod.
1COR 14: 15 Ce este de facut atunci? Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea; voi cinta cu duhul, dar voi cinta si cu mintea.
1COR 14: 16 Altmintrelea, daca aduci multamiri cu duhul, cum va raspunde ,,Amin`` la multamirile, pe cari le aduci tu, cel lipsit de daruri, cind el nu stie ce spui?

Doar nu ai pretentia ca sa "pun botul" la o astfel de comparatie Nu poti sa spui...omul este o trinitate ca are spirit, trup si suflet si Dumnezeu este o trinitate pentru ca biblia vorbeste despre Tatal, Fiul si Spiritul Sfant...

[cioanas]

marinaru, la Mar 12 2007, 10:35 PM, a spus:

Doar nu ai pretentia ca sa "pun botul" la o astfel de comparatie Nu poti sa spui...omul este o trinitate ca are spirit, trup si suflet si Dumnezeu este o trinitate pentru ca biblia vorbeste despre Tatal, Fiul si Spiritul Sfant...

"A pune botul" este o expresie de mahala care nu are ce cauta in discutiile noastre!
EFES 5: 4 Sa nu se auda nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, cari nu sint cuviincioase; ci mai de graba cuvinte de multamire.
EFES 5: 5 Caci stiti bine ca niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un inchinator la idoli, n'are parte de mostenire in Imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu.
EFES 5: 6 Nimeni sa nu va insele cu vorbe deserte; caci din pricina acestor lucruri vine minia lui Dumnezeu peste oamenii neascultatori.
EFES 5: 7 Sa nu va intovarasiti dar deloc cu ei.
EFES 5: 8 Odinioara erati intunerec; dar acum sinteti lumina in Domnul. Umblati deci ca niste copii ai luminii.

Ma astept sa te rogi Domnului sa-ti dea intelepciune, sa-L cunosti pe El si puterea invierii Lui!
FILIP 3: 10 Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui, si sa ma fac asemenea cu moartea Lui;
FILIP 3: 11 ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la invierea din morti.

[marinaru]

O fi...dar nu eu sunt primul care a folosit-o pe forum

[astarte]

EVALUAREA ADVENTISMULUI DE ZIUA A SAPTEA IN PREZENT

Din cauza controversei create in interiorul Adventismului de Ziua a Saptea multi dintre cei care stiu de evaluarea Barnhouse-Martin efectuata in anii '50 se intreaba daca pozitiile evanghelice exprimate vizavi de adventism nu ar trebui acum revizuite sau chiar schimbate semnificativ. Ba mai mult, datorita actiunilor luate impotriva lui Desmond Ford, a lui Walter Rea si a multor altii, unii se intreaba daca nu cumva Adventismul de Ziua a Saptea din zilele noastre ar trebui sa fie reclasificat ca fiind un cult necrestin.
In acest caz, pozitia pe care noi o luam este ca evaluarea facuta de Barnhouse si Martin ramane inca valabila pentru acel segment al adventismului care adopta crezurile afirmate in lucrarea "Questions on Doctrine", exprimate mai tarziu de miscarea adventista evanghelica a ultimelor decade. Si desi unii din randurile acestui grup sustin crezuri care nu fac parte din traditia teologica evanghelica, totusi afirma doctrinele fundamentale ale Crestinismului istoric, in special, interpretarea paveliana si reformata a indreptatirii prin har si prin credinta (Romani 3-4). Acestui grup, in oricare numar s-ar gasi el printre adventisti, noi le intindem o mana frateasca de incurajare si sprijin pentru curajul de a ramane neclintiti in Evanghelie.

De partea cealalta insa, adventismul traditional ce pare ca a castigat sprijinul multor lideri si carmuitori ai denominatiunii (cel putin cu ocazia evenimentelor de la Glacier View), pare sa se departeze de multe din pozitiile exprimate in "Questions on Doctrine". Este clar ca in ciuda faptului ca oficialitatile adventiste declara ca denominatiunea respecta crezurile inaintate in "Questions on Doctrine", unii dintre liderii ei au exclus un numar mare de adventisti pentru ca au afirmat crezuri ce se regasesc in aceeasi "Questions on Doctrine"!? Pe deasupra, in loc de a sprijini "Questions on Doctrine", unii dintre acesti lideri au denumit-o o "erezie condamnabila".19

Pe cat de ironic poate parea pentru un grup care condamna zgomotos catolicismul si pretinde sa fie urmasul special al Reformei, pozitia adventista traditionala vizavi de doctrina indreptatirii prin credinta este mult mai asemanatoare celei exprimate la Conciliul Romano-Catolic de la Trent (sec.XVI), decat celei exprimate de reformatori.20 Deoarece aceasta doctrina este atat de cruciala pentru intelegerea corecta a legii si a evangheliei, pozitia pe care acestia o iau de a echivala justificarea cu sfintirea conduce la alte notiuni nebiblice (cum ar fi, lipsa sigurantei mantuirii, perfectionismul, etc.). Nu este de mirare ca Luther a afirmat de intelegerea corecta a acestei doctrine depindea totul in credinta.

Pe langa aceasta pozitie compromitatoare fata de justificare (indreptatirea prin credinta), adventismul traditional pare decis sa o consacre pe Ellen White drept interpretul infailibil al Scripturii. Desi aceasta nu a fost niciodata pozitia oficiala a bisericii, practic cei mai multi lideri adventisti au afirmat totusi acelasi lucru. Lyndon K. McDowell face acest comentariu patrunzator: "In practica, daca nu si-n teorie, scrierile lui Ellen White au fost ridicate la nivelul de piatra de temelie a interpretarii biblice, lucru care a produs o masa analfabeta biblic de membrii ai miscarii".21

Din nefericire multi adventisti privesc scrierile lui Ellen White ca fiind scurtatura perfecta la interpretarea biblica, de aceea acestia trebuie sa inteleaga ca daca o ridica pe pozitia de interpret infailibil al Scripturii, atunci intr-adevar s-a implinit ironica tragedie a veacurilor: Adventismul de Ziua a Saptea are un Papa!

Este cultic adventismul traditional?
In ce priveste acuzatia ca adventismul traditional ar fi un cult necrestin trebuie sa se sublinieze din nou ca structura teologica a adventismului este totusi ortodoxa. Adica, accepta trinitatea, dumnezeirea lui Hristos, nasterea Lui din fecioara, invierea Sa trupeasca, etc. Insa in prezent se pare ca adventismul traditional este cel putin deviant deoarece confunda si compromite alte adevaruri biblice, deformand indreptatirea prin credinta, distrugand natura sfanta a lui Hristos si apeland la o sursa de autoritate nebiblica (in acest caz, Ellen White). Mai trebuie afirmat si ca in cazul in care tabara traditionalista isi continua distantarea de lucrarea "Questions on Doctrine" si o promoveaza pe Ellen White drept interpretul infailibil al miscarii lor, atunci s-ar putea ca intr-o zi sa merite pe deplin calificativul de cult necrestin.22

La sfarsitul anilor '70 Adventismul de Ziua a Saptea s-a aflat la cotitura putand atunci deveni o miscare pronuntat evanghelica sau una cu desavarsire traditional adventista. Criza din anii '80 ne arata limpede ca numerosi membrii ai conducerii adventiste asculta obedienti de segmentul vocal al aripii traditionale, din nefericire conducand in acest fel adventismul intr-o directie gresita. [b]Daca cei din conducerea adventista care iubesc evanghelia Reformei (au mai ramas inca multi), nu iau pozitie si nu-si respecta crezurile atunci adventismului ii mai raman putine sperante sa nu transforme cu desavarsire intr-un cult deoarece adventismul traditional este corupt din punct de vedere teologic. [/b]Evanghelia lui denaturata le rapeste crestinilor adventisti siguranta mantuirii si ii supune eforturilor legaliste de a incerca sa-i placa lui Dumnezeu prin respectarea poruncilor cu speranta ca acestea le vor aduce mantuirea!


Speram ca critica noastra sa nu fie perceputa ca un atac al unor dusmani al adventismului, ci mai degraba ca o luare de pozitie a unor prieteni ingrijorati si care se roaga ca actualii lideri ai Adventismului de Ziua a Saptea sa onoreze Scriptura si Evanghelia harului lui Dumnezeu mai presus de trasaturile particulare ale denominatiunii lor!
Si cand te gandesti ca acestea sunt scrise de adventisti....
Traducerea si adaptarea: Teodor Macavei. 22 martie, 2000.