Scris 25 March 2007 - 09:06 AM
Sambata 24 Martie 2007
In calendarul Ortodox:
Pomenirea Sfīntului Artemon,Episcopul Seleuciei din Pisidia
Pomenirea Cuviosului Iacob Mărturisitorul
Aducere aminte despre minunea ce s-a făcut īn Mănăstirea Pecersca
Duminica 25 Martie 2007
In calendarul ortodox:
Cuvīnt la Buna Vestire a Preasfintei Stăpīnei noastre,de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei Maria
Cīnd s-a īmplinit şi s-a apropiat vremea izbăvirii neamului omenesc, care avea să fie prin īntruparea Fiului lui Dumnezeu, era trebuinţă īn tot chipul, să se afle o fecioară curată, fără prihană şi sfīntă, fecioară care ar fi vrednică să īntrupeze pe Hristos Dumnezeu, Cel fără de trup, şi să slujească taina mīntuirii noastre.
Deci, s-a aflat o Fecioară mai curată decīt curăţia, mai fără de prihană decīt toată zidirea cea gīndită, mai sfīntă decīt toată sfinţenia, Preacurata şi Preabinecuvīntata Fecioară Maria, odrasla rădăcinii celei sterpe a Sfinţilor şi drepţilor, dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana, rodul rugăciunilor şi al postirilor părinteşti, fiica cea īmpărătească şi arhierească. Şi s-a aflat la loc sfīnt īn templul lui Solomon aceea care avea să fie biserică īnsufleţită a lui Dumnezeu. Fecioara, care avea să nască pe Cuvīntul cel mai sfīnt decīt sfinţii, s-a aflat īn altarul templului ce se numea Sfīnta Sfintelor, pentru că acolo a căutat Domnul din īnălţimea slavei īmpărăţiei Sale, spre smerenia roabei Sale. Şi a ales-o pe cea mai īnainte aleasă din toate neamurile; a ales-o ca Maică a Cuvīntului Său Cel mai īnainte de veci, pentru a Cărui īntrupare din ea, īncă mai īnainte de bună-vestirea arhanghelului, cu taină a īnştiinţat-o, precum adeverim despre aceasta prin istoriile vrednice de credinţă ale sfinţilor.
Pentru că, fiind Preacurata Fecioară īn templu de doisprezece ani, se īndeletnicea nu numai īn neīncetată rugăciune către Dumnezeu şi cu lucrul mīinilor din toate zilele, ci şi cu citirea dumnezeieştilor cărţi, cugetīnd la legea Domnului ziua şi noaptea. Căci aşa scriu despre dīnsa Sfīntul Epifanie şi Sfīntul Ambrozie, că era foarte isteaţă la minte şi iubitoare de īnvăţătură şi se īndeletnicea cu citirea dumnezeieştilor Scripturi. Iar istoricul bisericesc Gheorghe Chedrin spune despre dīnsa că, īncă īn vremea vieţii sfinţilor săi părinţi, a īnvăţat bine Vechiul Testament. Şi citind adeseori īn proorocia lui Isaia acele cuvinte: Iată fecioara va zămisli īn pīntece şi va naşte Fiu şi se va chema numele lui Emanuil, care se tīlcuieşte, Cu noi este Dumnezeu, Sfīnta fecioară Maria se aprindea cu osīrdnică dragoste, nu numai spre Mesia Cel aşteptat, Care avea să vină, ci şi spre fecioara aceea care era să zămislească şi să nască pe Mesia. Pentru că se gīndea, cīt de mare vrednicie este a fi Născătoare a lui Emanuil, Fiul lui Dumnezeu, şi cīt de negrăită este taina aceea, ca să fie o fecioară maică.
Īnsă, ştiind din proorocii că s-a apropiat vremea venirii lui Mesia - pentru că acum se luase sceptrul de la Iuda şi săptămīnile de ani ale proorocului Daniil se sfīrşiseră -, socotea că negreşit acum va fi născută īn lume acea fecioară, pentru care mai īnainte a vestit Isaia şi, suspinīnd adeseori din adīncul inimii, se ruga īn sine ca s-o īnvrednicească Dumnezeu să vadă pe acea fecioară şi, de s-ar putea, să fie la dīnsa slujnica cea mai de pe urmă.
Odată, stīnd Fecioara Maria după a doua catapeteasmă la rugăciunea de miezul nopţii, după obicei, şi cu fierbinte dorinţă rugīndu-se lui Dumnezeu, deodată a răsărit o lumină mare şi a strălucit peste ea. Iar din mijlocul luminii s-a auzit un glas către dīnsa astfel: "Tu vei naşte pe Fiul Meu!" Atunci de ce fel de bucurie s-a umplut Preacurata Fecioară şi ce fel de mulţumire a dat, īnchinīndu-se pīnă la pămīnt lui Dumnezeu, Făcătorul ei, nu se poate spune! Astfel a căutat Domnul spre smerenia roabei Sale. Pentru că, aceea care dorea pentru dragostea lui Dumnezeu să slujească Preacuratei Născătoare a lui Mesia, aceea singură s-a īnvrednicit a fi Maica lui Hristos şi stăpīnă a toată zidirea. Şi i-a fost ei acea descoperire īn anul al doisprezecelea de la naşterea sa, cu doi ani mai īnainte de logodirea ei cu Iosif şi la nimeni n-a spus taina aceea pīnă la Īnălţarea lui Hristos. Deci, de atunci se īnştiinţase că o să fie īn feciorescul ei pīntece acea tainică zămislire şi aştepta vremea īmplinirii tainei.
Iar după ce s-a sfīrşit anul al unsprezecelea - după mărturia Sfīntului Evod - al petrecerii ei īn templul lui Solomon şi sosind al doisprezecelea, iar de la naşterea ei - după mărturia lui Gheorghe Chedrinul -, al paisprezecelea, i s-a poruncit ei de către arhierei şi de către preoţi ca, după obiceiul Legii, să iasă din bisericeasca locuinţă, precum şi celelalte fecioare de vīrsta ei, şi să se mărite după bărbat, ea īnsă le-a răspuns că din scutece este dată lui Dumnezeu de părinţi şi Lui I-a făgăduit să-şi păzească a sa feciorie īn veci. Deci, nu-i este cu putinţă să fie măritată cu om muritor, nici nu poate ca s-o silească spre nuntă, fiind fecioară a lui Dumnezeu Cel fără de moarte.
Deci, arhiereii se minunau de acel lucru nemaiauzit, pentru că nici o fecioară n-a mai fost vreodată care să-I fi făgăduit Domnului cīndva a sa feciorie īn veci, ci numai Maria cea dintīi īn lume s-a arătat astfel. Deci, se sfătuiau pentru dīnsa ce să facă, pentru că petrecea īn biserica Domnului, iar după catapeteasma cea mai dinăuntru nu voiau să-i lase intrarea mai mult, venindu-i vremea de logodit; dar nici nu cutezau să dea după bărbat pe fecioara lui Dumnezeu. Şi nu se pricepeau cum să rīnduiască cu plăcere dumnezeiască, viaţa ei cea feciorească fără de bărbat, ca să nu mīnie pe Dumnezeu īn ceva, pentru că amīndouă acelea se ştiau că sīnt mare păcat; adică şi spre nuntă a sili pe o fecioară care şi-a făgăduit lui Dumnezeu fecioria veşnică, şi a ţine parte femeiască īn Sfīnta Sfintelor, fiind īn vīrstă desăvīrşită.
Despre aceasta grăieşte Sfīntul Grigorie de Nissa, astfel: "Preoţii, cīt a fost mică Sfīnta Fecioară, după spusele proorocului Samuil, o lăsau īn biserica Domnului. Dar, după ce a sosit vīrsta anilor ei, s-au sfătuit īntre dīnşii, ce ar putea face cu dīnsa, ca să nu mīnie pe Dumnezeu īntru ceva". Şi Nichifor Calist, scriitorul istoriei bisericeşti, grăieşte despre dīnsa astfel: "După ce a crescut Fecioara Maria, preoţii au făcut sfat, cum să rīnduiască pentru dīnsa, ca să nu se arate a fi făcători de nedreptate sfīntului ei trup. Pentru că socoteau că vor face păcatul furării de cele sfinte, de o vor mărita după bărbat şi de vor supune la legea īnsoţirii, pe aceea ce odată se īncredinţase lui Dumnezeu. Dar iarăşi, ca să fie o fecioară de atīţia ani īn Sfīnta Sfintelor, nici Legea nu dă voie şi nici nu este acel lucru cinstit şi vrednic de sfinţenie". Aşa grăiau ei.
Deci, apropiindu-se de Chivotul Legii şi făcīnd rugăciune cu dinadinsul, au luat - precum spune Ieronim -, răspuns de la Domnul, ca să se caute un bărbat vrednic, căruia să i se īncredinţeze Sfīnta Fecioară, sub rīnduiala şi chipul īnsoţirii, pentru păzirea fecioriei. Iar cum s-ar fi putut afla un bărbat ca acela, sfatul Domnului se făcu īntru acest fel: din casa şi din seminţia lui David să se aleagă bărbaţi fără femei şi toiegele lor să le pună īn altar; şi al cărui toiag va īnverzi, acela este ales pentru a i se da Fecioara Maria.
Atunci era praznicul sfinţirii bisericii, cel aşezat de Macabei. Iar īnceputul acelui praznic era īn douăzeci şi cinci de zile ale lunii noiembrie şi sfīrşitul peste trei zile ale lunii decembrie. Şi s-a adunat īn biserică mulţime de popor din cetăţile de primprejur; iar bărbaţii care veniseră la praznic, erau şi din neamul lui David, rudenii şi vecini ai Fecioarei Maria.
Deci arhiereul cel mare, Zaharia, tatăl Mergătorului Īnainte, adunīnd doisprezece bărbaţi fără femei, din seminţia lui David, īntre care era şi Sfīntul Iosif, bărbat drept şi bătrīn de ani, a luat toiegele lor şi le-a lăsat peste noapte īn Sfīntul Altar, zicīnd: "Arată, Doamne, pe bărbatul cel vrednic, cu care se cuvine a logodi pe Fecioara". Iar a doua zi, preoţii īmpreună cu cei doisprezece bărbaţi, intrīnd īn biserică, au găsit toiagul lui Iosif, īnverzit şi īncă şi o porumbiţă s-a văzut - cum mărturiseşte despre aceasta Ieronim -, zburīnd de sus şi şezīnd pe toiagul lui Iosif. Şi au cunoscut bunăvoirea lui Dumnezeu, ca lui Iosif să i se īncredinţeze Fecioara spre pază.
Sīnt unii care socotesc că Preacuratei Fecioare, lepădīndu-se de logodire pentru curăţia fecioriei sale, ca să nu i se facă vreo strīmbătate, şi mīhnindu-se foarte mult, i s-a făcut de la Dumnezeu deosebită descoperire şi īncredinţare, ca să nu se īndoiască a merge la Iosif, rudenia şi logodnicul său - adică bărbatul cel drept şi sfīnt, plăcut lui Dumnezeu -, nu spre īnsoţirea trupească, ci spre paza fecioriei sale, rīnduit fiind, de purtarea de grijă a Celui Preaīnalt.
Săvīrşindu-se logodna, Sfīntul Iosif a luat pe Preacurata Fecioară din templul Domnului, din mīinile arhiereului Zaharia şi ale celorlalţi preoţi, īntru curată şi neprihănită vieţuire, neatin-gīndu-se nici măcar īn gīnd de floarea fecioriei ei. Sfīntul Iosif era bărbatul ei numai cu părerea, dar cu lucrul era curat păzitor al fecioriei ei şi slujitor al vieţii Preacuratei Fecioare celei pline de mare sfinţenie.
Vieţuind Preasfīnta Fecioară īn casa logodnicului, nu şi-a schimbat viaţa sa cea mai dinainte, pe care o avea īn Sfīnta Sfintelor. Căci nu se īndeletnicea cu altceva, fără numai īn rugăciunea cea de Dumnezeu gīnditoare, īn citirea dumnezeieştilor cărţi şi īn obişnuita şi cuviincioasa ei lucrare de mīini. Şi-i era ei casa lui Iosif ca o biserică de rugăciune, din care nicăieri nu ieşea. Ci totdeauna, īnchizīndu-se, trăia īn post şi tăcere, nevorbind cu nimeni, decīt numai cu cei din casa lui Iosif. Pentru că povesteşte despre dīnsa Gheorghe Chedrinul astfel: "Maria, postind īn casa bărbatului său şi ferindu-se de ieşirea īn popor, petrecea cu cele două fecioare ale lui Iosif şi numai către acelea, uneori, grăia cīte un cuvīnt şi acesta, numai dacă era de trebuinţă a vorbi şi cīt de scurt".
Aşa petrecīnd ea patru luni - după mărturia Sfīntului Evod -, a sosit ceasul īntrupării Cuvīntului lui Dumnezeu, ceasul cel din veci ascuns şi de toată lumea dorit, ceasul īn care avea să se īnceapă mīntuirea noastră. Şi a trimis Dumnezeu pe Gavriil, arhanghelul duhurilor cereşti care stau mai aproape de scaunul Său, cu taina cea din veac ascunsă şi neştiută de īngeri, ca bine să vestească Preacuratei Fecioare zămislirea străină a Fiului lui Dumnezeu, care covīrşeşte firea omenească şi toată mintea, lucru de care Sfīntul Evanghelist Luca scrie astfel: Īn luna a şasea a fost trimis īngerul Gavriil de la Dumnezeu.
Acea lună a şasea era de la zămislirea Sfīntului Ioan Īnaintemergătorul, şi īngerul, cel ce bine a vestit lui Zaharia zămislirea lui Ioan, a fost trimis ca bine să vestească şi Preacuratei Fecioare zămislirea lui Hristos. Iar īn luna a şasea s-a trimis, pentru ca Īnaintemergătorul fiind īn pīntecele maicii sale de şase luni, să poată sălta de bucurie la venirea Maicii Domnului. Īngerul a fost trimis īn cetatea Galileii, al cărei nume era Nazaret. Latura Galileii era a neamurilor.
Deşi o parte era locuită de israiliteni īnsă mai multe popoare păgīne erau īntr-īnsa. Pentru aceasta şi īn Sfīnta Scriptură se grăieşte despre Galileea neamurilor. Latura aceasta, la israiliteni, era cea mai de pe urmă şi nebăgată īn seamă, ca cea locuită de oameni păcătoşi, de altă limbă şi necredincioşi. De aceea era şi ocărītă de iudei, pentru că ziceau: Au doar din Galileea vine Hristos? Cearcă şi vezi, că prooroc din Galileea nu vine! Asemenea şi Nazaretul, cetatea Galileii, era de dīnşii īntru nimic socotită, ca ceea ce era mică şi cea mai de pe urmă. Aşa se vorbea īntre dīnşii: Din Nazaret poate să fie ceva bun?
Dar să socotim voinţa lui Dumnezeu. Unde a voit să aibă pe Preacurata Maica Sa? Nu īn latura Iudeii, nici īn Sfīntul Ierusalim, cetatea cea mare, ci īn Galileea cea păcătoasă şi īn micul Nazaret, ca īntīi să arate adevărul, că pentru păcătoşi a venit pe pămīnt: N-am venit, zice Domnul, să chem pe cei drepţi la pocăinţă, ci pe cei păcătoşi; "şi din limbi necredincioase, să-Mi fac Biserică credincioasă", iar al doilea, să se arate lucrul, că spre cei smeriţi, lepădaţi şi defăimaţi, priveşte Hristos cu milostivire, iar nu spre cei mīndri şi slăviţi. Căci Cuvīntul lui Dumnezeu, cīnd a voit să plece Cerul şi să se pogoare la păcătoşi, privea din īnălţimea slavei Sale, unde este mai multă mulţime de păcătoşi. Şi văzīnd īn Iudeea pe ierusalimiteni, care păreau a fi drepţi īnaintea oamenilor, iar pe galileeni văzīndu-i trecuţi cu vederea de toţi şi socotiţi a fi mai păcătoşi decīt toţi, a trecut Iudeea care se părea sfīntă şi a venit īn Galileea, care se părea păcătoasă. A trecut şi Ierusalimul, cetatea cea mare, cinstită şi slăvită, şi s-a dus īn Nazaret, cetatea cea mică şi necinstită, alegīndu-şi īn această lume locul cel mai de pe urmă, smerindu-Se pīnă la chipul de rob şi de păcătos.
Mică cetate a fost Nazaretul, īnsă de mare dar s-a īnvrednicit, de care nu s-au īnvrednicit toate celelalte cetăţi mari ale lui Israil, care se īnălţaseră mult. Īn Nazaretul cel mic locuieşte Fecioara Maria, cea mai īnaltă decīt toţi sfinţii īngeri, al cărei pīntece era mai desfătat decīt cerul. Acolo se trimite Gavriil, acolo umbreşte Duhul Sfīnt, acolo Se īntrupează Dumnezeu Cuvīntul. Pentru că unde este smerenia, acolo străluceşte slava lui Dumnezeu. Cetăţile cele mīndre sīnt vrăjmaşe lui Hristos, iar cele smerite Īi sīnt plăcute. Neslăvita cetate Nazaret a zămislit pe Hristos, Domnul nostru, iar slăvitul Ierusalim L-a răstignit! Micul Betleem L-a născut, iar marele Ierusalim Īl căuta spre moarte! Īn cei smeriţi Dumnezeu Se sălăşluieşte, iar de la cei mīndri Se īndepărtează.
Deci spre latura cea nebăgată īn seamă, la săracul Nazaret, şi la fecioara cea smerită, care locuia īntr-īnsul, s-a trimis īngerul de la Dumnezeu. Pentru această trimitere, Sfīntul Andrei Criteanul vorbeşte astfel: "Unuia din cei dintīi īngeri, Dumnezeu i-a poruncit să īmplinească vestirea tainei şi cu arătarea măririi Sale, precum socotesc, i-a zis: "Ascultă, Gavriile! Du-te īn Nazaret, cetatea Galileii, īn care locuieşte fiica fecioară, cu numele Maria, fiind logodită cu bărbat, al cărui nume este Iosif. Mergi - zice - īn Nazaret!" Dar pentru ce? Ca frumuseţea Fecioarei cea preaiubită, ca pe un trandafir cu bun miros, din latura cea spinoasă s-o primească Atotputernicul. "Mergi īn Nazaret", ca să se īmplinească proorocia care zice: Nazarinean Se va chema. Dar cine se va chema Nazarinean? Acela Care de către Natanail se va numi Fiul lui Dumnezeu şi Īmpărat al lui Israil".
Gavriil se trimite, pentru că Gavriil este slujitor īn dumnezeieştile taine, precum este arătat īn cartea lui Daniil. "Deci mergi īn Nazaret, cetatea Galileii, zice Dumnezeu lui Gavriil, şi, ajungīnd acolo, să aduci mai īntīi Fecioarei bună-vestire de bucurie, pe care Eva a pierdut-o odată. Īnsă, să te fereşti să n-o tulburi, pentru că de bucurie, iar nu de mīhnire, este semnul acesta; de mīngīiere, iar nu de tulburare, este īnchinarea aceasta. Pentru că, ce bucurie mai mare poate să fie neamului omenesc decīt aceea, ca firea omenească cu dumnezeiasca fire de obşte să se facă şi una cu Dumnezeu īntr-o Persoană?"
Dar ce poate să fie mai de mirare, decīt a vedea pe Dumnezeu pīnă la atīta smerindu-Se, ca īn pīntece de femeie să Se poarte? O, lucruri foarte de mirare tuturor! Dumnezeu, Căruia cerul Īi este scaun, iar pămīntul aşternut picioarelor Lui, pe Care cerul nu-L īncape, Cel ce are un scaun veşnic īmpreună cu Tatăl, īncape īn pīntece de Fecioară! Ce lucru vrednic de mai mare mirare, decīt a vedea pe Dumnezeu īn chip omenesc, nedes-părţindu-Se de fireasca dumnezeire, şi a vedea omeneasca fire aşa de unită cu Ziditorul său, ca īn īntreg omul, să Se săvīrşească Dumnezeu? Gavriil, auzind acestea şi porunca lui Dumnezeu cea īntărită covīrşindu-i puterea, era īn nedumerire, īntre spaimă şi bucurie, nici nădăjduind, nici cutezīnd a nu asculta pe Cel ce-i poruncea. Deci, īmplinind poruncile lui Dumnezeu, a zburat la Fecioară şi, mergīnd la Nazaret, a stat līngă casă.
Cugetīnd şi nepricepīnd acestea īn sine, precum se pare - spune Sfīntul Andrei -, zicea: "Cum voi īncepe a săvīrşi cele poruncite de Dumnezeu? Să intru īndată īn cămară, īi voi tulbura gīndul Fecioarei; să intru mai cu zăbavă, Fecioara, simţindu-mi venirea, va voi să se ascundă. Să bat īn uşă? Dar pentru ce? Deoarece acest lucru nu este al firii īngerilor, pentru că nimic din cele ce se īnchid sau se deschid nu poate opri intrarea celor fără de trup. Să deschid uşile? Dar fiind şi uşile īncuiate, eu pot să intru, să chem pe fecioară pe nume, mă tem că o voi īnfricoşa.
Deci aşa voi face, după voia Celui ce m-a trimis, şi mergerea mea o voi face īncet. Dar cum voi īncepe a grăi către Fecioară? Oare, bucurie să-i binevestesc mai īntīi? Sau să-i zic că Domnul este cu dīnsa? Sau să-i vestesc venirea Sfīntului Duh şi umbrirea puterii Celui Preaīnalt? Deci īi voi vesti mai īntīi bucurie; apoi īi voi spune taina cea minunată, mă voi īnchina şi voi cīnta glasul acela: "Bucură-te, veseleşte-te, mīngīie-te!" Căci, cuviincioasă īndrăznire este īncepătura īnchinăciunii celei de bucurie şi acest cuvīnt īmi va face lesnicioasă apropierea spre vorbirea Fecioarei, pentru că n-o va īnfricoşa cīt de puţin, ci īi va linişti gīndul. Deci aşa voi īncepe: īntīi īi voi aduce vestire de bucurie şi de veselie; căci cu acest fel de cuvinte se cade a se īnchina cineva īmpărătesei. Că acesta este lucru de bucurie, vreme de veselie a īmpărăţiei, sfatul mīntuirii, īncepătura mīngīierii". Acestea le-a gīndit īn sine Arhanghelul.
Ia seama, cu cītă cucernicie Arhanghelul Gavriil vine la dumnezeiasca fiică! Cu cīt de mare frică şi cinste se pregăteşte īnainte, ca să se apropie de stăpīna a toată lumea! Cīt se īnvaţă să grăiască către dīnsa cuvintele cele pline de bucurie ale Bunei Vestiri! Dar şi de aceasta se cade a ne minuna, că a găsit-o nu afară din casă şi de cămara sa, nu pe uliţele cetăţii, prin popor şi prin vorbe mireneşti, nici gīlcevindu-se īn casă pentru grijile vieţii, ci la linişte, īn rugăciune şi īn citirea cărţilor īndeletnicindu-se, precum şi īnchipuirea cea de pe icoană a Bunei Vestiri o arată, fiind īnchipuită īnaintea ei cărticica pusă şi deschisă spre citire, spre īncredinţarea īndeletnicirii ei celei neīncetate īn citire şi īn dumnezeiasca gīndire. Şi este bunaīnţelegere a celor de Dumnezeu gīnditori, că īntr-acea vreme, cīnd era să vină la ea cerescul arhanghel, avea īn minte acele cuvinte mai suspomenite, ale Sfīntului Prooroc Isaia: Iată Fecioara īn pīntece va zămisli. Gīndea cum şi cīnd va fi acea străină şi la fecioreasca fire neobişnuită zămislire şi naştere.
Īnsă, īnştiinţată fiind - precum s-a zis mai īnainte de Gheorghe Chedrinul -, prin descoperire de la Dumnezeu, că nu o altă fecioară, ci ea īnsăşi va fi slujitoare acelei taine şi născătoare a lui Mesia Celui dorit, ardea cu dragoste de serafim către Dumnezeu, Făcătorul ei, şi ruga bunătatea Lui ca a Sa dumnezeiască făgă-duinţă şi proorocia lui Isaia degrabă s-o īmplinească. Şi grăia īn sine cu dorinţă: "Cīnd va veni acea vreme dorită de mine, īn care Ziditorul meu, plecīnd cerurile, Se va pogorī şi Se va sălăşlui īn mine, voind să ia trup din mine? Cīnd voi veni la o fericire ca aceea binecuvīntată, ca să mă arăt Maică a Dumnezeului Meu? Iar pīnă ce voi veni la aceasta, lacrimile īmi sīnt ca pīine, ziua şi noaptea, pentru că la cei ce aşteaptă lucruri preaiubite, chiar şi cea mai scurtă vreme, o, cīt de lungă i se pare a fi!"
Astfel cugetīnd Fecioara īn sine, īn taina inimii sale, cu rugăciune de Dumnezeu gīnditoare, prin dragoste arzătoare ca văpaia rugīndu-se către Domnul Savaot, deodată cerescul binevestitor, Arhanghelul Gavriil, venind īncetişor, a stat īnaintea ei, precum despre aceasta vorbeşte amintitul īnvăţător, Sfīntul Andrei, scriind astfel: "Apoi Arhanghelul a intrat īn cea dinăuntru cămară, īn care locuia Fecioara şi, apropiindu-se īncetişor, a venit la uşă; şi după ce a intrat īnăuntru, vorbind cu liniştit glas către fecioară, a zis: "Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine! Cel ce este mai īnainte de tine, acum este cu tine! Şi puţin mai pe urmă va ieşi din tine! Deci El mai īnainte de toţi vecii a fost, iar acum, sub vreme!" O, nemăsurată iubire de oameni! O, nespusă milostivire! Nu se īndestula să-i arate bucuria - zice Sfīntul Andrei -, şi să-i vestească pe Făcătorul bucuriei, Cel ce locuia īn Fecioară. Că arhanghelul zicīnd Domnul este cu tine!, venirea Īmpăratului Hristos arătat o īnsemnează; Domnul, Care dintr-īnsa a luat astfel trup omenesc, īntru nimic nu S-a depărtat de fireasca slavă. "Bucură-te cea cu dar dăruită, Domnul este cu tine! Bucură-te organul bucuriei cel preacinstit, prin care hotărīrea blestemului celui de mīhnire se schimbă īn veselie şi bucurie! Bucură-te, Fecioară preaaleasă! Bucură-te, preafrumoasă Biserică a slavei cereşti! Bucură-te, sfinţitul palat al Īmpăratului! Bucură-te, cămara īn care Hristos Şi-a logodit şi Şi-a īnsoţit ca mireasă omenirea. Binecuvīntată eşti tu īntre femei, pe care Isaia cu ochi prooroceşti mai īnainte socotindu-te, te-a numit proorociţă, fecioară, loc şi carte cu taină pecetluită! Binecuvīntată eşti tu cu adevărat, pe care Iezechil te-a numit luceafăr şi uşă īncuiată, prin care singur Dumnezeu a trecut! Tu una cu adevărat eşti binecuvīntată, pe care bărbatul doririlor, Daniil, munte te-a văzut şi Avacum cel minunat, munte umbrit te-a chemat; şi munte al lui Dumnezeu, munte gras, munte īnchegat, munte īn care a binevoit Dumnezeu a locui!
Pe tine, strămoşul tău şi īmpăratul David, prooroceşte te-a lăudat. Binecuvīntată eşti tu īntre femei, pe care Zaharia, văzătorul dumnezeieştilor taine cel ales, sfeşnic de aur cu şapte făclii te-a văzut, adică cu şapte daruri ale Sfīntului Duh īmpodobită. Tu cu adevărat eşti binecuvīntată; ca un rai ai īnăuntrul tău pomul Raiului, pe Hristos, Care cu negrăită şi multă putere, din pīntecele tău ieşind ca un rīu de apă vie, prin cele patru curgeri ale Evangheliei adapă faţa a tot pămīntul!"
O īnchinăciune ca aceasta a īngerului auzind-o Fecioara cea fără de prihană, s-a mirat de cuvīntul lui şi gīndea: Īn ce fel va fi īnchinarea aceasta? S-a tulburat dar nu s-a īnfricoşat tare, ci s-a minunat de lucrul cel nou, neaşteptat şi fără de veste. Pentru că nu avea de ce să se īnspăimīnte ea de īngereasca arătare, cu care avea obişnuită prietenie īncă din Sfīnta Sfintelor cīnd, din mīini īngereşti - după mărturia Sfīntului Gherman -, primea hrana cea de toate zilele. Dar de aceasta s-a tulburat cu mirare, căci mai īnainte cu atīt de mare slavă cerească şi cu atīt de veselă faţă şi cu astfel de īnchinăciune, făcătoare de bucurie niciodată nu venise la dīnsa. Deci pentru acel lucru nou şi, mai ales, pentru cuvintele lui, căci nouă şi neobişnuită īnchinare īi aducea, fiind fecioară, o pune pe ea īn ceata femeilor de obşte, căci zicea: Binecuvīntată eşti tu īntre femei!
Atunci s-a tulburat ca o foarte īnţeleaptă, dar ca o vitează şi bine chibzuită nu s-a īnfricoşat, ci gīndea īn sine: "Īn ce fel va fi īnchinarea aceasta? Ce va mai grăi către mine īngerul, după această īnchinare? Au doară iarăşi īn biserica Domnului mă va lua pe mine? Sau o hrană mai nouă din cer mi-a adus? Sau un lucru nou īmi va vesti de la Dumnezeu şi mă va īnălţa, deşi cuget mult şi nu pricep cum fecioara īn pīntece va lua şi va naşte Fiu? Īn ce fel va fi īnchinarea?" Şi i-a zis īngerul: "Nu te teme, Marie! Nu te īndoi de fecioara cea mai īnainte vestită prin proorocul Isaia. Chiar tu eşti acea fecioară care ai aflat acel dar, ca să zămisleşti pe Emanuil, mai presus de fire şi să-L naşti negrăit, precum Acela Īnsuşi ştie!
Ai aflat dar de la Dumnezeu prin multele tale fapte bune, dar mai ales prin trei virtuţi. Prin smerenia ta cea adīncă, pentru că celor smeriţi Dumnezeu le dă darul Său, zicīnd: Spre cine voi căuta, decīt numai spre cel blīnd şi smerit cu inima! Ai aflat dar prin fecioreasca ta curăţie, căci Preacuratul din fire Dumnezeu, din Preacurata Fecioară caută a Se naşte! Şi mai deosebi ai aflat dar de la Dumnezeu, prin dragostea cea aprinsă către El, pentru că zice: Eu pe cei ce Mă iubesc pe Mine īi iubesc şi cei ce Mă caută vor afla dar. Şi de vreme ce tu L-ai iubit şi L-ai căutat cu toată inima, ai aflat dar de la El şi vei naşte Fiu.
Īnsă Fiu dumnezeiesc, Fiul Celui de sus, pe Dumnezeu din Dumnezeu, pe Cel mai īnainte de veci din Tatăl fără de maică născut, iar la sfīrşitul veacurilor din tine, care eşti Maică şi Fecioară, fără de tată o să iasă şi al Cărui nume este minunat şi negrăit. Tu, Aceluia Īi vei da numele Iisus, care se tīlcuieşte "Mīntuitor"; pentru că Acela va mīntui toată lumea şi va īmpărăţi preaslăvit, fără asemănare cu strămoşul tău David şi decīt toţi īmpăraţii cei ce au fost din casa lui Iacob; iar īmpărăţia Lui nu va fi vremelnică, ci veşnică, neavīnd sfīrşit īntru nesfīrşitele veacuri".
Iar Maria a zis către īnger: Cum va fi aceasta, fiindcă de bărbat nu ştiu? Nu că nu credea Preacurata Fecioară celor zise ei de īnger. Ci cu adeverire, după darul lui Dumnezeu de care era plină, ştia că va naşte pe Cel ce bine i se vestea, luīnd īnştiinţare de la Īnsuşi Dumnezeu, precum mai īnainte s-a zis. Dar numai aceasta nu-i era ei ştiută, adică cum şi īn ce chip va naşte fiind Fecioară care nu ştia de bărbat. Pentru aceea a īntrebat pe īnger: Cum va fi aceasta?
Despre acest lucru Sfīntul Grigorie de Nissa, ca din partea ei, zice către īnger: "Spune-mi chipul naşterii, o, īngere, şi vei afla inima mea gata spre voia lui Dumnezeu; pentru că eu doresc un rod ca acesta, fără atingerea fecioriei". Iar Sfīntul Ambrosie, despre aceeaşi, vorbeşte astfel: "Bine a īntrebat pe īnger, cum īi va fi aceasta, pentru că ea mai īnainte citise, precum s-a zis că, o fecioară va zămisli, dar nu citise īn ce chip fecioara aceea va zămisli. Citise cu adevărat proorocescul cuvīnt: Iată fecioara īn pīntece va lua, dar cum va lua, acum īngerul īi vesteşte prin "Buna Vestire"".
Deci, īi spune ei īngerul chipul zămislirii, nu după firea şi obiceiul omenesc făcīndu-se, ci mai presus de fire, pentru că unde voieşte Dumnezeu se biruieşte rīnduiala firii. Zămislirea ei este după lucrarea Sfīntului Duh: "Duhul Sfīnt va veni peste tine şi puterea Celui Preaīnalt te va umbri! De la Acela īn pīntece vei lua. Acela va săvīrşi īntru Tine zămislirea cea neştiută. Pentru că Cel ce a putut să zidească din tină neīnsufleţită pe Adam viu, oare nu va putea mai ales din Fecioara cea vie, ca să alcătuiască pe pruncul cel viu? Dacă cu īnlesnire a fost lui Dumnezeu, ca din coasta lui Adam să īnchipuiască femeie, apoi oare cu neīnlesnire īi va fi Lui, ca īn pīntecele Fecioarei să īnchipuiască pe om? Duhul Sfīnt, Cel ce toate le face, īntru Tine, o, Preasfīntă Fecioară, o va lucra aceea, ca īn preacuratul tău pīntece, din trupul tău, trupul Cuvīntului lui Dumnezeu, Celui fără de trup se va rīndui, mai presus de fire. Pentru că tu fiind uşă, cu curăţia pecetluită şi cu fecioria păzită, Domnul va trece; nu īntr-alt chip, ci precum raza soarelui trece prin sticlă şi prin cristal, sfinţindu-te şi luminīndu-te cu dumnezeiasca slavă, ca să fii maică adevărată lui Dumnezeu, născīnd Dumnezeu desăvīrşit şi om desăvīrşit; şi rămīnīnd Fecioară, precum mai īnainte de naştere, la fel īntru naştere şi după naştere.
Aceasta o va lucra īntru tine puterea Celui Preaīnalt, prin venirea Sfīntului Duh. Iar cum că aceasta este adevărată, acest lucru să-ţi fie ca semn vrednic de credinţă, căci rudenia ta Elisabeta, fiind stearpă din tinereţe şi acum īmbătrīnită cu anii, a zămislit fiu, Dumnezeu voind astfel, făcīnd din cele neputincioase, lucruri putincioase. Pentru că, ce este cu neputinţă la oameni, ca fecioara cea fără bărbat şi femeia cea neroditoare, stearpă şi īmbătrīnită, să zămislească şi să nască, la Făcătorul şi Atotputernicul Dumnezeu toate sīnt cu putinţă, pentru că tot lucrul la Dumnezeu este cu putinţă, căci şi bătrīna cea neroditoare a zămislit, şi tu, fecioară, vei zămisli!"
Auzind Preacurata de la īngerul Gavriil o bună-vestire ca aceasta, s-a supus la voia Domnului Său şi, prin smerenia cea adīncă, din inima cea iubitoare de Dumnezeu, a răspuns: Iată roaba Domnului! Fie mie acum după cuvīntul tău! Şi īndată īn sfīntul ei pīntece, prin lucrarea Sfīntului Duh, s-a făcut zămislirea cea nespusă, fără īndulcire trupească, dar nu fără de īndulcirea cea duhovnicească. Pentru că, atunci mai ales, se cuprindea de dumnezeiasca dorire inima cea feciorească şi, prin dragoste de serafim, ardea cu văpaie duhul ei, şi toată mintea ei īntru Dumnezeu se īnălţa şi se īndulcea cu dragostea de Dumnezeu cea negrăită. Deci īntru acea duhovnicească īndulcire a iubirii de Dumnezeu şi īntru dumnezeiasca vedenie a minţii S-a zămislit Fiul lui Dumnezeu, şi Cuvīntul S-a făcut trup, şi S-a sălăşluit īntru noi, prin īntrupare.
Īngerul īmplinindu-şi buna vestire după porunca lui Dumnezeu şi cinstind pe Hristos, Care S-a īntrupat īn pīntece de fecioară, asemenea a cinstit şi pe Fecioara Maria care L-a īntrupat, cu cuviincioasă īnchinăciune după vrednicie; cu bună cucernicie şi cu frică s-a dus de la dīnsa, ca să stea īnaintea Scaunului Domnului Savaot, slăvind taina Īntrupării lui Dumnezeu, īmpreună cu toate cereştile puteri, īntru nespusă bucurie, īn veci. Amin.
Contact
Facebook
Twitter
RSS
