[Pruncul]

vesperala, la Mar 30 2007, 09:51 PM, a spus:

oare de ce atât de puţini părinţi au intrat în această discuţie? ei pot spune cel mai bine cum percep această responsabilitate pe care unii chiar şi-au asumat-o, sunt convinsă...

O tema de discutat foarte interesanta,felicitari!
Au venit putini aici ca sa stam de vorba din diferite motive:
1-Poate nu au reusit sa obtina ceea ce voiau din copiii lor.
2-Poate mai au inca de munca si au indoieli asupra rezultatului final.
3-Poate sunt ocupati pe la Astrologie,Sex,Fotbal,e.t.c.....teme de un evident interes!
4-Si alte poate.....................
Tu ce raspuns ai la intrebarea ce ai pus-o?

[vesperala]

eu consider că atât să dai viaţă , cât şi să creşti şi educi un copil sunt responsabilităţi extrem de mari pe care ni le asumăm... nu există răspundere mai mare decât aceea în care viaţa şi viitorul unui om depinde de tine... nu am copii încă şi motivele care au fost determinante pentru mine până acum au fost problemele financiare. pentru că un copil nu se creşte doar cu dragoste şi promisiunea unei...tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă...

[kriemhild]

vesperala, la Mar 31 2007, 05:42 PM, a spus:

eu consider că atât să dai viaţă , cât şi să creşti şi educi un copil sunt responsabilităţi extrem de mari pe care ni le asumăm... nu există răspundere mai mare decât aceea în care viaţa şi viitorul unui om depinde de tine... nu am copii încă şi motivele care au fost determinante pentru mine până acum au fost problemele financiare. pentru că un copil nu se creşte doar cu dragoste şi promisiunea unei...tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă...

Problemele financiare m-au impiedicat si pe mine sa am un copil mai devreme...insa cand am ramas gravida am gasit forta necesara de a surmonta aceste probleme. Cred ca aceste asa des oinvocate probleme financiare reprezinta de fapt riscul pe care un parinte si-l asuma sau macar o parte din risc. Si cred ca fara asumarea acestui risc nu se poate trece mai departe. Este la fel cum treci de la trap la galop, trecerea implica asumarea riscului, este acolo o frica, o teama care trebuie asumata.

[OacOac]

Multe viitoare mamici ca sa amane momentul zic ca ba nu e momentul datorita banilor, ba nu s-au realizat social, ba nu si-au terminat studiile....
Eu cred ca e mai degraba frica de necunoscut si poate si lipsa implicarii partenerului in viata de familie.

[Broscuta_Fermecata]

Ce m-ati gasit cu topicul asta Ametist, m-a emotionat foarte tare mesajul tau, sunt sigura ca esti o mamica extraordinara. Iar de Mirelutz...nu mai zic...il stiu pe bebe de cand era doar burtica Iar Floricica noastra are o mandrete de baiat cum rar se vede. Cam atati bebei am cunoscut eu pe aici pe forum.
Eu vreau sa devin mamica. Mereu mi-au placut copiii, insa mereu mi-a fost frica sa imi asum o responsablitate atat de mare. Au fost vesnicele indoieli venite din situatia materiala, cariera etc. Insa, de cateva luni ma simt intr-un fel foarte special. Pur si simplu am o dorinta imensa de a avea un copil, ma simt atat de pregatita cum parca n-am fost pentru nimic altceva in viata mea. Mi-l doresc cu toata fiinta si, desi situatia financiara e la fel de incerta, casa tot nu am, parca nimic nu mai conteaza, pentru ca stiu ca fiinta aceea mica imi va da sufiecienta forta sa daram toti muntii daca trebuie. Uneori, stau seara in pat si visez cu ochii deschisi cum ar arata, cum ar suna primul "mama", cum si-ar intinde bratele spre mine, cum l-as duce la gradinita si apoi la scoala, cum am face impreuna lectii si i-as deschide toata lumea numai pentru el.
Marea mea frica pana acum era aceea de a naste, date fiind problemele mele de panica. Mi se parea groaznic sa te trezesti ca o capsula si sa nu te poti razgandi. Insa pur si simplu nu imi mai pasa. Orice mi s-ar intampla, cred ca fiinta aceea mica merita orice sacrificiu.
Responsabilitatile sunt foarte mari, normal. Dar chiar sunt sigura ca cine stie sa traiasca frumos, poate transmite lucrul acesta mai departe. Mie parintii nu mi-au oferit bani cu nemiluiata, vacante la Paris si haine de firma. Insa ii admir enorm pentru sacrificiile pe care le-au facut de-a lungul timpului. Si acum, desi "bebelusul" are 30 de ani imi dau seama ca in sufletul lor imi poarta aceeasi grija ca atunci cand abia invatam sa merg. Si stiu ca n-au regretat o secunda noptile nedormite din cauza oracaiturilor mele, toate momentele alea in care poate li s-a sfasiat inima din cauza suferintelor mele, oricat de mici ar fi fost. Cred ca au facut si fac totul cu o dragoste nemasurata care nu exista decat intre parinti si copii.

PS: Ba mai stiu 2 bebei scumpi, dar nu e mamica prezenta

[Insolit]

Dar de la Dumnezeu e copilul (... caci toata lumea se poate impreuna, dar nu oricine are copii). Nu voi defini ce conotatii are a darui viata... puteti medita. Dar sa aveti in calcul permanent ca, odata nascut, nu e pentru tine, (altfel e gandirea prea egoista), ci pentru lumea in care a venit. E un reper.

[flori de camp]

consider ca a nu-ti asuma responsabilitatea cresterii unui copil invocand motive financiare sau mai stiu eu de care, nu e decat dovada unei comoditati, teama de esec ... nu stiu. la urma urmei, nu ai de unde stii cum va fi pana nu incerci. si consider ca e bine de amintit ca odata cu educarea unui copil, ne mai educam si noi ca oameni.

[vesperala]

îi admir pe cei ce s-au decis să fie părinţi... acuzaţia de comoditate mă face doar să mă întreb dacă aveţi şi dreptul de a judeca pe altul... cerusem o părere, nu nişte ochi de gheaţă necruţători şi degete arătând spre inamicul public, înalt-prea-comoda fiinţă care se pare că sunt...merci...frumos şi sensibil

[kriemhild]

vesperala, la Apr 7 2007, 06:51 PM, a spus:

îi admir pe cei ce s-au decis să fie părinţi... acuzaţia de comoditate mă face doar să mă întreb dacă aveţi şi dreptul de a judeca pe altul... cerusem o părere, nu nişte ochi de gheaţă necruţători şi degete arătând spre inamicul public, înalt-prea-comoda fiinţă care se pare că sunt...merci...frumos şi sensibil

vespe, nu ma simt ca aratand cu degetul, chiar daca ti-am spus ca si eu am gandit asa. Daca ti-am spus ca situatia materiala e doar o scuza, am spus-o ca sa te incurajez, pe tine si pe alte viitoare mamici care sunt in aceeasi situatie. Si am spus-o tocmai pentru ca inteleg grija si nelinistea oricarui viitor sau actual parinte referitoare la partea financiara. Insa este tot asa de adevarat ca sunt de parewre ca odata riscul asumat, acel copil care se naste va da parintilor sai puterea de a lupta si de a gasi resurse. Nu stiu sa-ti explic cum, dar in cazul meu, cu toate ca am avut aceleasi temeri, in cele 9 luni de sarcina am realizat lucruri pe care nu le-as fi realizat poate toata viata daca nu faceam un copil. Copilul m-a ajutat sa gasesc motivatia interioara pentru a face ce trebuia facut.

[vesperala]

Mireluţa, la Mar 31 2007, 06:08 PM, a spus:

Eu cred ca e mai degraba frica de necunoscut si poate si lipsa implicarii partenerului in viata de familie.

flori de camp, la Apr 7 2007, 10:18 AM, a spus:

nu e decat dovada unei comoditati, teama de esec ...

kriemhild, la Apr 7 2007, 07:08 PM, a spus:

vespe, nu ma simt ca aratand cu degetul

nici nu erai... fuseseră deja două postări acre şi acuzatoare... atunci când spui "şi eu am gândit/făcut aşa" tonul e mai dulce şi nimeni nu se simte ridiculizat... când vii şi spui eu fac altfel, tu eşti comodă şi ai o familie nelegată şi ţi-e frică ... e normal să mă întreb de fapt de ce trebuie să comentăm ceea ce decide altul pentru propria-i viaţă. ar fi mai simplu să avem argumente pentru propriile decizii ...poate am fi convingători...

de fapt eu aşa am început acest topic...întrebându-mă cum au reuşit să îşi asume această responsabilitate uriaşă. răspunsul...păi nu ei au reuşit, eu sunt fricoasă şi partenerul meu nu se implică şi ...comodă, cum spuneam.