BigDefender, la Sep 2 2006, 05:32 PM, a spus:
Credinţa ortodoxă, sfântă Maica noastră, a cărei mare şi sfântă moştenire este la fel de nepreţuită ca şi sufletul nostru, se află astăzi la o mare şi decisivă răscruce. Pe partea bună, avem în faţă numeroase posibilităţi de misionarism, pe fiecare continent, dar şi în ţara noastră. Cu ajutorul mijloacelor moderne de comunicare, mulţi oameni pot ajunge să cunoască Ortodoxia şi ce învaţă ea. Iconografia bizantină este tot mai cunoscută şi mai respectată în lume; în acest fel, sfintele noastre icoane fac minunata lucrare a unei propovăduiri tăcute. Odată cu căderea Cortinei de Fier, credincioşii din fostele ţări comuniste (85% dintre toţi ortodocşii) se bucură de libertatea de a vorbi şi a trăi Credinţa, trezirile duhovniceşti din Rusia, România şi din alte state fiind încurajatoare. În alte ţări, ca Australia, Uganda, Sicilia şi State Unite înfloresc comunităţi ortodoxe, existând o revărsare a harului şi milei lui Dumnezeu în viaţa personală a credincioşilor. Mai mult, diferite grupări creştine cercetează acum Creştinismul istoric şi se apropie tot mai mult de Ortodoxie.
Pe partea rea a lucrurilor, nu se poate nega faptul că duhul veacului nostru este unul al materialismului, hedonismului, egoismului şi rătăcirilor religioase fără ţintă – o antiteză a renaşterii duhovniceşti. Exclusivitatea etnică şi conflictele dintre jurisdicţii ameninţă integritatea mărturiei ortodoxe. În America există o mare lipsă de monahi şi monahii şi, atât timp cât ţintele duhovniceşti sunt înăbuşite de preocupări seculare şi băneşti în multe biserici, puterea Ortodoxiei şi mărturia ei către lume vor fi afectate. Sufletele noastre şi ale copiilor noştri sunt primejduite de o cultură materialistă, falită din punct de vedere moral şi seacă din punct de vedere religios, care pătrunde tot mai mult în ţările ortodoxe.
Liniile de luptă sunt deja stabilite, iar răspunsul nostru către Hristos are de-a face cu viitorul Bisericii şi al lumii în care trăim. Nu e vreme să ne eschivăm sau să deznădăjduim. Atunci când un teolog i s-a plâns Sf. Nicolae Velimirovici (†1956) în legătură cu lipsa credinţei din ziua de azi, el a primit următorul răspuns:
„Există un adevăr amar în scrisoarea ta. Totuşi, piară de la noi deznădejdea. Deznădejdea este zestrea morţii pe care necredincioşii o primesc atunci când se cunună cu moartea. Au fost vremuri şi mai grele pentru Biserica lui Hristos, dar ostaşii nu au căzut iar lupta nu a fost pierdută. Citeşte numai zugrăvirea pe care o face Sf. Vasile treburilor din Biserică şi din lume (veacul al patrulea), un tablou negru asemenea unei nopţi negre pe o mare învolburată. Se părea că vine sfârşitul lumii şi că aduce judecata lui Dumnezeu. De atunci au trecut 16 veacuri. Nu numai că credinţa creştină nu a pierit, dar lumina ei a acoperit întreaga lume şi a pătruns până în cel mai ascuns colţ... Va ucide necredinţa Credinţa lui Dumnezeu? Această întrebare şi-a pus-o Apostolul lui Hristos în primele zile ale unei istorii vechi astăzi de 19 veacuri. Aceste veacuri au adeverit privirea lui luminoasă în viitor. Să ai şi tu această bună încredinţare apostolică faţă de viitorul Creştinismului.
Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis















