Olga, ipoteza ta este bine judecata. Nu se stie niciodata ce poate gandi pentru a nu fi "singur" in toata povestea asta, insa din acest punct de vedere nu ne poate atinge de noi. Nu am participat la calatoriile lui grandioase, nici nu am acceptat sa ne faca vreodata cinste cu ceva si "prietenii cei noi" , sincera, eu nu-i pot vedea. Sunt ridicoli!
Nu imi permit sa ii pun vreo "stampila" si sa-l "bag in vreo categorie", incercam momentan toti sa depasim socul si sa cautam adevaratele motive. De ce? Simplu: tot el a fost prietenul nostru de ani de zile, care a fost langa noi si cand era mai bine, si cand era mai putin bine...
Relatia noastra cu el, sa-i spunem Dan, ca e mai usor
L-am cunoscut de cativa ani, cand ma mutasem in Viena. Tara noua, limba n-o vorbeam, prieteni nu aveam si mai aveam un tampit de turc la un curs care ma urmarea constant (maniac de-a dreptul), iar Dan m-a ajutat, i-a spus ca e prietenul meu (asta ca sa ma lase in pace) si vreo cateva luni de zile ma lua cu masina de la curs, ma ducea acasa, nu ma lasa sa merg noaptea singura...ca sa nu se prinda obsedatul unde stau. In fine, asa a inceput totul. Nu studiam acelasi lucru, dar eram in aceeasi universitate si ne ajutam si in sesiuni foarte mult. Prietenia (subliniez, doar o prietenie) a continuat, eu intre timp am inceput o relatie stabila si recent m-am casatorit. Dan s-a imprietenit si deosebit de repede cu sotul meu, el ne-a ajutat si la organizarea nuntii (am avut o nunta "grea", cu oameni din peste 10 tari diferite, batai de cap), am avut si vacante in care mergeam cu prietenii impreuna (el printre ei), deci o prietenie apropiata. La noi in casa venea oricand, gasea o vorba buna, isi descarca si sufletul, ne cerea de multe ori sfatul si chiar ne spunea des ca se simte bine cand vorbeste cu noi pentru ca "nu il judecam si il ascultam".
Ce influenta sa am asupra lui, buna intrebare... Nu a fost pana acum omul influentabil. Pare ciudat, dar daca avea o alta parere (bazata pe argumente logice) stia sa o sustina fara a deranja pe nimeni si stia sa accepte mereu si alte puncte de vedere. Foarte open-minded, foarte optimist. ( de aceea si socul nostru actual). El a primit din partea noastra mereu o parere - dar nu un sfat, era genul de om care stia singur sa ia deciziile...
Un singur fapt e destul de ciudat, si acum m-am gandit la el... Mi-a povestit o data (chiar la inceput cand ne cunoscusem) ca intr-o seara bause 3-4 beri si s-a urcat la volan. Atunci eu i-am explicat de fapt consecintele (sunt total impotriva bautului combinat cu condusul) si i-am spus ca am si pierdut un alt prieten din cauza asta. De atunci milita si el cand vedea ca altii faceau greseala asta...
Problema familiei: dupa cum spuneam, banii nu lipsesc, insa intelegerea. Tatal lui este draconic, are mania autoritatii si din acest motiv mama lui a innebunit. Mai are o sora mai mare, care tot din aceasta cauza a ajuns sa se mute in rusia (ei sunt de origine rusa) unde n-o mai gaseste nimeni. Pe sora lui o cunosc, venise o data incognito sa-l vada cand tatal lui era plecat din tara. imaginati-va o frumusete de femeie care la 30 de ani arata de 50... Mama lui a fugit si ea dupa ce a crescut copiii (singurul motiv pentru care, sustine ea, a ramas langa el - frica si cei doi copii). Dan povesea ca sora lui incercase si mai repede sa se rupa de familie dar a prins-o tatal.... nu stiu daca e adevarat ca a batut-o de a nenorocit-o (dupa spusele lui Dan), dar dupa cum arata... tind sa cred. Tipa nu bea deloc, nici macar cafea, nu fumeaza, duce o viata sanatoasa... dar e imbatranita si are fazele tipice "privit in gol in mijlocul unei conversatii sau daca cineva in jurul ei striga incepe sa planga etc". Cred ca asta clarifica situatia familiara si tind sa cred ca aici se ascund parti din motive.
Dan - tatal lui l-a facut dependent de el prin bani. Norocul e ca de cativa ani tatal lui nu sta doar in Viena ci vine o data la cateva saptamani (motive de afaceri), in rest il controleaza telefonic. Daca e 9 seara in timpul saptamanii si el era la noi acasa, de ex, trebuia sa inchidem muzica si sa ne dam mobilele pe silent cand raspunde. (isi redirectiona fixul pe mobil, nebunii...) Si totusi, la 22 de ani este cam deplasata atitudinea asta. Iar in vacante Dan isi gasea mai mereu cate o preocupare "scolara" ( bursa-n Spania sa nu fie acasa, de ex, sau scoala de vara), ca altfel ii facea tatal lui program. (sa ajute la firma, sa-l insoteasca prin delegatii si alte tampenii). Insa, daca Dan ii spunea ca vrea o excursie undeva (conditia sa fie ceva "cu scoala", cultura etc), atunci il lasa. Si bani ii dadea destui. Dar... nu avea voie sa lucreze pentru altii. Deloc! O data l-a prins si abia a reusit sa salveze situatia (explicand ca era practica pentru scoala). Iar de cand tatal lui a avut probleme cu firma din Austria si lucreaza si in alte tari, tortura controalelor il macina. A ajuns atat de aprig incat stia si cand il suna, si ce sa faca, si cum sa reactioneze fara sa se prinda...
Si de cand a ajuns atat de aprig si-a cunoscut si noua prietena si "prietenii lor cei noi". Fata aia nu face absolut nimic... oficial "studiaza" de vreo 5 ani dar inca n-a luat nici un examen, cica avea si un job part time, de cand e cu el a demisionat "ca doar jobul ala nu e de ea, ce, ea sa faca pe secretara" si stie foarte bine sa cumpere tzoale, sa zambeasca frumos si sa-i spuna ca il iubeste...si ca ar vrea sa-i spuna asta vreo 3 zile-n Roma, etc. Tipic.
Eh, cam asta e povestea. Sotul meu a incercat sa-l sune azi sa vina pe la noi sau sa iesim la o cafea, era prin Monaco... Insa e de mirare ca a raspuns la telefon...
Problema e si ca noi nu ne putem expune cu el in public prea mult.. avem joburi foarte "publice" momentan... si mai stim ca de fapt OMUL din spatele acestor masti e deosebit...dar ne simtit legati de maini...
imi cer scuze daca am scris muuuult, inca mai vreau sa sper ca toata faza asta e dintr-un film prost...