[nightwish]

De ce.. cu cine...?

[tania07]

De ce nu? Ai o relatie de ani buni cu o persoana pe care o iubesti ca in prima zi si cu care vrei o familie..Nu asta umeaza? Casatoria?!

[nightwish]

Nu-i chiar asa. E vorba de un om care ma vrea langa el, din anumite motive. Ne stim de foarte mult timp.. dar nu stiu.. sunt lucruri care ma tin inapoi. Imi ofera ce imi doresc, doar sa ma aiba alaturi...
Presupun ca sentimentele se pot educa, atat timp cat exista respect.

[GLAMOURGIRL]

am avut o relatie de ani de zile, cu dragoste, cu tot si care trebuia sa se termine cu casatorie, dar din cauza ca nu a fost facut-a la timp s-a destrus, nu din cauza ca nu ne-am casatorit, ci timpul a dorit ca lucrurile sa se intimple altfel, de aceea cred ca totul tre de facut la momentul potrivit, si casatoria la fel, ci nu de asteptat ani de zile, viata e o joaca si noi suntem doar actori si doar uneori jucam roluri importante!!!!

[alex_cadu]

GLAMOURGIRL, la Feb 4 2007, 08:08 PM, a spus:

viata e o joaca si noi suntem doar actori si doar uneori jucam roluri importante!!!!

imi place cum suna.

[CavalerulJedi]

nightwish, la Feb 4 2007, 08:57 PM, a spus:

Presupun ca sentimentele se pot educa, atat timp cat exista respect.

Din experienta personala iti pot spune ca asta e mai usor la nivel teoretic decat la nivel practic....

[nightwish]

Poate, poate nu..

Ma intreb de multe ori de ce m-a ales pe mine. Nu e genul de om care sa duca lipsa. Lasand sentimentele lui putin deoparte, unul dintre motivele pentru care ma vrea e ca, daca ar fi sa accept, ar fi pentru ca vreau sa fiu cu el pentru ceea ce este el, nu cine este. Dar, oare, este de ajuns pentru o viata in doi?

Uneori simt ca am putea fi fericiti impreuna, ca m-ar face sa ma simt implinita.. alteori mi-e teama ca ceva ne-ar putea indeparta si nu as vrea sa risc.

Cred ca ma gandesc prea mult, in loc sa simt.

Aceasta postare a fost editata de nightwish: 04 February 2007 - 09:46 PM

[--------------]

Cavaleru, la Feb 4 2007, 09:23 PM, a spus:

Din experienta personala iti pot spune ca asta e mai usor la nivel teoretic decat la nivel practic....

Perfect de acord.

[harald]

nightwish, la Feb 4 2007, 09:38 PM, a spus:

Poate, poate nu..

Ma intreb de multe ori de ce m-a ales pe mine. Nu e genul de om care sa duca lipsa. Lasand sentimentele lui putin deoparte, unul dintre motivele pentru care ma vrea e ca, daca ar fi sa accept, ar fi pentru ca vreau sa fiu cu el pentru ceea ce este el, nu cine este. Dar, oare, este de ajuns pentru o viata in doi?

Uneori simt ca am putea fi fericiti impreuna, ca m-ar face sa ma simt implinita.. alteori mi-e teama ca ceva ne-ar putea indeparta si nu as vrea sa risc.

Cred ca ma gandesc prea mult, in loc sa simt.

Atunci când e vorba de dragoste, e preferabil într-adevăr să simţi, decât să gândeşti.

Dar căsătoria e altceva, căsătoria e un contract (de uniune socială, as a matter of fact). Un contract prin care te angajezi, în principiu, că vei accepta partenerul nu numai aşa cum este el astăzi (ceea ce se presupune că ştii) ci şi aşa cum va fi el mâine (ceea ce n-ai de unde să ştii).

Dacă ai îndoieli, e mai bine să spui "nu". Chiar dacă nu poţi spune concret ce le determină, acele îndoieli au un suport, numit de-obicei intuiţie. Şi dacă intuiţia poate fi definită drept capacitatea de a lua decizii corecte pe baza unor informaţii incomplete, cred că te afli în faţa celui mai bun exemplu practic .

[nightwish]

De cand mi-a propus, cam in termenii astia gandesc. Cel putin la inceput, casnicia noastra ar fi un contract.