http://www.formula-as.ro/reviste_726__144_...in-oglinda.html 
Sunt foarte multe superstiţii în credinţa populară româneacă, şi nu numai, legate de semnificaţia şi rolul oglinzii în destinul oamenilor. Ne putem întreba, pe bună dreptate, ce anume a generat aceste superstiţii.
Spargerea unei oglinzi este un lucru îngrozitor, pentru că şapte ani de nenorociri se vor abate peste cel care a spart-o. Aceasta derivă probabil din credinţa strămoşească privind faptul că sufletul omului sălăşluieşte în oglindă şi odată spartă aceasta, şi sufletul este distrus, iar omul va fi condamnat la o moarte timpurie, fără a avea mai apoi şansa de a ajunge în rai. Există totuşi metode de a evita consecinţele catastrofale ale spargerii unei oglinzi. Trebuie culese cu grijă toate cioburile şi aruncate într-un râu. Doar aşa ghinionul va fi spălat. Este posibil ca superstiţiile legate de spargerea oglinzii să fie datorate faptului că, în stadiul de început al producerii oglinzilor ele erau atât de scumpe, încât cel care spărgea una trebuia să slujească drept servitor timp de 7 ani proprietarului oglinzii, fiindcă puţini erau cei care îşi puteau permite înlocuirea celei sparte.
Arta prezicerii în oglindă, numită catoptromancie, datează dinaintea fabricării oglinzilor, de când omul şi-a descoperit chipul în apă. La români datează de pe vremea dacilor, căci oglinzile din acea vreme poartă inscripţii magice care confirmă acest fapt.
Ghicitul în oglindă se practică mai ales în anumite perioade ale anului, cum ar fi în preajma Crăciunului, Anului Nou şi Bobotezei, la Sfântul Gheorghe, de Sânziene şi Sfântul Andrei. Se spune că dacă o fată nemăritată ia lumânarea de cununie a unei femei căsătorite şi o oglindă şi se duce la miezul nopţii la fântână sau la râu, întorcând oglinda spre apă, îl vede pe cel ce i-a fost sortit. O altă variantă este aceea în care fata nemăritată aşează faţă în faţă două oglinzi cu patru lumânări aprinse între ele, două de-o parte şi două de alta, se aşează în spatele unei oglinzi şi priveşte fix, printre lumânări, în cealaltă, fără a clipi. Superstiţia spune că fata trebuie să fie singură în casă şi dezbrăcată, iar atunci sortitul şi tot ce avea să i se întâmple până la finele anului i se arată limpede în oglindă. Oglinda este prietena fidelă a tinerei necăsătorite. Durata timpului petrecut în faţa oglinzii trădează doza de narcisism ascunsă în fiecare dintre noi.
“Uite ce bujor de fată-
Stai să te sărut o dată!
Tu mă poţi, oglindă, spune!
Ei, tu doară nu te-i pune
Să mă spui! Tu ai, surată,
Gânduri bune.” (George Coşbuc – La oglindă)
Oglinzile pot ucide. Unele dosare deţinute de poliţie certifică existenţa unor oglinzi care provoacă hemoragii cerebrale dacă sunt privite. A fost descoperită o oglindă purtând inscripţia “Louis Arpo 1743” pe ramă, care a omorât 38 de persoane în decursul existenţei sale. Aceste lucruri, povestite la finele secolului raţiunii, pot ridica un semn de întrebare. Un timp s-a crezut că oglinda în cauză reflectă razele luminoase într-un mod aparte, apoi s-a bănuit că influenţa nefastă este cauzată de energia negativă acumulată la suprafaţa acesteia de-a lungul secolelor. Nu există o părere unanimă referitoare la oglinda cu tristă faimă amintită mai sus, însă tentativele de explicare a deceselor legate de aceasta continuă.
O altă credinţă populară este că
oglinda reprezintă o fereastră spre “lumea cealaltă“. O alta, aceea că oglinzile au memorie. În Evul Mediu opinia generală era că oglinda acţionează asemenea unui magnet: emanaţiile toxice din ambianţă sunt atrase şi conservate pe suprafaţa acesteia. Unii cercetători folosesc această “proprietate” de înmagazinare cu energii negative a oglinzilor pentru a explica superstiţia conform căreia persoanele cu indispoziţii nu trebuie să se privească în oglindă. Substanţele vătămătoare pe care un bolnav le emană prin expiraţie sunt absorbite de suportul oglinzii, pentru ca apoi să se evapore, punând în pericol sănătatea celor care inhalează aerul viciat. Se pare că ipoteza oglinzii purtătoare de “memorie” nu ar fi cu totul absurdă. O oglindă aflată într-o casă locuită este martora tuturor evenimentelor care se derulează în apropierea ei. Oglinda reflectă drame, acte secrete, taine de nimeni ştiute, reflectă frumosul şi urâtul. Uneori, oamenii îşi doresc o oglindă care să le poată arăta scene din trecut, la care aceasta a “asistat”. Alteori, ei îşi doresc o oglindă care să le poată prezice viitorul. Aşadar, nu este exclus ca oglinzile să fie capabile să îşi “amintească”. Nu este vorba de imagini vizuale ci de “memorarea” unor caracteristici aparte, aparţinând proprietarilor lor.
De fapt, toate lucrurile poartă “amprente” din caracterul celor care le-au deţinut. Atârnarea pe peretele unei camere a unei oglinzi vechi este o acţiune oarecum riscantă. O oglindă veche, cu un trecut întunecat, generează adesea coşmaruri, evocări spontane de amintiri stranii, angoase inexplicabile. Oglinzile “înregistrează“ stările sufleteşti, trăirile unui om, păstrează informaţii dar nu-şi “reamintesc” imaginile, ci semnificaţia lor. Aceste semnificaţii pot afecta psihicul noului proprietar. “Oglinda poate reda informaţiile stocate anterior. Această re-emitere a informaţiilor poate afecta sănătatea oamenilor aflaţi în proximitate, în special a celor cu o sensibilitate sporită.”
“Carnea se prăvăleşte nemairămânând decât memoria la suprafaţa evenimentelor, ca o undă gâtuind nuferii” (Ştefan Roll – Ospăţul de aur)
Psihologii nu resping întru totul catoptromancia. Ei apreciază puterea de excitaţie a suprafeţelor strălucitoare, care fac să apară, sub formă de viziuni, intuiţiile şi presentimentele pe care le ascunde subconştientul. Totuşi, în cartea “Oglinzi literare”, A. Vulis afirmă că: “Oglinda există pururea în prezent, fără trecut şi fără viitor. Oglinda este încarnarea amneziei. Este clipa fugară care dispare deîndată ce a fost reflectată.”
Se mai spune că oglinzile trebuie acoperite când cineva moare, pentru că sufletul mortului intră şi continuă să locuiască în oglindă. Cel ce se uită în oglindă cât timp cadavrul se află încă în casă va fi următorul care va pieri. Nu e bine să se stea în faţa oglinzii pe întuneric. Dacă într-o cameră se află 13 persoane, cel care stă în partea opusă oglinzii va muri. De asemenea, aduce ghinion privirea propriului chip în oglindă la lumina lumânărilor. Oglinzile trebuie acoperite în timpul furtunilor pentru că atrag fulgerele. E semn de ghinion să primeşti în dar o oglindă.
Oare atunci când ochiul nostru fixează oglinda, nu vede el mai mult decât o simplă imagine? Oglinda este “fereastra spre lumea cealaltă” şi, în egală măsură, o fereastră înspre interior. A căuta în oglindă nu înseamnă oare a căuta satisfacerea nevoii de frumos? Să căutăm oare un răspuns singurătăţii noastre, un răspuns la tăcerile nejustificate? Nici o frumuseţe, fie reală sau alcătuită doar în imaginaţie nu rămâne fără urmări. Frumuseţea exală influenţă, ea “luminează sau întunecă, leagă sau dezleagă, exaltă sau nelinişteşte” (Marcel Sendrail). Cercetând oglinda nu căutăm oare să depăşim aceste dualităţi care ne macină necontenit, frumos-urât, bine-rău, pentru a ne împăca din nou cu noi înşine şi a ne acorda pulsul inimii la pulsul universului?
Oare teama în faţa oglinzii nu este ea una ancestrală, descrisă de M.Sendrail astfel: “Pe neaşteptate, un prieten ne face semn din mulţimea morţilor. Aventura poate să i se întâmple, într-o bună zi, oricăruia dintre noi: să întâlnim, aşadar, o figură asemănătoare până la identitate cu a noastră (ca şi cum ne-am surprinde imaginea într-o oglindă) pe zidul unui mormânt din Etruria sau printre aleşii ori damnaţii de pe o frescă de la Pisa sau Orvieto.”
Oare nu încercăm să ne regăsim în oglindă sufletul, ori măcar nişte semne distincte ale acestuia?
(extras,din:http://www.agonia.ro/index.php/personals/230162/index.html)
Aici,ar putea sa ne spuna mai multe si din propriile trairi,Elena...alias,"SSS".
Aceasta postare a fost editata de Bagherra: 27 July 2007 - 02:40 AM
Contact
Facebook
Twitter
RSS
