Cand eram tanar si liber.. si imaginatia mea nu avea limite, visam sa schimb lumea. Pe masura ce imbatraneam si deveneam mai intelept, am descoperit ca lumea nu vrea sa se schimbe, asa am hotarat sa privesc mai putin departe... si anume sa-mi schimb doar tara. Dar si ea parea sa fie de neclintit. In amurgul vietii, intr-o ultima incercare disperata, am incercat sa-mi schimb doar familia, pe cei apropiati mie, dar, vai, nici ei nu au vrut asta. Iar acum cand zac pe patul de moarte, imi dau seama ca daca m-as fi schimbat pe mine mai intai, atunci prin acest exemplu mi-as fi schimbat familia.
Incurajat si insufletit de ei, as fi gasit putere sa-mi fac tara mai buna si.. cine stie.. poate chiar as fi schimbat lumea.
Aveti o cugetare care v-a incantat imaginatia si v-a induiosat sufletul... ?? Scrieti va rog.. nu ezitati...
Mama catre fiul ei
Ei bine, fiul meu, iti voi spune asa:
Viata pentru mine nu este o scara de scristal.
Are pioneze in ea
Si aschii,
Si scanduri sparte,
Si locuri fara de covor -
Doar spatiu gol
Dar tot timpul eu urc pe scari,
Etaj dupa etaj,
Colt dupa colt,
Si uneori trec prin intuneric
Pe-acolo pe unde n-a fost lumina.
Asa ca, baiete, nu te intoarce indarat
Nu o lua pe scari in jos
Caci va fi cumplit de greu.
Ai grija sa nu cazi -
Pentru ca eu inca merg, puiul meu,
Inca mai urc,
Iar viata pentru mine n-a fost o scara de cristal.
Aceasta postare a fost editata de sweet_florentia: 20 January 2007 - 08:59 PM
Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
















