[atlass]

hello oameni buni..
am stat zilele astea, de fapt in ultimele 2-3 luni si am tot citit despre anxietate, teama, depresie..
vreau sa va relatez ceea ce mi s-a intamplat mie si ceea ce mia declansat aceste stari pe care la inceput nu le-am inteles si mi s-au parut incredibile si astept de la voi pareri si sugestii..
am inceput jobul (primul job) si asta a f problema..adica atunci au inceput aceste stari..desi imi dorisem enorm jobul ala, cand l-am inceput nu a f ceea ce am asteptat eu..si prima stare pe care am trait-o a f ca nu am mai putut sa dorm (icepusem sa am insomnii) iar in cateva zile mi s-a pus un "nod in gat" de toata frumusetea pe care il mai am si acum dupa 2-3 luni...aveam parestezii la fata..atunci desi ma angajasem, mi-am luat concediu...si nu sa inbunatatit situatia..in sesnul ca ma gd obsesiv de ce anume am starile astea, de ce nu imi place "jobul ideal", de ce nu puteam sa dorm..adica 4-5 ore pe noapte, cateodata deloc..ma simteam ca si cum as fi fost intr-o continua stare de exitabilitate..ai mei au zis ca nu ma pot adapta si precis k o sa fac la fel cu fiecare job...la un moment dat nu am mai putut manca si am slabit...
dupa 2 saptamani m-am reintors la job, convisa ca tb sa nu imi fie frica si ca tb sa o inving desi imi era groaza sa merg la locul ala si cateodata ma apuca plansu ..treptat mi-am revenit nitel ...in sensul ca imi ascundeam starile, mai aveam nodul in gat, incepusem sa mananc si mi-am recapatat greutatea(slabisem vreo 4 kg) insa tot nu puteam sa dorm...
trebuie sa precizez ca dupa 2 luni si jumatate cd am hotarat ca nu mi se potrivea, nu aveam motivatie..am renuntat..aveam si groaza sa mai merg...nu stiu cat de normal sau anormal este ac treaba dar ...mi s-a intamplat...
a mai avut careva exp de genu asta?
inca ceva: nu pot sa adorm acum decat daca i-au un somnifer usor, am facut cateva sedinte de psihoterapie dar nu stiu cat de bune au fost (insa cateiodata mie frica sa infrunt pb)...si iau un antidepresiv care cica ar fi cel mai bun la ora actuala..insa sincer, am groaza acuma ca va tb sa ma angajez in alta parte si sa mi se intample la fel...inca am insomnii si nu pot sa scap de ele..ma trezesc epuizata..
please help me...

[onidel]

Asta e problema... atat de mult ti-ai dorit acest job, incat, probabil, a inceput sa te obsedeze ideea ca nu trebuie sa gresesti, tot ceea ce faci trebuie sa fie corect.
Ai observat si tu ca omul de cate ori se afla in fata unei situatii importante si/sau situatii pe care si-o doreste foarte mult (examen la liceu, facultate, concurs de orice natura, prima intalnire cu el/ea, cerutul in casatorie, interviu etc) tocmai atunci are cele mai intense trairi interioare, vrea ca totul sa iasa perfect, deznodamantul sa-i fie favorabil.
Vreau sa-ti spun ca in cazul asta, ca si in multe altele, persoana capabila de a rezolva cel putin 50% din problema esti chiar tu. Stiu ca ai mai auzit "povestea" asta de multe ori, de ti-a iesit pe gura si pe urechi, dar chiar asa e, in mare parte de tine depinde... depinde cat de bine stii sa te "invingi".
Nu exista sfaturi concrete pentru ca nimeni nu te cunoaste mai bine decat tine. Iti recomand cateva sedinte la psiholog, nu vei regreta, chiar o sa-ti placa . Ajutorul psihologului nu consta in a-ti spune ce sa faci ci in a te ajuta sa-ti gasesti solutii pt rezolvarea problemelor, astfel va trebui sa vorbesti cat se poate de deschis cu el, iti va pune intrebari, tu ii vei raspunde, pe parcurs vei realiza singura ce trebuie sa faci. Daca nici asa nu merge vei fi supusa unor exercitii speciale care te vor ajuta sa gandesti mai limpede, sa fi mai sigura pe tine s.a.m.d.

Cer prea mult daca te intreb despre ce job era vorba?

[atlass]

Mersi onidel de raspuns...
Stii care e treaba..inca din primul moment am simtit ca nu mi se potrivea repectv job (pe cat de incredibil pare) si am renuntat (era vorba de un job-training, care de fapt insemna "sa tragi tu de lume" sa-ti explice si nu un asa zis training..si aveam perioada de plictiseala cd simteam ca ma urc pe pereti), numai ca acuma am o anxietate enorma fata de cea ce se numeste "munca"..mie frica de esec si ca nu voi putea lucra...si apar acele stari vegetative pe care le stim cu totii care am trecut prin asa ceva (mai ales insomnia care e cea mai "dura" dupa mine)..insa mi-am dat seama cat de important e sa continui acele discutii cu un psiholog care a mai intalnit asemenea cazuri..si chiar de dimineata am pus mana pe telefon si am stabilit o intalnire ...mia s-a spus ca ar putea fi vorba de asa zisa "anxietate de performanta"..si frica de a nu te rata...in fine, sper k, cu multa rabdare si consiliere psiholgica care e atat de importanta (si nu numai medicamentele la care sper sa renunt treptat) sa ma regasesc...ideea e urmatoarea..eu sunt o pers capabila, care am facut multe la viata mea, si din cate se pare aceste persoane au si o mai mare predispozitie la depresii, insa ma confrunt cu o chestie pe care nu stiu efectiv cum sa o abordez.."munca" (a face ceea ce ti se potriveste) si rabdarea...
Daca a mai trait careva o experienta de genul asta si "vrea sa o imparta" il rog sa scrie. mersi!

[heidy]

anmarr, la Dec 29 2006, 07:32 PM, a spus:

please help me...

Jobul acesta ideal nu a fost chiar asa de ideal, de aceea ai patit acest lucru. Psihoterapia este buna, intr-adevar, dar pastilele nu te vor ajuta decat o perioada. Mai bine renunta la medicatie si cauta-ti un job care sa-ti placa, care sa te satisfaca. Asa vei scapa de gandurile acestea.
Numa bine