[menssana1984]

despre singuratate



Sa doresti,sa vrei,dar sa nu ai pe nimeni langa tine...
Ai familia,ai prietenii,dar nu e de ajuns.Ei nu au cum sa te ajute,decat pana la un anumit punct.Iubirea lor are o limita fixa,pe care nu isi pot permite sa o depaseasca.
Cand esti cu ei totul e bine,dar e doar o aparenta,in adancul tau,sangerezi de moarte.In noptile reci si lungi,cand nu iti poti gasi somnul,pline de melancolie si tristele singuratati ale sufletului si inimii tale,esti singur,simti ca toata omenirea ti-a intors spatele,iar momentele fericite traite peste zi cu familia si prietenii,nu ti-se mai par asa de fericite,pt ca sub ele ghicesti disperarea,incercarea de a uita ca esti singur,dar nu poti sa faci nimic.
Asa ca golul din tine si nesiguranta vor creste,pe zi ce trece,iar fericirea si iubirea aparenta a cuplurilor din jurul tau,se va transforma pe rand in invidie si ura,alternand cu scurtele momente de nepasare si amorteala sufleteasca.
Dragostea pe care o cauti, e diferita de ceea pe care ti-o ofera prietenii si famlia,e o dragoste palpabila,concreta,pe care vrei sa o simti,nu sa o gandesti.
Este dragoste si este foame,in acelasi timp,sa simti acea atingere care te ridica pe cele mai inalte culmi ale extazului si pasiunii,atingerea care te face sa cedezi,sa renunti la lumea ta,in favoarea lumii lui/ei.
Tanjesti,vrei,dar nu poti sa ai!
Vrei pe cineva care sa iti zambeasca,sa te sarute,sa te imbratiseze,vrei un lucru pe care nu il ai si nici nu poti sa il ai!
Vrei sa fii iubit,dar esti singur!
Stai in singuratatea si durerea ta,suferi,strangi din dinti,zilele trec iar tu treci odata cu ele.
Golul din tine devine atat de mare,incat atunci cand ai ocazia sa-l umpli,fie si partial,nu te mai uiti sa vezi daca rodul cautarilor tale,este ceea ce cauti tu cu adevarat,esti o persoana disperata,nu mai ai de ales,nu mai poti.
Ai ales,iar de aici incolo,incepe adevarata suferinta,singuratatea iubirii,pt ca o sa fii si mai singur,desi in mana ta este stransa o alta mana.


despre singuratatea iubirii

Atunci cand alegi sa iti continui viata,in compania unei alte persoane,faci o alegre buna..pt voi doi.
Dar pt tine?
In cazul in care te-ai implicat emotional intr-o relatie care esueaza,e cam greu sa te retragi din ea,nevatamat si cu zambetul pe buze.
Semnificatia iubirii,ce aduce ea in viata?
Pt inceput gelozie,intr-o masura mai mare sau mai mica,apoi vin grijle si indoielile,compromisurile fara numar,facute in favoarea iubirii dintre voi doi.Dar are si partile ei bune,acele iluzii,placebo-uri,care te fac sa crezi ca totul e bine,deoarece iubesti si oferi dragostea ta si pe tine insuti totodata,neconditionat!
Esti indragostit si crezi ca ai facut o alegere corecta,dar nu ai facut!
In noua ta calitate de indragostit,ai tendinta de a proiecta asupra unei persoane relativ mediocre,toate dorintele si visele tale.
In felul acesta aceea persoana va deveni in ochii tai,mult mai mult,decat este de fapt in realitate.Pt cineva din afara,care judeca in mod obiectiv,realitatea e cu totul alta.De aceea dragostea celor din jurul nostru,este in general,atat de incomprehensibila.
Iar peste saptamani,luni,ani,constati deodata ca persoana de langa tine s-a schmbat brusc,iar tu nu mai intelegi nimic.Nu s-a schimbat,pur si simplu,una din "mastile" cu care tu a-i acoperit-o, a cazut,expunand-o astfel cu adevarat in ochii tai.Iar adevarul uneori doare.
Intr-o relatie trebuie sa fie vorba in primul rand,despre nevoi si trebuinte,daca puteti sa va acoperiti reciproc,nevoile,e fantastic,dar daca nu,nu are rost sa mai continuati.Un compromis facut de prea multe ori,nu e altceva decat un pas inapoi,pt cel care il face.Prea multe compromisuri si esenta ta este pierduta,nu mai stii cine esti si ce vrei.
Cati dintre noi,au dat tot ce au avut,ba chiar mai mult,altei persoane,crezand ca prin asta isi dovedesc dragostea si credinta fata de ea,ca in final aceea persoana,sa constate ca a primit tot ce se putea primi de la el,si sa isi caute un nou partener,care are noi lucruri de oferit?
Iubirea,un cuvant frumos,nu?
Dar iubirea e de fapt frica,frica de a fi mintit,inselat si abandonat.
Iubirea este depedenta,lipsa de libertate,pe care ti-o provoci singur si nesilit de nimeni.Intr-o relatie cineva este mai slab si cineva mai puternic,iar cel puternic se va folosi intotdeauna de cel slab,il va folosi pt realizarea unor interese proprii si pur egoiste,fie si in mod inconstient,acesta e asa-zisul compromis
Atunci cand marea majoritate a deciziilor,pe care l-e iei intr-o relatie,sunt in favoarea celuilat,te-ai ars.Esti slab si o sa pieri mai devreme sau mai tarziu!
In iubire tot ce prmesti,trebuie sa dai inapoi,altfel nu e iubire,e dar un furt de sentimente si pasiune la adresa celuilalt,tot ce ii dai inapoi e durere si nesiguranta.
Cand vine vorba de iubire,renuntati la altruisme si gesturi de kamikaze inrait,nu se merita!
Incercati sa va completati reciproc nevoile,suntem oameni diferiti,cu nevoi diferite,acceptati-va ca atare,cu tot cu calitati si defecte.
Nu cautati perfectiunea,caci nu exista.Iar daca prin absurd ar exista si a-ti gasi-o,sa stiti ca la randul ei,perfectiunea cauta perfectiunea,in niciun caz pe voi.
Voi,cei care asemenea mie,a-ti avut relatii total nereusite,sa nu credeti ca totul e pierdut,daca nu a-ti gasit partenerul ideal,sau daca nici macar nu a-ti reusit sa va dati seama cum ar trebui sa fie partenerul si relatia ideala.
Noi,am invatat ceva mult mai valoros,am invatat,cum NU AR TREBUI SA FIE.
Si nu uita-ti,alegerile pe care l-e facem sau nu l-e facem n-e urmaresc toata viata,in special cele gresite.

voi ce zice-ti?e asa sau nu e asa?
vreau argumente nu bullshit-uri sentimentale de doi lei..gen iubire fara sfarsit..speranta ..etc..

Aceasta postare a fost editata de menssana1984: 25 December 2006 - 02:27 PM

[LightHammer]

Ah! Cit de citit, nu imi plac romanele !

[Aikaterine]

menssana1984, la Dec 25 2006, 02:25 PM, a spus:

Cand esti cu ei totul e bine,dar e doar o aparenta,in adancul tau,sangerezi de moarte.In noptile reci si lungi,cand nu iti poti gasi somnul,pline de melancolie si tristele singuratati ale sufletului si inimii tale,esti singur,simti ca toata omenirea ti-a intors spatele,iar momentele fericite traite peste zi cu familia si prietenii,nu ti-se mai par asa de fericite,pt ca sub ele ghicesti disperarea,incercarea de a uita ca esti singur,dar nu poti sa faci nimic.

Sufletul tau 'plange', inca nu te-ai vindecat. Dar care e motivul unei astfel de pledoarii aici? puteai sa scrii in jurnal. E greu sa citesti atat de mult si sa nu pierzi ideea. Pentru ca tu le amesteci rau.. incearca sa scrii mai putin pe viitor.

[ISIS76]

Multi sunt singuri pt. ca vor sa fie singuri ...

[zanapadurilor]

Noi, oamenii, avem tendinta de a ne gindi doar la propria nefericire. Mereu auzi cit de singur se simte X linga sot/sotie. Dar nu il auzi des intrebindu-se cit de singur/a se simte sotul/sotia linga el...

Noi sintem cei ce complicam totul. Cu cit complicam mai mult lucrurile, cu atit ne indepartam de esenta. Daca vrei sa fii iubit, iubeste. Daca vrei sa fii inteles, intelege. Daca vrei sa ti se dea, nu astepta recompense.

[Angeliser]

Sa ne gandim...nu cumva una dintre cauzele singuratatii este chiar acea goana dupa perfectiune de care vorbeai?
Cei ce se iubesc se vad perfecti unul in ochii celuilalt, iar cand sentimentele incep sa se decristalizeze pica si ideea aceasta si o luam de la capat. Vrem echilibru, vrem completare reciproca...vrem ca persoana cealalta sa fie tot ceea ce ne-am dorit.
Iti doresti cu disperare sa fii iubit, insa compromisul nu este o solutie...acceptarea de moment in lipsa a altceva mai bun. Daca te multumesti cu orice- gasesti, insa nu prea vad sa dureze sau sa te faca fericit.

Citeaza

vreau argumente nu bullshit-uri sentimentale de doi lei..gen iubire fara sfarsit..speranta ..etc..

Asupra carui lucru vrei sa te convingi? Ca nu exista iubire fara sfarsit?
Si daca e asa, atunci esti multumit cu relatii pasagere doar pentru a-ti multumi simturile?

[qusay]

Atat timp cat inca mai cauti - chiar si cand esti in doi, dar nemultumit de cuplu - esti singur. Nu te poti multumi cu roice, adevarat, dar nu te pune nimeni sa alegi orice. Cand ai ales doar pt a nu fi singur sau a pleca de langa parinti sau pentru a-ti fi mai bien e normal ca din start sa nu fie totul un vis. Pentru ca insasi alegerea se fundamenteaza ep ceva exterior nevoiii pure de iubire. Am o prietena care e singura, uraste asta si spune - eu vreau sa gasesc pe cineva, sunt foarte deschisa pentru o relatie. Cand am intrebat-o cum vrea sa fie persoana de langa ea a turuit o lista intreaga cu nu-uri : sa nu faca aia, sa nu fie nus tiu cum, sa nu aiba nu stiu ce.
E normal sa ai un anumit tipar in minte. SI cel ma adesea el este ce-ti trebuie. Apoi, multi filosofi si intelepti spun ca mintea e un motor bun pentru materie - adica ne putem ajuta de minte pentru a ane modela viata. Deci e biens a ai o imagine despr ece vrei.
dar e cu totul diferit a te focusa pe ce respingi fata de focusarea pe ce vrei sa atragi. Atentia, constiinta si mintea asunt instrumente extrem de puternice. Daca inainte de a intra intr-o relatie, cand suntem dispusi sa primi in viata noastra un partener, suntem mai atenti la ce ne este teama sa intalnim decat la ce ne-ar placea sa avem langa noi, toata energia mentala si sufleteasca se inarmeaza pt respingere. Asaca va genera mai curand situatii in care intalnim un om car ene va da motive sa-l respingem. Pentruc a asta ne-a interesat fiind concentrati pe teama de ce am pute aintalni si deci ep ce trebuie sa indepartam/. In loc sa ne focusam pe ce calitatia m vrea sa aiba si ce am vrea sa iubim. Daca insa ne focusam pe ce ne place, sa fim atenti ca in subsidiar sa nu hranim cu teama ca ar putea fi altfel. De ce? Pentru ca de fapt apsiratia binelui este hranita de teama nebinelui. SI e ilogic sa atingem o conditie pornind de la eviatrea contrariului ei. Spre ce sa se indrepte mai curand forta si energia naostra, energia credintei si increderii? Spre frica sau spre aspiratie. Este ca si cand ne-am da cu stangul in dreptul. Ca si cand am fi calduti. Sau ca si cand am face un pas inainte si unul inapoi - ne autosabotam.

[menssana1984]

Angeliser, la Dec 26 2006, 09:13 PM, a spus:

Sa ne gandim...nu cumva una dintre cauzele singuratatii este chiar acea goana dupa perfectiune de care vorbeai?
Cei ce se iubesc se vad perfecti unul in ochii celuilalt, iar cand sentimentele incep sa se decristalizeze pica si ideea aceasta si o luam de la capat. Vrem echilibru, vrem completare reciproca...vrem ca persoana cealalta sa fie tot ceea ce ne-am dorit.
Iti doresti cu disperare sa fii iubit, insa compromisul nu este o solutie...acceptarea de moment in lipsa a altceva mai bun. Daca te multumesti cu orice- gasesti, insa nu prea vad sa dureze sau sa te faca fericit.
Asupra carui lucru vrei sa te convingi? Ca nu exista iubire fara sfarsit?
Si daca e asa, atunci esti multumit cu relatii pasagere doar pentru a-ti multumi simturile?

in cautare de poame mai mananci si frunze...
vrei sa spui ca in capusorul tai mic si dragalas nu exista ideea de iubire fara sfarsit desi stii foarte bine ce nu exista asa ceva?

Aceasta postare a fost editata de menssana1984: 27 December 2006 - 06:34 PM

[Angeliser]

Citeaza

in cautare de poame mai mananci si frunze...
vrei sa spui ca in capusorul tau mic si dragalas nu exista ideea de iubire fara sfarsit desi stii foarte bine ce nu exista asa ceva?

"Frunzele" nu iti potolesc foamea. E ca si cum ai incerca sa te imbeti cu apa rece. Te anesteziezi ca sa nu mai simti durerea. Problema e ca in momentele de luciditate o simti cu mult mai mare decat inainte. Stii ca totul e o mare pacaleala, o cautare zadarnica.
Iubire fara sfarsit...hmmm...eu prefer sa ii spun iubire absoluta. Fara sfarsit e doar in constiinta noastra- e placut sa vezi in iubire ceva care te ridica deasupra conditiei de muritor. Sfarsitul fizic nu il putem nega, ramane de vazut daca si cel spiritual.
Poate ca exista...si daca nu exista- ce cautam?

[rauldor]

se zice ca omul se naste singur, si moare singur. si ca de fapt, e singur mereu. pe tot parcursul vietii gasesti unelte, cu care sa-ti faci viata mai frumoasa.
daca stii sa te folosesti de ele, corect si curat.
si cu respect
am fost cinica?