Aceasta postare a fost editata de ada_: 03 December 2006 - 11:58 AM
personalitatea
#1
Scris 03 December 2006 - 11:57 AM
Fiecare se poate proteja de exterior in felul sau...unii reactioneaza intr-un fel,atii in alt fel in aceleasi circumstante.Care este armura personalitatii tale?
#3
Scris 03 December 2006 - 01:27 PM
ada_, la Dec 3 2006, 01:57 PM, a spus:
Fiecare se poate proteja de exterior in felul sau...unii reactioneaza intr-un fel,atii in alt fel in aceleasi circumstante.Care este armura personalitatii tale?
Ipocrizia. Zambesc dragut unor persoane pe care nu le pot suferi - sigur, nedorind ca ele sa vada asta...
#5
Scris 03 December 2006 - 03:20 PM
Nici nu ma sinchisesc. Nu ma intereseaza cine e; sunt mult prea neinteresata ca sa ma prefac.
#6
Scris 04 December 2006 - 07:19 PM
Apar īn format dur. Mă prefac că nimic nu mă poate atinge.
Zāmbesc cāt mai des, deşi de multe ori īmi vine să plāng.
Īmi place să ofer imaginea de "nucă tare" la exterior.

PS : A ! Şi sunt agresiv, verbal (de multe ori), pentru simplul motiv că vreau să dau impresia de "puternic" īn exterior, şi nu fiindcă aş avea ceva cu persoana respectivă.
Zāmbesc cāt mai des, deşi de multe ori īmi vine să plāng.
Īmi place să ofer imaginea de "nucă tare" la exterior.
PS : A ! Şi sunt agresiv, verbal (de multe ori), pentru simplul motiv că vreau să dau impresia de "puternic" īn exterior, şi nu fiindcă aş avea ceva cu persoana respectivă.
Aceasta postare a fost editata de MHortulanus: 04 December 2006 - 07:22 PM
#8
Scris 05 December 2006 - 06:31 PM
- bravez de cele mai multe ori si fac haz de necaz, ma autopersiflez, rad in hohote de mine....... ma "autobufoneresc"
#9
Scris 07 January 2007 - 12:48 AM
"Armura" personalitatii mele este complexul de superioritate.
Partea proasta e ca acest lucru ma indeparteaza foarte usor de cei din jur. Cu cat cunosc pe cineva mai bine, cu atat ajung sa-l (o) desconsider mai tare, intrucat omul e departe de perfectiune. Fiecare nou defect observat sau actiune condamnabila diminueaza respectul pe care i-l port.
Perfectionismul e de preferat indolentei, insa te izoleaza, indepartandu-te in primul rand de fericire.
Partea proasta e ca acest lucru ma indeparteaza foarte usor de cei din jur. Cu cat cunosc pe cineva mai bine, cu atat ajung sa-l (o) desconsider mai tare, intrucat omul e departe de perfectiune. Fiecare nou defect observat sau actiune condamnabila diminueaza respectul pe care i-l port.
Perfectionismul e de preferat indolentei, insa te izoleaza, indepartandu-te in primul rand de fericire.
#10
Scris 07 January 2007 - 01:03 AM
Zambesc, desi de fapt as vrea sa plang. Cine ma cunoste bine isi da seama de asta (sa-mi schimb oare armura?!).
Iar pentru a ma tine si mai tare devin ironica si sarcastica.
Iar pentru a ma tine si mai tare devin ironica si sarcastica.
Impartaseste acest subiect:
Subiecte similare
| Topic | Deschis de | Replici | Vizualizari | |
|---|---|---|---|---|
|
|
Hypathia | 15 | 2.498 |
|
O mana de ajutor,va rog | BlueSugar | 37 | 4.636 |
|
Dismorfofobia sau BDD | The heart of tiger | 35 | 2.108 |
|
Iertarea agresorilor, parintilor impostori - opinii
|
_Undying_ | 187 | 8.124 |
|
cum pot sa ii arat ca il iubesc? | Guest_Guest_niko_*_* | 2 | 1.746 |
Contact
Facebook
Twitter
RSS















