[Ma'at]

Mi-am pus de multe ori intrebarea asta daca e bine sa existe secrete intr-o relatie.Eu am ajuns la concluzia ca nu,deoarece o relatie e bazata pe sinceritate.Mizez pe asta!in fond,partenerul de viata trebuie sa te accepte cu bune si cu rele daca te iubeste cu adevarat.Insa nici sa fii ca o carte deschisa nu e bine.Secretele pot da un aer de mister,de farmec relatiei,insa pana la un anumit punct.Unde se afla limita?Voi pastrati anumite secrete fara de partener?De ce?

Aceasta postare a fost editata de ada_: 27 November 2006 - 04:45 PM

[irene05]

o relatie se bazeaza pe sinceritate dar nu trebuie sa se epuna totul , mia ales de la inceput, sunt lucruri pe car enu le poti discuta cu iubitul oricat de apropiati ati fi si discutii ca shoppingul sau prieteniile, girls stuff, e mai bine sa nu stie, ca sew plictiseste repede..asa ca voi decideti, eu cred ca trebuie mereu sa descopere ceva nou la tine, nu sa ai mai multe fete, dar sa-l surpirnzi pentru a evita monotonia

[Dirtyangel]

De fapt sinceritatea e pe ce se bazeaza o relatie! E mai bine cind partenerii sunt sinceri, spun tot ce gindesc fara ocolisuri. Asta face sa se cunoasca mai bine si sa se accepte asa cum sint (daca vor). Modul de a gindi a oamenilor e foarte imprevizibil asa ca nu credeti ca va veti plictisi! Si asta aduce multe surprize!

[qusay]

Exista adevaruri care sunt numai ale tale. O relatie este o entitate separata, formata (e adevarat) din cei doi care alcatuiesc cuplul. Dar in cuplu e bien sa aduci ce hraneste si infloreste cuplul si nu lucruri straine de el. Acele sinceritati toxice si inutiel nu le-as recoamnmda. Apoi sa nu confundam sinceritatea cu despovararea. Uneori spunem lucruri de care relatia nua re nevoie de ele dar noi avem nevoie sa fim ascultati, intelesi si absolviti de unele apasari ale constiintei. SI numim asta sinceritate. Nu poti obliga partenerul sa-ti ia rucsacul in spate. Nici relatia nu o poti obliga sa poarte o povara care nu-i apartine.
De exemplu are sens ca o iubita sau un iubit sa isi marturiseasca intreg trecutul amoros? Are numia in conditiile inc ar eel poate fi relevant pt cuplu - exista risculs a reintalnesti un fost, o fosta, relatia te-a marcat intr-un anuem fel si e necesar sa aepxlici anumite comportamente sau decizii. Dar sinceritatea-ghnea e inutila. Dar daca trecutul inca tangenteaza prezentul e mai bine sa se clarifice acele puncte.

[ISIS76]

ada_, la Nov 27 2006, 04:45 PM, a spus:

Mi-am pus de multe ori intrebarea asta daca e bine sa existe secrete intr-o relatie.Eu am ajuns la concluzia ca nu,deoarece o relatie e bazata pe sinceritate.Mizez pe asta!in fond,partenerul de viata trebuie sa te accepte cu bune si cu rele daca te iubeste cu adevarat.Insa nici sa fii ca o carte deschisa nu e bine.Secretele pot da un aer de mister,de farmec relatiei,insa pana la un anumit punct.Unde se afla limita?Voi pastrati anumite secrete fara de partener?De ce?

Acum depinde de secrete ...
Daca ii ascunzi o parte din trecutul tau ceea ce stii ca nu ar accepta e riscul tau ...dar cand va afla se poate sa rupa relatia (casnicie, prietenie)

Tie ti-ar conveni sa afli dupa ce te-ai casatorit ca sotul tau a facut puscarie ? Secrete gen d-astea nu se tin ...

[Saharian]

qusay, la Nov 27 2006, 06:10 PM, a spus:

Exista adevaruri care sunt numai ale tale. O relatie este o entitate separata, formata (e adevarat) din cei doi care alcatuiesc cuplul. Dar in cuplu e bien sa aduci ce hraneste si infloreste cuplul si nu lucruri straine de el. Acele sinceritati toxice si inutiel nu le-as recoamnmda. Apoi sa nu confundam sinceritatea cu despovararea. Uneori spunem lucruri de care relatia nua re nevoie de ele dar noi avem nevoie sa fim ascultati, intelesi si absolviti de unele apasari ale constiintei. SI numim asta sinceritate. Nu poti obliga partenerul sa-ti ia rucsacul in spate. Nici relatia nu o poti obliga sa poarte o povara care nu-i apartine.
De exemplu are sens ca o iubita sau un iubit sa isi marturiseasca intreg trecutul amoros? Are numia in conditiile inc ar eel poate fi relevant pt cuplu - exista risculs a reintalnesti un fost, o fosta, relatia te-a marcat intr-un anuem fel si e necesar sa aepxlici anumite comportamente sau decizii. Dar sinceritatea-ghnea e inutila. Dar daca trecutul inca tangenteaza prezentul e mai bine sa se clarifice acele puncte.

Complet de acord cu cele spuse - (nu neaaparat si cu spellingul )

Aceasta postare a fost editata de Saharian: 27 November 2006 - 08:43 PM

[mitt]

imagineaza-ti ca, peste ani, se descopera ceva secrete ale tale . . . ceva secretele ale lui. . . atunci sa vezi unde ajungi!

[qusay]

De curand s-a intamplat ceva care m-a pus pe ganduri.
O prietena face altei prietene o confidenta. Nu era tocmai un secret dar se subantelegerea pastrarea discretiei in privint ainformatiei. Marturisitoarea isi declara nelinistea cu privire la un aspect din relatia ei intima. Confidenta s-a intalnit cu alt aprietena si aducand problema la nivel de principiu a cerut la randul ei o parere cu privire la abordarea acelui caz de viata. S-a discutat, s-a filozofat, s-a intors problema pe toate fetele si s-a ajuns la o pozitie de principiu - era cumva necesar pentru ca oric eom pute atrece prin situatia acelei persoane. Dar nu s-a indicat si pastrarea discretiei asupr acazului.
Intr-un lant de povestiri si marturisiri a ajuns la prima persoana povestea cu pricina - si astfel ea a realizat ca indiscretia a fost produsa. Nu era nimic acuzator sau de rusine dar "secretul" fusese divulgat. A urmat o discutie intre primele doua persoane. Iar marturisitoarea a realizat ca daca ai un secret si nu poti sa-l tii, chiar daca vrei sa contezi pe discretia unui prieten, a-l "desarta" in mintea si in sufletul lui reprezinta o impovarare. Nu spune - exercita o presiune. Putini sunt oamenii care rezista la ea. Apoi nu este intotdeauna corect sa lasi in gradina prietenului ceea ce tu insuti nu poti pastra. Sau iti asumi indiscretia. Este posibila fara rea intentie. Secretul este ceva extrem de intim. De multe ori chiar persoana care il detine se simte oprimata de informatie. Impartasirea este terapeutica, adevarat. Dar transfera povara mai departe. Chiar daca secretul nu este al detinatorului tot este inconfortabil prin interdictia de a-l transmite. Este ca si cand detii o bomba care poate exploda la o manipulare neatenta. Trebuie sa faci loc in constiinta ta unui raft cu lucruri fragile. Devii pastratorul unor delicateturi care iti poate inhiba larghetea folosirii propriilor informatii din mintea ta. Apoi interdictia se poate sterge cu timpul dar ramane ifnormatia pura ce isi gaseste astfel, la un moment dat, loc sa iasa afara. Cel mai bine este sa traiesti viata astfel incat sa nu transformi ceva in secret. Sa nu fii nevoit sa ingrobi de ochii celorlalti (sau ai tai) faptele. Sa nu-ti fie rusine cu ce esti, simti sau faci. Numarul secretelor ne da imaginea curateniei vietii noastre. Cu cat ele sunt mai multe cu atat riscam mai usor o dezavuare iar locul casei noastre este ocupat mai mult cu pubele decat cu ferestre.
A trai viata fara secrete nu isneamna sa speli mereu rufele murdare in public asigurandu-te astfel de imposibilitatea ca cineva sa fie indiscret sau santajist. Ci a nu-ti mai murdari atat de mult lucrurile. Si daca totusi se intampla si faptul acesta este aratat cu degetul - asumati-l!